Ecaterina Nicolae – „Odă prieteniei : Jurnal de călătorie în Noua Zeelandă” de Vasilica Grigoraş

Un jurnal neozeelandez DEDICAT prieteniei cu o gălăţeancă

Cu ochii minţii am străbătut exact toate locurile vizitate de autoare. Rafinamentul domniei sale, spiritul de observaţie brodat de istoria acestui

ţinut de basm, locurile care duc la imaginaţie, la descrieri copleşitoare, toate la un loc te invită la meditaţie, la comparaţie.

I-am simţit pe acei români care trăiesc în ritm cu noi, cei de aici, nu duc lipsă de carte românească, nu uită limba, tradiţiile.

Cu sufletul am simţit adânca prietenie între două fiinţe de înaltă calitate, nedespărţite, chiar dacă distanţa dintre ele este atât de mare.

Am găsit un jurnal valoros pentru toţi cititorii care vor avea prilejul să-l citească. Nu se putea ca aceste impresii de călătorie să rămână doar o amintire.

Apreciez gestul distinsei doamne Vasilica Grigoraş de a împrăştia darul acesta minunat celor ce simt româneşte.

În aşteptarea altor scrieri de valoare, cu multă preţuire,

Ecaterina Nicolae

Boris David – Poeme

 

1

            Iubirile de-o clipă

Iubirile de-o clipă
Sunt oaze în deşert;
Sunt raze de lumină,
De ce să nu le iert?!

 

De ce cuvântul clipă
Ştirbeşte al lor sens?

 

Nucleul nu e mare,
Dar cât este de dens!

 

De ce măsori o clipă
Cu ceasul pământesc?
Ea-i parte integrantă
Din veşnicul ceresc!

 

Tu vrei iubiri de-o viaţă,
Iubiri fără sfârşit;
Ce-i viaţa? doar o clipă
În veşnic infinit!

 

Ascultă-mi sfatul care
Nu-i cod bisericesc!
Iubeşte fără preget
C-aşa e pământesc!…

 

                 Nu te-atinge!…

 

Nu te-atinge de tristeţea,
Soră geamănă a mea –
Nu o-mpart, parte-i din mine,
N-are rost, nu te-ntrista!

 

Lasă-mi mie doar povara
Clipelor ce ne-au strivit –
Sunt un trist, de când e lumea,
Fi-voi până la sfârşit.

 

Nu tristeţea vreau s-o-mpart eu,
Nu absurdul împlinit –
Vreau să-ţi dau doar amintirea
Clipelor ce ne-au unit.

 

Tu, să duci, şi eu, păstra-voi
Doar ce-a fost sublim în noi –
Clipe pline de lumina
Risipită de noi doi.

 

Luminam ce e mai tainic –
Sufletul din noi ascuns –
Chiar de am umbrit privirea
Celor ce nu ne-au pătruns.

 

La ce bun să fii, tu, tristă?!
Trist rămâne-voi doar eu!
Tu, păstrează amintirea
Zilelor când eram Zeu…

Boris David

http://www.marianagurza.ro/blog/2016/01/30/boris-david-iubirile-de-o-clipa%E2%80%A6/

Apariţie editorială: „Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!”, roman memorialistic de Ionuţ Caragea

Editura eLiteratura din Bucureşti a publicat pe 30 ianuarie 2016 romanul memorialistic „Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!”, semnat de Ionuţ Caragea. Prefaţa romanului îi aparţine criticului literar Al. Cistelecan. Coperta a fost realizată de Leo Orman. Ilustraţia copertei: 19 decembrie 2009: Montréal – vedere din Hampstead Tower, etajul 22; fotografie de Ionuţ Caragea. Romanul se poate comanda de la editura eLiteratura (e-mail: office@epublishers.info sau tel: 0722 156 408), iar în curând va fi disponibil în librării (Eminescu, Elefant etc.). Fragmente din roman şi alte informaţii:

http://www.ionutcaragea.ro/proza_files/gandul.htm

 

 

 

Fragmentele de pe coperta a IV-a:

„Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!” este un roman autobiografic în care sunt incluse evenimentele normale şi „paranormale” care m-au ajutat să-mi găsesc drumul în viaţă şi au contribuit la formarea mea ca poet. Rolul cel mai important în această carte îl deţine „Gândul meu”, o entitate care mi-a oferit indicii preţioase, călăuzindu-mă în momentele de rătăcire şi salvându-mă de nenumărate ori în confruntarea cu bolile, singurătatea şi moartea. Consider că cititorii pot trage învăţăminte folositoare de pe urma experienţelor mele şi se pot identifica uşor cu personajele principale, fiind vorba, la urma urmelor, de sentimente autentice şi gânduri pe care le poate avea orişicine. Cred că pentru noi toţi se poate întâmpla un miracol atunci când suntem atenţi şi receptivi la ceea ce ni se comunică la nivel subtil, atât din exterior, cât şi din interior. Nu trebuie decât să ne punem mereu întrebări, să căutăm soluţii înspre binele nostru şi al celorlalţi, iar răspunsurile nu vor întârzia să apară. (Ionuţ Caragea)

Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele! – cum se numeşte cartea de faţă – e o reconstrucţie biografică scrupuloasă, asistată de o memorie acută, aproape de verva detaliilor şi a preciziei, şi proiectată în convenţia unui dialog introspectiv, un fel de divan, doar că nu al sufletului cu trupul, ci al poetului cu propria conştiinţă (sau, cum zice autorul, cu propriul ”gînd” ca daimon). (…) E o confesiune de sine cu miză decisivă pe ”sinceritate”, pe acurateţea concretă a peripeţiilor şi pe interpretarea lor în orizontul unui destin. Ionuţ Caragea îşi retrăieşte scriptural biografia, nu doar şi-o reaminteşte, în sensul că plonjonul în amintire e atît de adînc şi de ”imediat” încît pasajele reamintite par de-a dreptul retrăite. (…) Dialogul autobiografic e presărat cu salturi în poezie, dar aceste intercalări de poeme nu şi-au propus să fie o antologie ilustrativă pentru drumul parcurs de Ionuţ Caragea; ele se produc acolo unde temperatura afectivă a discursului anamnetic şi introspectiv pus pe două voci se ridică şi e nevoie de o sublimare a lui. (…) Aşadar, de la suferinţă la extaz, de la angoasă la iluminare şi de la elegie la imn ar fi drumul pozitiv şi exemplar al poeziei. În orice caz, Ionuţ Caragea pe el merge. (Al. Cistelecan)

http://www.marianagurza.ro/blog/2016/01/31/aparitie-editoriala-asculta-ti-gandul-si-implineste-ti-visele-roman-memorialistic-de-ionut-caragea/

http://bentodica.blogspot.ro/2016/01/aparitie-editoriala-asculta-ti-gandul.html

Sergiu Găbureac – MIGRANȚII și alte cele!

Se dau știri alarmante privind invazia migranților în bătrâna Europă. Ba un viol în grup, ba o crimă odioasă … Oricum, isteria de prin septembrie trecut a cam trecut și statele să organizează pentru trierea dornicilor de trai nineacă. Mulți migranți sunt dezamăgiți de realitatea europeană, care îi pune să muncească, soarele fiind tot mai mult cu dinți. Și se retrag. Prin Europa, nu-i ca acasă! E civilizație, sunt reguli, e greu de trăit în asemenea condiții!

Se face caz de pătrunderea elementelor ISIS . Cu siguranță, e o mare problemă. Serviciile secrete sunt într-o alertă nonstop și orice arestare a unui suspect este prezentată instant de televiziuni. Sunt convins că lucrurile vor fi încet-încet sub control. Evenimente de acest gen vor intra în cotidian.

Pentru țărișoara noastră, sărăcia, care cuprinde cca 40% din populație, pare a fi un avantaj. Migranții nu ne iau cu asalt granițele, deși creatorii de apocalipse nu se lasă și se întrec în scenarii ce dau coșmaruri bieților oameni cu mintea slabă.

Până una-alta, constat că este reluată plata haraciului (câteva miliarde bune de euro anual) la Înalta Poartă pentru a nu mai da drumul hoardelor de migranți, care vor să vadă cu ochii lor bogata Europă. În civilizație.

Nu mai simplă ar fi rezolvarea războaielor în zonele de conflict? N-ar fi mai simplu să trecem pe motorul cu apă, inventat simultan cu cel pe benzină (sic!), să terminăm cu goana după petrol, cauza reală a acestor războaie interminabile?

Abia acum, când se închid (temporar, sper) granițele, europenii nonpartizani U.E. văd avantajele unei Europe unite, cu liberă circulație. Totul ar putea intra într-o criză cu consecințe greu de rezolvat după aceea. Așa că e nevoie de solidaritate.

*

Din nou s-au adunat pe 26 la Bellu, câțiva nostalgici, care au recitat poezii în memoria „marelui conducător”! Sunt vehiculate aceleași minciuni pe care le aud de ani de zile. Nu, dragilor, nu Ceauşescu a industrializat România!

Ţara a fost reconstruită după un plan de dezvoltare (1960-1975) pus la punct de o echipă de profesionişti în timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (primul dictator comunist). Profesionişti formaţi de învăţământul românesc în perioada interbelică! Ceauşescu a fost un mare tăietor de panglici. Când a început aplicarea noului program de dezvoltare (1975-1990), Ceauşescu a dat chix cu proiectele sale megalomanice făcute de noii specialişti, băgând România în faliment economic, cu obsesia plății datoriei externe, sărind peste trei etape de retehnologizare a industriei și agriculturii. Nu intru în detalii. Le cunoaștem cu toții. E greu cu istoria reală!

*

Bucureșteni, o mare victorie pentru RATB! Se reia circulația pe șoselele Iancului și Pantelimon! Tramvaiele își reintră (parțial pe Pantelimon) în drepturi! La linii noi, tramvaie vechi!?! C-așa-i în politichia românească, inclusiv în cea a transportului în comun Dâmbovițean.

Problema cea mare este evacuarea sutelor de automobile parcate, timp de trei ani, pe spațiul liniilor. Dacă Bucureștiul ar fi avut edili care să urmărească interesul cetațeanului problema putea fi rezolvată. Un exemplu. Terenul pe care se află fosta întreprindere Zefirul (confecții), care stă în paragină de ani buni, putea fi transformat într-o mare parcare de cartier, care ar fi terminat coșmarul posesorilor de mașină mică. Nimeni nu ia nicio măsură. Veți invoca dreptul fabricii la proprietate (!) și alte bla-blauri! Cu siguranță, ca și în cazul altor unități, și aici se așteaptă darea vreunui tun imobiliar.

Apropo! Tot începe campania electorală. Poate apare vreun candidat care să promită realizarea parcărilor etajate de cartier.

Exemplul îl pot lua de prin capitalele U.E.

Toate bune,

Sergiu Găbureac

http://blogulluigabu.blogspot.ro/,

http://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3,

gsm_as@yahoo.com,

Tel.0731 936.615

Bucureşti – 39

http://bentodica.blogspot.ro/2016/01/migrantii-si-alte-cele.html

 

Dorina Stoica – Stelele

Într-o noapte bună, cu lună, 

bătrânul m-a luat de mână.

Era solemn ca statuia lui Lenin din grădina publică: 

“Vom merge la marginea orașului, 

vreau sa-ți arăt cum se întâlnesc tăriile.”

În timp ce luna se înnoia, 

batrânul cu mainile-ntinse spre cer, îmi spunea:

„La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul

și peste toate o nehotărâre și o neliniște mare domnea.

Cu o sabie a despărțit lumina de întuneric. 

Au sărit scântei, stelele, podoabe nopților senine, 

speranță celor rătăciți pe drum.

Și i-a pus Dumnezeu zilei soarele iar nopții luna.

Zilei i-a dat pentru trudă lumina,

nopții întunericul si odihna. 

Apoi a separat-o de noapte, 

punând între ele melancolică-nserarea.

Uneori întunericul se zbate ca și cum i-ar fi teamă

dar, de cele mai multe ori vine pe nesimțite firesc

și-aduce cu el plăcută, vara, răcoarea”

În vreme ce-o ploaie de stele cădea, 

iar noaptea se destrăma pe la cusături 

ca traista veche-a unui drumeț obosit si sarac, 

lăsând să se vadă zorile de zi,

în pleopele copilariei mele somnul se cuibărea.

Batrânul vorbea tot vorbea… 

Înțelegeam că „moartea nu este numai durerea despărțirii

ci și bucuria eliberarii” drept pentru care e rea, dar este și bună.

Dar nu puteam deloc înțelege, de ce niciodată 

atunci când plouă cu stele nu tună!

de Dorina Stoica

http://dorinastoica.blogspot.ro/2016/01/stelele.html

„De neuitat: limba română” de Ioan Dănilă – Bacău

 
Conf. univ. Dr. Ioan Dănilă

Fiecare dintre cărţile coordonate de Ion N. Oprea în seria Cenaclul literar la distanţă este un magazin în care intri cu nerăbdarea de a te reîntâlni cu lume bună şi înţeleaptă. De data aceasta jocul de rol poartă eticheta „Nu uita…“, care nu neapărat e un imperativ ferm, ci mai degrabă o invitaţie la a ne proteja amintirile şi a le da glas acelora care ar putea fi lecţii de viaţă pentru alţii.

Ediţia 2015 a antologiei pare să fie una dintre cele mai bogate în prezenţe ale limbii române în aproape toate ipostazele. Una dintre ele, gnomică, îi aparţine lui Vasile Ghica, din a cărui superbă colecţie transcriem două aforisme: „Politica noastră de astăzi înseamnă cât mai multă corupţie. Şi cât mai puţină gramatică“ (p. 14), respectiv „Când intră în politică, oamenii de cultură e bine să ştie că riscă să fie conduşi de tot soiul de agramaţi” (p. 301). Universitarul clujean Doina Butiurcă îi trimite lui Ion N. Oprea o lucrare demnă de un volum de studii şi cercetări ştiinţifice din domeniul filologiei: „Limba română în lume”. Autoarea investighează presa culturală din diaspora cu un singur ţel: de a descoperi interesul gazetarilor români din străinătate pentru cultivarea limbii. Constatările nu sunt liniştitoare: „există un număr restrâns al rubricilor consacrate problemelor de limbă stricto sensu şi cu atât mai puţin reviste interesate de problemele punctuale ale limbii române literare” în S.U.A. şi Canada. Căile de a-i determina pe românii din afara graniţelor ţării să comunice corect sunt diverse: apelul la dicţionar, când sensul unui termen este incert, modele de conjugare a verbelor şi de declinare a pronumelor, combaterea „beţiei de cuvinte” etc. Alteori sunt reproduse texte ale marilor lingvişti, ca acela al lui Al. Graur din 1934, dureros de actual şi la noi: „Cum se face oare că elevii din Franţa sau din Anglia pot învăţa ortografia limbii lor, infinit mai complicată decât a noastră, iar elevii din România scriu atât de mizerabil? Nu poate fi decât o singură explicaţie: nu se dă destulă atenţie scrierii. Programele sunt prea vagi în această privinţă, iar profesorii de limba română se socotesc, în general, prea mari savanţi ca să se ocupe de amănunte atât de meschine: ei discută filozofie, formează suflete etc., iar elevii lor scriu: *v-a veni, *mam dus, *părinţi mei” etc. Rubricile au nume expresive (Colţu’ lu’ Vanghele) sau terne (Limba noastră), iar titlurile sunt uneori surprinzătoare: „Romgleză? Niciodată!” (Observatorul – 2010). În acest context, îndemnul Dorinei Stoica din Bârlad este bine-venit: „Fraţi români plecaţi prin lume,/În orice ţară vă aflaţi,/Pe copii şi pe nepoţi/Învăţaţi-i să vorbească/Şi în limba românească!”

Ligia Ghinea, absolventă a Literelor craiovene, este profesoară în municipiul-reşedinţă al judeţului Covasna – Sfântul Gheorghe. Nu-i este uşor, dar o susţine alcătuirea entităţii biologice: „Limba română sunt eu./Am fost zămislită de părinţi/În limba română./Fiecare celulă a fiinţei mele,/Pământene,/E plămădită în grai românesc”. Luca Bejenariu, bucovinean din Rădăuţi, e un iscusit portretist al dascălilor săi de la Filologia ieşeană: cu Dumitru Gafiţeanu, un semestru întreg a „făcut analize sintactico-morfologice din Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă“; Gh. Agavriloaie, dacă dădea un cinci, îi cerea studentului să spună că literatura română a studiat-o „cu… portarul de la Universitate“, iar Petru Zugun, Ilie Dan, Gavril Istrate şi Ion Popescu-Sireteanu i-au fost la fel de buni dascăli de lingvistică.

Cărţile coordonate de Ion N. Oprea ar trebui să se găsească în toate bibliotecile judeţene.

Ioan Dănilă (Deşteptarea, Bacău, [anul XXVI], nr. 7508, din 27 nov. 2015, p. 6, rubrica „Limba ce-o vorbim şi-o scriem”)
http://dorinastoica.blogspot.ro/2016/01/de-neuitat-limba-romana-de-ioan-danila.html

 

Dorina Stoica – Vinul

„Facerea vinului este un proces lipsit de grabă

Chiar melancolic.”

Așa i-am tot auzit pe bărbații din familia mea.

Dupa ce culegea poama albă, neagră, noham,

uneori tămâioasă

bărbatul devenea deodată grav.

Printre degetele de la picioare,

admițând un anumit grad de îngândurare

mustul se-ncrunta.

Boabele tari se ciocneau unele de altele ca atomii

ori precum cuvintele din carțile mele preferate.

Privindu-l pe bărbat am înțeles

că vin adevărat nu poate face

decât un om care nu este indiferent.

După un timp în care

mustul din cadă și-n mine iubirea fierbeau

bărbatul dădea cep și vesel striga:

„Beți dintru acesta toti!

Din ziua aceea apa din puț se-nvechea.

(de Dorina Stoica)

http://dorinastoica.blogspot.ro/2016/01/vinul.html

Florin Teodor TĂNĂSESCU: Valeriu Dulgheru ,,este o voce care trebuie ascultată”

Istoria Moldovei din stânga Prutului și cea din dreapta lui, nu pot fi rupte! Aceleași începuturi, aceleași tradiții de istorie feudală, aceiași domni, aceiași cărturari și culturi, aceleași trasături ale dezvoltării moderne. Fiind onorat să prefațez această lucrare, am recitit lucrări dragi mie de istorie scrise de marii istorici N. Iorga, A.V. Boldur, A.D. Xenopol, C. Giurescu, I. Bogdan, refăcând cu ochii minții trasee ale unei istorii zbuciumate pe care Basarabia, ca parte rasăriteană și de frontieră a Moldovei, a avut-o în întreaga sa istorie, țintă a „pohtii” mereu ,,neostoite” a cazacilor, turcilor, polonezilor sau moscalilor – cum spune în al său Letopiseţ al Moldovei Miron Costin – a unei Moldove care, arzând ca o pasăre Phenix, avea tăria de a renaște din propriile cenușe!

Cred că am înțeles de ce autorul a ales și titlul dat acestei serii de lucrări: ,,Basarabie răstignită” poate cel mai potrivit, întrucât în istoria țării ea a fost de multe ori sacrificată, dar răstignirea ei, nu poate fi despărțită de înviere, credință care se desprinde cu toată forța şi pasiunea în toate eseurile, pe care cărțile scrise de Valeriu Dulgheru le cuprind.

Am avut șansa de a-l cunoaște personal pe Profesorul Dr. Habilitat Valeriu Dulgheru, cu ani în urmă când împreună cu un prieten drag mie – academicianul Sergiu Rădăuțan – participam la un seminar tehnic la Atena. Nu cunoștințele sale temeinice în domeniu m-au impresionat și nici mulțimea de proiecte pe care le dezvoltase, ci modul său de a gândi, de a judeca și măsura, de a avea la baza unei judecăți pe care o pronunță, argumente fundamentate pe dovezi verificabile, atent și cumpătat în a judeca ce se petrece în jurul său, mândria faptului că este fiu al țării sale. În timp, voi avea ocazia să constat că dragostea sa față de țară, este o trăsătură de bază.

Seria de volume ,,Basarabie răstignită” a ajuns la cel de al 12-lea volum. Pe multe dintre ele am avut plăcerea să le citesc, pe altele le-am găsit publicate în apreciata revistă publicată la Chişinău şi citită cu mult interes la noi: ,,Literatură şi artă”. Ideea de a strânge în volume toate aceste intervenţii tratând probleme de mare actualitate în conturarea problemelor ce frământă astăzi Moldova în definirea ei, o consider deosebit de inspirată, ea constituind o cronică a unor evenimente, oameni şi fapte, în care autorul ca un cronicar înscrie date pe care istoria le va consemna.

Articolelele sale nu sunt ,,improvizaţii”, nu sunt rezultatul unor stări emoţionale! Ele sunt judecate de un inginer, care ştie că adevărul nu rezultă decât din acurateţea şi precizia cu care tratezi un subiect! Cu atât mai dificil în demersul său, întrucât problemele sociale sunt mult mai complexe şi pătimaşe, de unde şi dificultatea şi atenţia cu care autorul tratează problemele abordate. Documentarea – atunci când îşi propune sa dezbată o problemă – este solidă, de unde şi viabilitatea lucrurilor comunicate.

Într-o perioadă pe care o trăim, agitată şi impulsivă, cu o societate mai puţin tentată să discute cu calm şi înţelepciune, autorul încearcă să deschidă ochii cititorului la ce se întâmplă în jurul său, lăsându-i însă acestuia capacitatea de a decide ce trebuie să facă !

În toate articolele sale, autorul pledează pentru adevărul istoric atrăgând atenţia că dacă nu ai istorie, nu ai rădăcini, nu poţi contura viitorul şi poţi deveni un dezrădăcinat, uşor de a-ţi pierde identitatea naţională, de aici şi îndemnul său de a analiza totul cu calm, de a face ca binele să triumfe asupra răului.

Adevărul – oricât de dureros ar fi el – trebuie spus şi acest lucru autorul îl face nu doar curajos dar şi cu mare francheţe, de unde şi interesul cititorului de a-l înţelege şi fiind convins, să acţioneze în mod raţional. 

Nu pot încheia rândurile mele fără a-i mulţumi Domnului profesor dr. Habilitat Valeriu Dulgheru pentru faptul că, rugându-mă să-i scriu o prefaţă, mi-a dat ocazia să recitesc cu mult interes din eseurile sale scrise în celelalte volume apărute, convingându-mă că este o voce care trebuie ascultată.

Prof.dr.ing. Florin Teodor TĂNĂSESCU

Vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România

 http://www.marianagurza.ro/blog/2016/01/29/florin-teodor-tanasescu-valeriu-dulgheru-este-o-voce-care-trebuie-ascultata/

Prof.univ.dr. Mnerie Dumitru – Basarabie răstignită (12) de Valeriu DULGHERU, Editura Tehnică – UTM, Chișinău 2016

POSTFAŢĂ

 

Despre Basarabia s-a scris mult în limba română, mai ales după Pacea de la București (1812). „Basarabia cu jale”, (frumoasa poezie a regretatului poet Grigore Vieru), i-a adunat, nu numai pe moldoveni, în jurul focului aprins de necaz și cu gânduri de re-întregire a neamului.

Profesorul Valeriu DULGHERU, adevărat savant cu renume internațional, și-a vărsat cu patimă durerea neîmplinirii unității de neam, ajungând cu „Basarabia răstignită” la al XII-lea volum. Să fie al XII-lea ceas ? Să fie 2016 pentru Basarabia, anul scoborârii de pe cruce ?

De fapt, similitudini sunt între cele 12 volume de „Basarabie răstignită” cu sunt numărul căderilor sub cruce ale Mântuitorului, tot răstignit pe nedrept, cu asumare deplină a suferinței răstignite, în perspectiva restaurării neamului românesc. Păstrând tradiția volumelor precedente, se poate desluși și în acesta din urmă, fierberea poporului basarabean în practica exercițiului democratic, având scena politică mereu invadată de lideri mânați din spate de alte interese și obligații ce nu coincid totdeauna cu năzuințele populației.

Al XII-lea volum “Basarabie răstignită”, este parcă mai încărcat de atitudine revoluționară din partea autorului, gata de a renunța la „pana cronicarului”, pentru sabia lui Ștefan cel Mare. Autorul îl provoacă pe cititor să intre în lupta pentru marea „Horă” a unirii neamului românesc, iar pe politician îl îndeamnă la luarea de măsuri și legi mai drepte, cu o orientare mai puternică spre valorile democratice ale Occidentului. Valeriu Dulgheru, prin scrisul academic, bine argumentat, (inspirat și din istoria și pildele înaintașilor), prin atenția mărită la tot ce mișcă în politica moldovenească, atrage atenția și-l responsabilizează chiar și pe cititor, fără să-i lase prea multe șanse de critică.

Lucrarea este împărțită în 4 capitole. Primul capitol, Basarabie încotro? începe cu un subcapitol intitulat: Quo vadis Basarabie răstignită ? – o întrebare care reamintește tuturor starea de răstignire, încă, a Basarabiei, condamnând cu vehemență, pe cei care au realizat sau doar au lăsat cale liberă „megafurtului secolului”. Fraza finală a acestui prim capitol este oare o presimțire a autorului de apropiere a „ceasului al doisprezecelea” … În continuarea primei părți cititorul poate urmări o radiografie extrem de interesantă a luptelor derulate pe scena politică a anului 2015, cu efecte, uneori, disperate ale populației, ajunsă… „pe marginea prăpastiei”. În fapt, se remarcă neputința conducerii statului moldovean, liber de URSS de aproape 25 de ani, perioadă în care „orbecăim în jungla capitalismului și neosocialismului estic”… Apoi despre criza politică, în care se căuta „un premier capabil să ne scoată din această situație extrem de dificilă”, precum și modalități legislative care să stăvilească „marile găinării politice și economice ale partidelor de la guvernare”. Este pusă sub lupă și activitatea sindicatelor moldovenești, care „nu mai sunt ale poporului”, având și lideri suspectați de anumite alinieri partinice. Nu poate fi „certat” autorul pentru „pana”-i foarte acidă, folosită în prezentarea unor situații, deoarece optimismul său debordează aproape la sfârșitul fiecărui subcapitol: „Speranța rezidă în luciditatea politicienilor” sau „ … speranța … trebuie să moară ultima pentru această așchie de popor atât de năpăstuită”. În finalul părții întâi se reproduce un interesant dialog al autorului cu prof.univ. Valentin Mândâcanu, din care se desprinde poziția tranșantă a prof.univ Valeriu Dulgheru în problema Basarabiei: șansa poate fi în implicarea, „cu un efect deosebit”, a intelectualilor, „atât din mediul urban, cât și, în special din mediul rural, care au mult mai multe posibilități, mai multe tribune pentru a promova” mesajul orientării oamenilor către „crearea unui guvern proeuropean, care s-ar putea transforma într-un guvern al salvării naționale”.

Capitolul al II-lea, “Din istoria zbuciumată a Neamului”, cuprinde un ciclu de frumoase și interesante lecții de istorie, cu surprinderea unor acte de vitejie ale înaintașilor, modele de atitudine pentru actualii conducători ai Moldovei, dar și cu dovezi istorice clare care justifică afinitatea pro-europeană a basarabenilor, dar mai ales dorința de reincludere a Basarabiei în fruntariile României de azi.

Sub genericul “ Să eliminăm s(c)lavul din noi”, al III-lea capitol cuprinde câteva analize dure asupra comportamentului unor lideri cu convingeri de stânga, dar și rămași cu fața spre Est, care acționează consecvent împotriva șansei de integrare în Europa a Moldovei și de realizare a Uniunii Statale „România-Republica Moldova”. Autorul, conștient de realele probleme ale Moldovei, constată că țara se află „într-o situație penibilă: suntem un colț de țară practic neguvernat, aflat într-o profundă criză politică și economico-financiară”.

«Portrete în timp, opinii, reflecţii», se constituie un capitol dedicat unor personalități alese, care marchează știința și cultura poporului. Astfel, aflăm despre noul Rector al Universității tehnice a Moldovei, dr.hab.,prof.univ.int. Viorel BOSTAN, „cercetător științific superior”, „reputat cadru didactic”, „implicat plenar în pregătirea specialiștilor”, conducător de doctorat, autor de monografii și articole științifice publicate, inventator de marcă, personalitate științifică formată și recunoscută pretutindeni, „care va reuși să realizeze programul său de dezvoltare a Universității”. În acest capitol, pe lângă personalitățile elogiate, sunt menționate atitudini colective ale intelectualității moldovenești, de mare rezonanță fiind APELUL adresat conducătorilor României și Republicii Moldova de a iniția „tratative neîntârziate … pentru REUNIFICAREA CELOR DOUĂ STATE ROMÂNEȘTI”.

Frumusețea lucrării este dată și de ținuta grafică excepțională asigurată cu mintea și pensula de Natalia Dulgheru, atât de atașată de zbuciumările autorului.

A XII-a „Basarabie răstignită” se lansează pe piață de „Editura Tehnică – UTM” din Chișinău, în pragul momentului depășirii celei de-a VI-a decadă de viață a autorului.

Dragă Valeriu, să ne trăiești mulți ani, mereu animat de epopeea neamului nostru, care, bucurându-se mereu de oameni ca tine, niciodată nu va pieri.

http://www.marianagurza.ro/blog/2016/01/27/prof-univ-dr-mnerie-dumitru-basarabie-rastignita-12-de-valeriu-dulgheru-%E2%80%9Eeditura-tehnica-%E2%80%93-utm%E2%80%9D-din-chisinau/

 

 

Prof.univ.dr. Dumitru MNERIE

Niculina Gheorghiţă – “Timp special” pentru relatia cu copilul tau

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiţă

Intensitatea legăturii dintre părinte și copil este atât de importantă, încât influența sa devine mai puternică decât a altor factori asociați în mod tradițional cu problemele comportamentale, precum faptul că trăiesc cu un singur părinte sau că petrec mai puțin timp cu părinții.

 

Modul în care funcționează sistemul limbic profund (legăturile afective) este esențial pentru existența noastră, cu atât mai mult pentru viitorul copiilor noștri.

Adolescenții care se simt iubiți și care au legături mai puternice cu părinții lor sunt mai încrezători în ei și nu agreează comportamente de răzvrătire sau distructive atât pentru ei cât și pentru cei din jurul lor.

Noi adulții mereu avem foarte multe de făcut, suntem prea ocupați în zilele noastre pentru a aduce acasă tot ce are nevoie copilul și familia, dar in plan fizic, material, și de cele mai multe ori nu mai avem timp să stăm cu copiii noștri. De aceea de multe ori, într-o discuție cu prietenii care au și ei copii și care au mai mult timp să stea cu copiii lor ne simțim vinovați că nu prea știm nimic despre trăirile și emoțiile copilului, cu cine umblă, ce mai trăiește în interiorul lui, etc. De obicei nu căutăm și bineînțeles că nu găsim soluțiile care să ne aducă într-o relație mai apropiată cu copilul, astfel încât copilul să se simtă securizat emoțional, mai ales în perioada adoilescenței (12-18 ani) când vin buluc peste ei hormonii sexuali și emoțiile de tot felul. Pentru a vă sprijini în crearea unei legături mai apropiate cu proprii copii am găsit un exercițiu foarte interesant și ușor de pus în practică. Este un exercițiu foarte eficient pentru îmbunătățirea calității timpului petrecut cu copilul dumneavoastră.

Exercițiul se numește “un timp special”. Acest exercițiu vă va îmbunătăți rapid relația cu copilul. Pașii în acest exercițiu sunt:

  1. Petreceți 20 de minute în fiecare zi împreună cu copilul făcând ceva ce îi place. Este important să îl abordați cu o atitudine constructivă, spunându-i: “Simt că nu ne-am bucurat suficient timp împreună deși ești important pentru mine. Hai să petrecem un timp special în fiecare zi. Ce ți-ar plăcea să facem?” Este important să aveți în minte că scopul acestui timp special este construirea legăturii la nivel afectiv și a relației cu copilul dumneavoastră. Mențineți o atmosferă cât mai adecvată cu putință.
  2. Este foarte important ca, în timpul special, să nu existe ordine, întrebări sau indicații părintești. Este un timp dedicat construirii relației voastre, nu disciplinării unui comportament dificil. Dacă jucați un joc de exemplu, și copilul începe să trișeze, puteți să abordați comportamentul său într-o manieră diferită. Puteți să îi spuneți ceva de genul: “Văd că ai schimbat regulile jocului și voi juca și eu după regulile tale”. Nu uitați scopul timpului special este să vă consolidați relația cu copilul, nu să îl învățați ceva. Bineînțeles că în restul timpului, dacă vă surprindeți copilul trișând, este important să rezolvați situația direct și imediat.
  3. Lăudați cât mai des posibil comportamentul constructiv, pozitiv al copilului. Aprecierea binelui este mult mai eficient pentru modelarea unui comportament decât evidențierea răului sau a unui comportament distructiv.
  4. Ascultați mai mult decât să vorbiți.

{Sursa este: Schimbă-ți mintea ca să te vindeci de tulburările emoționale, de Dr.Daniel G. Amen}.

Acționând în această manieră, veți vedea ce repede se va schimba relația cu copilul. Veți fi primul la care va veni să vă povestească ce i s-a întâmplat, cu cine s-a împrietenit, ce a mai făcut nou pe la școală, etc.

Părinții sunt singurii responsabili de relația pe care o au cu propriul copil. Așa că dragi părinți priviți-vă copii ca pe niște spirite libere care au venit pe acest plan pentru a se manifesta în plenitudinea lor și nu pentru a se distruge. Oferiți-le încredere și aprecieri, valorizați-i când depășesc o anumită situație pe propriile puteri și ajutați-i să rămână lumină, așa cum au venit. Spor la lucru și nu uitați dacă vrem o societate constructivă și plină de bucurie totul pleacă de la noi spre generațiile viitoare. Așa este și așa să fie!

http://bentodica.blogspot.ro/2016/01/timp-special-pentru-relatia-cu-copilul.html