Ecaterina Nicolae – „Odă prieteniei : Jurnal de călătorie în Noua Zeelandă” de Vasilica Grigoraş

Un jurnal neozeelandez DEDICAT prieteniei cu o gălăţeancă

Cu ochii minţii am străbătut exact toate locurile vizitate de autoare. Rafinamentul domniei sale, spiritul de observaţie brodat de istoria acestui

ţinut de basm, locurile care duc la imaginaţie, la descrieri copleşitoare, toate la un loc te invită la meditaţie, la comparaţie.

I-am simţit pe acei români care trăiesc în ritm cu noi, cei de aici, nu duc lipsă de carte românească, nu uită limba, tradiţiile.

Cu sufletul am simţit adânca prietenie între două fiinţe de înaltă calitate, nedespărţite, chiar dacă distanţa dintre ele este atât de mare.

Am găsit un jurnal valoros pentru toţi cititorii care vor avea prilejul să-l citească. Nu se putea ca aceste impresii de călătorie să rămână doar o amintire.

Apreciez gestul distinsei doamne Vasilica Grigoraş de a împrăştia darul acesta minunat celor ce simt româneşte.

În aşteptarea altor scrieri de valoare, cu multă preţuire,

Ecaterina Nicolae

Anunțuri

Boris David – Poeme

 

1

            Iubirile de-o clipă

Iubirile de-o clipă
Sunt oaze în deşert;
Sunt raze de lumină,
De ce să nu le iert?!

 

De ce cuvântul clipă
Ştirbeşte al lor sens?

 

Nucleul nu e mare,
Dar cât este de dens!

 

De ce măsori o clipă
Cu ceasul pământesc?
Ea-i parte integrantă
Din veşnicul ceresc!

 

Tu vrei iubiri de-o viaţă,
Iubiri fără sfârşit;
Ce-i viaţa? doar o clipă
În veşnic infinit!

 

Ascultă-mi sfatul care
Nu-i cod bisericesc!
Iubeşte fără preget
C-aşa e pământesc!…

 

                 Nu te-atinge!…

 

Nu te-atinge de tristeţea,
Soră geamănă a mea –
Nu o-mpart, parte-i din mine,
N-are rost, nu te-ntrista!

 

Lasă-mi mie doar povara
Clipelor ce ne-au strivit –
Sunt un trist, de când e lumea,
Fi-voi până la sfârşit.

 

Nu tristeţea vreau s-o-mpart eu,
Nu absurdul împlinit –
Vreau să-ţi dau doar amintirea
Clipelor ce ne-au unit.

 

Tu, să duci, şi eu, păstra-voi
Doar ce-a fost sublim în noi –
Clipe pline de lumina
Risipită de noi doi.

 

Luminam ce e mai tainic –
Sufletul din noi ascuns –
Chiar de am umbrit privirea
Celor ce nu ne-au pătruns.

 

La ce bun să fii, tu, tristă?!
Trist rămâne-voi doar eu!
Tu, păstrează amintirea
Zilelor când eram Zeu…

Boris David

http://www.marianagurza.ro/blog/2016/01/30/boris-david-iubirile-de-o-clipa%E2%80%A6/

Apariţie editorială: „Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!”, roman memorialistic de Ionuţ Caragea

Editura eLiteratura din Bucureşti a publicat pe 30 ianuarie 2016 romanul memorialistic „Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!”, semnat de Ionuţ Caragea. Prefaţa romanului îi aparţine criticului literar Al. Cistelecan. Coperta a fost realizată de Leo Orman. Ilustraţia copertei: 19 decembrie 2009: Montréal – vedere din Hampstead Tower, etajul 22; fotografie de Ionuţ Caragea. Romanul se poate comanda de la editura eLiteratura (e-mail: office@epublishers.info sau tel: 0722 156 408), iar în curând va fi disponibil în librării (Eminescu, Elefant etc.). Fragmente din roman şi alte informaţii:

http://www.ionutcaragea.ro/proza_files/gandul.htm

 

 

 

Fragmentele de pe coperta a IV-a:

„Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!” este un roman autobiografic în care sunt incluse evenimentele normale şi „paranormale” care m-au ajutat să-mi găsesc drumul în viaţă şi au contribuit la formarea mea ca poet. Rolul cel mai important în această carte îl deţine „Gândul meu”, o entitate care mi-a oferit indicii preţioase, călăuzindu-mă în momentele de rătăcire şi salvându-mă de nenumărate ori în confruntarea cu bolile, singurătatea şi moartea. Consider că cititorii pot trage învăţăminte folositoare de pe urma experienţelor mele şi se pot identifica uşor cu personajele principale, fiind vorba, la urma urmelor, de sentimente autentice şi gânduri pe care le poate avea orişicine. Cred că pentru noi toţi se poate întâmpla un miracol atunci când suntem atenţi şi receptivi la ceea ce ni se comunică la nivel subtil, atât din exterior, cât şi din interior. Nu trebuie decât să ne punem mereu întrebări, să căutăm soluţii înspre binele nostru şi al celorlalţi, iar răspunsurile nu vor întârzia să apară. (Ionuţ Caragea)

Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele! – cum se numeşte cartea de faţă – e o reconstrucţie biografică scrupuloasă, asistată de o memorie acută, aproape de verva detaliilor şi a preciziei, şi proiectată în convenţia unui dialog introspectiv, un fel de divan, doar că nu al sufletului cu trupul, ci al poetului cu propria conştiinţă (sau, cum zice autorul, cu propriul ”gînd” ca daimon). (…) E o confesiune de sine cu miză decisivă pe ”sinceritate”, pe acurateţea concretă a peripeţiilor şi pe interpretarea lor în orizontul unui destin. Ionuţ Caragea îşi retrăieşte scriptural biografia, nu doar şi-o reaminteşte, în sensul că plonjonul în amintire e atît de adînc şi de ”imediat” încît pasajele reamintite par de-a dreptul retrăite. (…) Dialogul autobiografic e presărat cu salturi în poezie, dar aceste intercalări de poeme nu şi-au propus să fie o antologie ilustrativă pentru drumul parcurs de Ionuţ Caragea; ele se produc acolo unde temperatura afectivă a discursului anamnetic şi introspectiv pus pe două voci se ridică şi e nevoie de o sublimare a lui. (…) Aşadar, de la suferinţă la extaz, de la angoasă la iluminare şi de la elegie la imn ar fi drumul pozitiv şi exemplar al poeziei. În orice caz, Ionuţ Caragea pe el merge. (Al. Cistelecan)

http://www.marianagurza.ro/blog/2016/01/31/aparitie-editoriala-asculta-ti-gandul-si-implineste-ti-visele-roman-memorialistic-de-ionut-caragea/

http://bentodica.blogspot.ro/2016/01/aparitie-editoriala-asculta-ti-gandul.html

Sergiu Găbureac – MIGRANȚII și alte cele!

Se dau știri alarmante privind invazia migranților în bătrâna Europă. Ba un viol în grup, ba o crimă odioasă … Oricum, isteria de prin septembrie trecut a cam trecut și statele să organizează pentru trierea dornicilor de trai nineacă. Mulți migranți sunt dezamăgiți de realitatea europeană, care îi pune să muncească, soarele fiind tot mai mult cu dinți. Și se retrag. Prin Europa, nu-i ca acasă! E civilizație, sunt reguli, e greu de trăit în asemenea condiții!

Se face caz de pătrunderea elementelor ISIS . Cu siguranță, e o mare problemă. Serviciile secrete sunt într-o alertă nonstop și orice arestare a unui suspect este prezentată instant de televiziuni. Sunt convins că lucrurile vor fi încet-încet sub control. Evenimente de acest gen vor intra în cotidian.

Pentru țărișoara noastră, sărăcia, care cuprinde cca 40% din populație, pare a fi un avantaj. Migranții nu ne iau cu asalt granițele, deși creatorii de apocalipse nu se lasă și se întrec în scenarii ce dau coșmaruri bieților oameni cu mintea slabă.

Până una-alta, constat că este reluată plata haraciului (câteva miliarde bune de euro anual) la Înalta Poartă pentru a nu mai da drumul hoardelor de migranți, care vor să vadă cu ochii lor bogata Europă. În civilizație.

Nu mai simplă ar fi rezolvarea războaielor în zonele de conflict? N-ar fi mai simplu să trecem pe motorul cu apă, inventat simultan cu cel pe benzină (sic!), să terminăm cu goana după petrol, cauza reală a acestor războaie interminabile?

Abia acum, când se închid (temporar, sper) granițele, europenii nonpartizani U.E. văd avantajele unei Europe unite, cu liberă circulație. Totul ar putea intra într-o criză cu consecințe greu de rezolvat după aceea. Așa că e nevoie de solidaritate.

*

Din nou s-au adunat pe 26 la Bellu, câțiva nostalgici, care au recitat poezii în memoria „marelui conducător”! Sunt vehiculate aceleași minciuni pe care le aud de ani de zile. Nu, dragilor, nu Ceauşescu a industrializat România!

Ţara a fost reconstruită după un plan de dezvoltare (1960-1975) pus la punct de o echipă de profesionişti în timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (primul dictator comunist). Profesionişti formaţi de învăţământul românesc în perioada interbelică! Ceauşescu a fost un mare tăietor de panglici. Când a început aplicarea noului program de dezvoltare (1975-1990), Ceauşescu a dat chix cu proiectele sale megalomanice făcute de noii specialişti, băgând România în faliment economic, cu obsesia plății datoriei externe, sărind peste trei etape de retehnologizare a industriei și agriculturii. Nu intru în detalii. Le cunoaștem cu toții. E greu cu istoria reală!

*

Bucureșteni, o mare victorie pentru RATB! Se reia circulația pe șoselele Iancului și Pantelimon! Tramvaiele își reintră (parțial pe Pantelimon) în drepturi! La linii noi, tramvaie vechi!?! C-așa-i în politichia românească, inclusiv în cea a transportului în comun Dâmbovițean.

Problema cea mare este evacuarea sutelor de automobile parcate, timp de trei ani, pe spațiul liniilor. Dacă Bucureștiul ar fi avut edili care să urmărească interesul cetațeanului problema putea fi rezolvată. Un exemplu. Terenul pe care se află fosta întreprindere Zefirul (confecții), care stă în paragină de ani buni, putea fi transformat într-o mare parcare de cartier, care ar fi terminat coșmarul posesorilor de mașină mică. Nimeni nu ia nicio măsură. Veți invoca dreptul fabricii la proprietate (!) și alte bla-blauri! Cu siguranță, ca și în cazul altor unități, și aici se așteaptă darea vreunui tun imobiliar.

Apropo! Tot începe campania electorală. Poate apare vreun candidat care să promită realizarea parcărilor etajate de cartier.

Exemplul îl pot lua de prin capitalele U.E.

Toate bune,

Sergiu Găbureac

http://blogulluigabu.blogspot.ro/,

http://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3,

gsm_as@yahoo.com,

Tel.0731 936.615

Bucureşti – 39

http://bentodica.blogspot.ro/2016/01/migrantii-si-alte-cele.html

 

Dorina Stoica – Stelele

Într-o noapte bună, cu lună, 

bătrânul m-a luat de mână.

Era solemn ca statuia lui Lenin din grădina publică: 

“Vom merge la marginea orașului, 

vreau sa-ți arăt cum se întâlnesc tăriile.”

În timp ce luna se înnoia, 

batrânul cu mainile-ntinse spre cer, îmi spunea:

„La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul

și peste toate o nehotărâre și o neliniște mare domnea.

Cu o sabie a despărțit lumina de întuneric. 

Au sărit scântei, stelele, podoabe nopților senine, 

speranță celor rătăciți pe drum.

Și i-a pus Dumnezeu zilei soarele iar nopții luna.

Zilei i-a dat pentru trudă lumina,

nopții întunericul si odihna. 

Apoi a separat-o de noapte, 

punând între ele melancolică-nserarea.

Uneori întunericul se zbate ca și cum i-ar fi teamă

dar, de cele mai multe ori vine pe nesimțite firesc

și-aduce cu el plăcută, vara, răcoarea”

În vreme ce-o ploaie de stele cădea, 

iar noaptea se destrăma pe la cusături 

ca traista veche-a unui drumeț obosit si sarac, 

lăsând să se vadă zorile de zi,

în pleopele copilariei mele somnul se cuibărea.

Batrânul vorbea tot vorbea… 

Înțelegeam că „moartea nu este numai durerea despărțirii

ci și bucuria eliberarii” drept pentru care e rea, dar este și bună.

Dar nu puteam deloc înțelege, de ce niciodată 

atunci când plouă cu stele nu tună!

de Dorina Stoica

http://dorinastoica.blogspot.ro/2016/01/stelele.html

„De neuitat: limba română” de Ioan Dănilă – Bacău

 
Conf. univ. Dr. Ioan Dănilă

Fiecare dintre cărţile coordonate de Ion N. Oprea în seria Cenaclul literar la distanţă este un magazin în care intri cu nerăbdarea de a te reîntâlni cu lume bună şi înţeleaptă. De data aceasta jocul de rol poartă eticheta „Nu uita…“, care nu neapărat e un imperativ ferm, ci mai degrabă o invitaţie la a ne proteja amintirile şi a le da glas acelora care ar putea fi lecţii de viaţă pentru alţii.

Ediţia 2015 a antologiei pare să fie una dintre cele mai bogate în prezenţe ale limbii române în aproape toate ipostazele. Una dintre ele, gnomică, îi aparţine lui Vasile Ghica, din a cărui superbă colecţie transcriem două aforisme: „Politica noastră de astăzi înseamnă cât mai multă corupţie. Şi cât mai puţină gramatică“ (p. 14), respectiv „Când intră în politică, oamenii de cultură e bine să ştie că riscă să fie conduşi de tot soiul de agramaţi” (p. 301). Universitarul clujean Doina Butiurcă îi trimite lui Ion N. Oprea o lucrare demnă de un volum de studii şi cercetări ştiinţifice din domeniul filologiei: „Limba română în lume”. Autoarea investighează presa culturală din diaspora cu un singur ţel: de a descoperi interesul gazetarilor români din străinătate pentru cultivarea limbii. Constatările nu sunt liniştitoare: „există un număr restrâns al rubricilor consacrate problemelor de limbă stricto sensu şi cu atât mai puţin reviste interesate de problemele punctuale ale limbii române literare” în S.U.A. şi Canada. Căile de a-i determina pe românii din afara graniţelor ţării să comunice corect sunt diverse: apelul la dicţionar, când sensul unui termen este incert, modele de conjugare a verbelor şi de declinare a pronumelor, combaterea „beţiei de cuvinte” etc. Alteori sunt reproduse texte ale marilor lingvişti, ca acela al lui Al. Graur din 1934, dureros de actual şi la noi: „Cum se face oare că elevii din Franţa sau din Anglia pot învăţa ortografia limbii lor, infinit mai complicată decât a noastră, iar elevii din România scriu atât de mizerabil? Nu poate fi decât o singură explicaţie: nu se dă destulă atenţie scrierii. Programele sunt prea vagi în această privinţă, iar profesorii de limba română se socotesc, în general, prea mari savanţi ca să se ocupe de amănunte atât de meschine: ei discută filozofie, formează suflete etc., iar elevii lor scriu: *v-a veni, *mam dus, *părinţi mei” etc. Rubricile au nume expresive (Colţu’ lu’ Vanghele) sau terne (Limba noastră), iar titlurile sunt uneori surprinzătoare: „Romgleză? Niciodată!” (Observatorul – 2010). În acest context, îndemnul Dorinei Stoica din Bârlad este bine-venit: „Fraţi români plecaţi prin lume,/În orice ţară vă aflaţi,/Pe copii şi pe nepoţi/Învăţaţi-i să vorbească/Şi în limba românească!”

Ligia Ghinea, absolventă a Literelor craiovene, este profesoară în municipiul-reşedinţă al judeţului Covasna – Sfântul Gheorghe. Nu-i este uşor, dar o susţine alcătuirea entităţii biologice: „Limba română sunt eu./Am fost zămislită de părinţi/În limba română./Fiecare celulă a fiinţei mele,/Pământene,/E plămădită în grai românesc”. Luca Bejenariu, bucovinean din Rădăuţi, e un iscusit portretist al dascălilor săi de la Filologia ieşeană: cu Dumitru Gafiţeanu, un semestru întreg a „făcut analize sintactico-morfologice din Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă“; Gh. Agavriloaie, dacă dădea un cinci, îi cerea studentului să spună că literatura română a studiat-o „cu… portarul de la Universitate“, iar Petru Zugun, Ilie Dan, Gavril Istrate şi Ion Popescu-Sireteanu i-au fost la fel de buni dascăli de lingvistică.

Cărţile coordonate de Ion N. Oprea ar trebui să se găsească în toate bibliotecile judeţene.

Ioan Dănilă (Deşteptarea, Bacău, [anul XXVI], nr. 7508, din 27 nov. 2015, p. 6, rubrica „Limba ce-o vorbim şi-o scriem”)
http://dorinastoica.blogspot.ro/2016/01/de-neuitat-limba-romana-de-ioan-danila.html

 

Dorina Stoica – Vinul

„Facerea vinului este un proces lipsit de grabă

Chiar melancolic.”

Așa i-am tot auzit pe bărbații din familia mea.

Dupa ce culegea poama albă, neagră, noham,

uneori tămâioasă

bărbatul devenea deodată grav.

Printre degetele de la picioare,

admițând un anumit grad de îngândurare

mustul se-ncrunta.

Boabele tari se ciocneau unele de altele ca atomii

ori precum cuvintele din carțile mele preferate.

Privindu-l pe bărbat am înțeles

că vin adevărat nu poate face

decât un om care nu este indiferent.

După un timp în care

mustul din cadă și-n mine iubirea fierbeau

bărbatul dădea cep și vesel striga:

„Beți dintru acesta toti!

Din ziua aceea apa din puț se-nvechea.

(de Dorina Stoica)

http://dorinastoica.blogspot.ro/2016/01/vinul.html