NU MAI CRED – ÎN PARTIDE!

NU MAI CRED – ÎN PARTIDE!
Ben Todică

Libertatea şi justiţia au dispărut,
E o bătaie de joc pe întreaga planetă.
Vrem Pace!
Iar populaţia rămas-a tot la aruncatul cu piatra!
Nu s-a schimbat nimic de la Iisus încoace!

Ca specie, nu suntem capabili de evoluţie.
Păpuşile nu se dezvoltă,
Aruncate-s prin case,
Eventual se transformă
În viermi de mătase!

Ţi-ai pus întrebarea,
Ce se întâmplă cu tine,
În moarte când pici?
De ce trăim şi murim?
Care-i rostul nostru aici?

Ia deci direct contact cu realitatea în care te afli,
Atinge apa, simte vântul, furtuna,
Spre ceruri ridică-ţi tu faţa,
Nu fi prinzonierul ideologiilor altora,
Care te ţin ocupat, ca să nu vezi viaţa!

Uită-te la planetă,
Spune-mi dacă vezi vreun loc,
Cu seninătate,
Unde merită să-ţi depui legiunile inimii,
Pentru eternitate!

Probabil că,
Cel mai mult îţi va dăinui povestea,
Pământului fript,
Dacă a-i comprima-o într-o frază,
şi-ai dăltui-o la baza piramidelor din Egipt!

Atinge pietrele mării,
Şi plămădeşte malul lacului,
Veşnicul nimb
Din care creşte nufărul alb,
Cât mai e timp!

Chiar de-ai avea o armă şi-ai fi invincibil,
O lume să poţi s-o supui,
S-o duci la pierit,
Tot nu ai rezolva misterul vieţii,
Pe care Hristos l-a zidit!

M-am uitat pe platforma de la „D-day”,
Şi nu am văzut o lumină,
Nimic în afară decât
Aroganţa luând locul speranţei,
O bandă de orgolioşi şi… atât!

Ce s-a schimbat de la Iisus încoace?
Ne minţim şi ne tragem în piept din zori în seară,
şi totul pe după perdele,
O planetă în care Minciuna e rege. Minciună şi frică;
De ce ele?

Pentru că am rămas cu mâna pe piatră,
Încremeniţi în durere,
O turmă de oi,
Din care puţini întors-am privirea spre Iisus,
Păstorul cel bun la nevoi!

Viaţa mea şi a ta,
Tot aşa ar fi fost
şi pe vremea romanilor sub Cezar.
Tu Centurion, şi eu vestitul pietrar,
Sau poate Tâmplar!

Ben Todică
Nu mai cred “în partide” (versiune fără rimă)

Libertatea şi justiţia a dispărut de pe pământ.
e o bătaie de joc pe întreaga planetă
iar populaţia a rămas tot la aruncatul cu piatra.
Nu s-a schimbat nimic de la Iisus încoace.

Ca specie, nu suntem capabili de evoluţie.
Păpuşile nu evoluează,
eventual se transformă
în viermi de mătase.

Ţi-ai pus întrebarea
ce se întâmplă cu tine
după moarte?
De ce murim, DACĂ?
Rostul nostru aici care e?

Ia tu direct contact cu realitatea în care te afli,
atinge apa, simte vântul, muzica
şi pielea catifelată de lângă tine,
nu fi prizonierul ideologiilor altora
care te ţin ocupat, ca să nu vezi viaţa.

Uite-te la planetă
şi spune-mi dacă vezi vreun loc
unde se merită să-ţi depui legiunile inimii
pentru eternitate.

Probabil,
cel mai mult îţi va dăinui povestea
dacă ai comprima-o într-o frază
şi-ai dăltui-o la baza piramidelor din Egipt.

Atinge pietrele mării
şi plămădeşte malul lacului
din care creşte nufărul
cât mai e timp.

Chiar dacă ai avea o armă şi ai fi invincibil
şi i-ai împuşca pe toţi
tot nu ai rezolva misterul vieţii.
Iisus n-a reuşit.

M-am uitat pe plarforma de la „D-day”
şi nu am văzut lumina.
Speranţa.
O bandă de orgolioşi şi atât.

Ce s-a schimbat de la Iisus încoace ?
Ne minţim şi ne tragem în piept de dimineaţă şi până în seară.
O planetă în care Minciuna e Rege. Minciuna şi frica.
De ce ele?

Pentru că am rămas
cu mâna pe piatră,
o turmă de oi
din care unele au întors capul şi s-au ales.

Viaţa mea şi a ta
tot aşa ar fi fost
şi pe vremea romanilor sub Cezar.
Tu Centurion, şi eu vestit pietrar

Sau poate Tâmplar!

Anunțuri