Ştefan Doru Dăncuş: Victor Nicolae Ciobanu, un spirit senin, neperturbat de vicisitudini

„Nu e nimic mai interesant decât să te întorci într-un loc care a rămas neschimbat ca să îţi dai seama cât de mult te-ai schimbat tu.“, spune undeva Nelson Mandela iar Victor Nicolae Ciobanu, autorul acestei cărţi, îl confirmă. Deşi, la prima vedere, pare de-un ermetism ce îl îndepărtează de public, acesta rămâne, în versurile sale, un spirit senin, neperturbat de vicisitudini; aidoma unui copil ce n-a luat contact cu societatea şi, prin urmare, n-a cunoscut încrâncenarea nejustificată.

 

Putem spune că majoritatea poemelor din această carte sunt mici depozite de înţelepciune, în pofida înveşmântării lorîn cuvinte aparent de neînţeles; cine coboară în adâncimea spuselor autorului are surpriza să descopere muzicalitatea şi confortul unor trăiri proprii oricui însă pe nedrept ignorate. Singularitatea lui Victor Nicolae Ciobanu tocmai aici îşi are obârşia, în atenţia pe care o acordă evenimentelor pe care lumea le consideră neimportante. Cu toate acestea, autorul remarcă modest în poemul „Așteptări”: „Ce știu eu?/ Nimic…/ Umbra senvârte / în jurul toiagului,/ ceasurile torc/ o zi – o noapte.”

 

Poezia lui Victor Nicolae Ciobanu poate fi considerată, la urma urmei, o direcţie personală de străbătut teritoriul cu aer rarefiat al Ideii; o cale deseori abandonată de alţi poeţi care se lasă seduşi de rezonanţele fermecătoare ale cuvintelor. Vin să dea greutate acestor spuse poeme ca: „Aerul din jurul tău”, „Zburam şi povesteam prin cer”, „Ție nu ți-am dat nume și te-au salvat” şi altele. Oricât de mult i s-ar părea că s-a schimbat, autorul n-are cum să vadă „locul” pomenit de N. Mandela decât cu aceiaşi ochi ce l-au vizualizat la început; confirmarea vine de la poemul „Incantație (șarpele își mușcă coada)”, aluzie evidentă la Ouroboros, regăsită şi în alt poem – „Vasul cu cuvinte străine”, citez: „Hei străine! De unde vii/ și încotro teduci?”/ „Om bun, n-am idee,/ doar în jur.”// „Aaa… deci ți-aimușcat/ deja și coada?”/ „Da, tare-am mușcat-o:/ josul mi-e sus/ și susul mi-e jos.”// „Oh! Bun venit în club!/ Primul pahar e din partea noastră!”/ „Dar, dacă ți-aș spune că știu și văd?”/ „Oh! Atunci nu ești unul de-al nostru!”.

 

Cele două bucăţi de proză de la începutul şi finalul cărţii (de fapt, un basm împărţit în două) pot fi văzute ca exprimare a unei idei abstracte. Aproape o alegorie, mijloacele concrete de exprimare constând în chiar paginile cuprinse în acest volum.

 

Deocamdată, Victor Nicolae Ciobanu rămâne un semn de întrebare suspendat deasupra poeziei actuale. Vom fi atenţi la modul în care va aborda Cuvântul în continuare.

 

 

Ştefan Doru Dăncuş

 

(Prefață la volumul de versuri Focul din vatră semnat de Victor Nicolae Ciobanu, Editura Singur, Colecția Scrisul de azi, 2015)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.