Valeriu Dulgheru: Vom putea oare să ne ridicăm la înălțimea Generației Unirii de la 1918 ?

Istoria anului 1917-1918 ne-a dat o lecţie unică şi irepetabilă, cum din mai multe forţe slabe, dezbinate, se poate forma un flux puternic şi bine orientat”.

(Iurie Colesnic. Generaţia Unirii).

 

Cum să facem ca „din mai multe forţe slabe, dezbinate, să se poată forma un flux puternic şi bine orientat” spre realizarea Reîntregirii din 2018 atunci când doar pe extrema dreapta avem vre-o patru partiduţe slabe şi dezbinate?

Un prim examen în această direcţie ar fi alegerile prezidenţiale din toamnă, care pot fi câştigate de forţele de dreapta, dacă vor fi uniţi doar în jurul unui singur candidat. Fiindcă cele parlamentare, în felul cum decurg lucrurile, nu vor avea loc mai devreme de 2018. Iată aceste alegeri prezidenţiale ar putea fi acel coagulant, acel centru cristalizator al tuturor forţelor de dreapta. Pentru a realiza frumosul deziderat al Reîntregirii în a. 2018 aceste forţe unioniste trebuie să câştige alegerile parlamentare din a. 2018. Dar cum de făcut acest lucru?

Marea problemă e în moş Ion – bunul, harnicul dar şi prea credulul nostru ţăran, debusolat de-a binelea de tot soiul de dodoni, care au schimbat mârţoaga uniunii vamale cu mârţoaga moldovenismului primitiv. Avem la români o prea frumoasă zicală: „Nu tot ce zboară se mănâncă”. Moş Ioane, cioroiul pre nume Dodon nu se mănâncă.

Aici e un front imens de lucru. Să ne aducem aminte de inspiratele sfaturi ale lui Alexe Mateevici din mai 1917: „…Mai întâi de toate să ştiţi că fără unire nu vom dobândi nimic. Deci să avem un gând, o inimă, un ideal…Să staţi cu mare putere la straja intereselor naţionale. Să nu ne alipim la partide străine, care nu luptă pentru neamul nostru (moş Ioane, srl-ul socialist al lui Dodon nu luptă pentru neamul nostru ci pentru interesele Rusiei – n.n.) Să nu uităm norodul, ţărănimea care a suferit atâtea până acum! Să-1 luminăm, să mergem mână în mână cu el, căci fără noi el nu poate face nimic, după cum noi nu putem face nimic fără el…”. Deci, „să mergem în norod, să-l luminăm” ne îndeamnă marele Mateevici.

Acest lucru îl face foarte bine „Acţiunea 2012”, organizaţiile de tineret „Tinerii Moldovei”, „Onoare, Demnitate şi Patrie” (ODIP) – părţi componente ale Sfatului Ţării II, care în această vară au plecat „în norod”, formând grupuri de tineri care se opresc în fiecare sat pentru câteva zile, vorbind la direct cu moş Ion.

Acest lucru îl face „Acţiunea 2012” prin frumosul program ca „100000 de basarabeni” să viziteze România, s-o cunoască din văzute nu din auzite de la Dodon, Ceban, Voronin. În această frumoasă acţiune s-au implicat cu trup şi suflet fraţii noştri de peste Prut. Îi auzeam zilele trecute discursul înflăcărat al prorectorului de la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” de la Iaşi prof.dr.ing. Cezar Oprişan – un mare probasarabean, despre acţiunile lor de primire a basarabenilor. L-am întâlnit întâmplător la Iaşi pe mult stimatul V. Reabţov, beneficiar al acestei frumoase acţiuni. Mă miră însă reticenţa unora dintre ai noştri, care declară „că această acţiune nu va rezulta cu nimic”, că este imposibil „să-l luminezi pe moş Ion” ş.m.a. Desigur nu se va reuşi dacă vom sta doar în poziţii de observatori şi comentatori.

În această frumoasă acţiune michiduţă deja şi-a băgat coada. Este natural fiindcă tocmai iluminarea lui moş Ion nu este dorită de alde Dodon. Îmi spunea deunăzi un participant la una din aceste acţiuni (o excursie la frumoasele mănăstiri din preajma Sibiului!) că în rândul celora care pleacă să viziteze frumoasele locuri ale României sunt infiltraţi provocatori, sarcina cărora este ca prin comportamentul lor „porcesc” să sporească reticenţa românilor din ţară faţă de românii basarabeni, aşa cum ţiganii au făcut imagine proastă României în Europa.

Priveam cele câteva crâmpeie prezentate la ProTV de lângă monumentul Marelui Voievod pe 2 iulie când acest „devenit mare adorator al sfântului Ştefan cel Mare, rămânând în acelaşi mare adorator al satanistului Lenin” Dodon depunea flori la monumentul domnitorului sub înălțătorul cântec „Noi suntem români!!!” cântat de inegalabilul ansamblu folcloric patriotic „Ştefan Vodă” condus de T. Ungureanu, care n-a coborât nici pe o clipă de pe baricadele deşteptării naţionale de peste 28 de ani. „Noi vom interzice partidele unioniste. Eu asta vă promit” a declarat belicos acest Pavlik Morozov, această coadă de topor, acest Ivan fără memorie Dodon. Nimic nu e nou sub soare. La propunerea Consiliului Directorilor Generali de a chema armata română în Basarabia bântuită de anarhie deputata socialistă N. Grinfeld declara la 28 decembrie 1917: „Să fie aduse în Basarabia orice fel de trupe, numai nu cele române”. Dodon astăzi ne spune: „Să ne unim măcar şi cu Patagonia numai nu cu România”. A schimbat „mârţoaga uniunea vamală” cu „mârţoaga moldovenismului primitiv”, pe care o călăreşte de zor. Mi-a plăcut replica unui domn din preajma monumentului la declaraţia unui papagal de-al lui Dodon că Ştefan cel Mare vorbea în limba moldovenească: „Atunci în ce limbă o fi vorbit Ştefan cel Mare cu Matei Corvinul”. Enteres şi iar enteres” cum ar spune I.L.Caragiale.

Alianţa Poporului Rus” –  o societate extremă, cu scopul propagării ideilor naţionaliste ruseşti şi cu tendinţă pan-rusificatoare, care a deschis o mulţime de secţiuni prin toată Basarabia…Ţeranii noştri se înscriu în „Alianţă”” scria reputatul istoric N. Iorga în a. 1912. Din păcate astăzi „ţeranii noştri” se înscriu în „alianţa poporului rus” a lui Dodon, denumit impropriu psrm. Moş Ion încă se află sub tipajele sovietice că 28 iunie este ziua eliberării de „sub jugul moşierilor români”, uitând că invadatorii sovietici „l-au eliberat” pe bietul ţăran de toate: de familie, de gospodărie, de baştină, de ţară, ducându-l până la Cercul Polar. Este vorba de aşa numitul sindrom Stockholm, când victima îşi venerază călăul.

Că 22 iunie este ziua începerii „marelui război pentru apărarea patriei”. Cine să-i spună adevărul că războiul al II-lea mondial a început la 1 septembrie 1939 şi a fost declanşat de cei doi căpcăuni – Hitler şi Stalin. Fiecare din cei doi ocupând partea sa care îi revenea conform Protocolului adiţional secret la Pactul semnat: Hitler – întreaga Europă de vest, Stalin – Europa de est (jumătate din Polonie, Finlanda, ţările Baltice şi Basarabia cu o populaţie de peste 23 milioane de oameni). Iar 22 iunie este ziua Dezrobirii Basarabiei, Nordului Bucovinei şi ţinutului Herţa, ziua când România recupera ceea ce îi fusese răpit un an înainte.

Ce să mai vorbim despre moş Ion când la Chişinău unicul, care a comemorat recent (pe 22 iunie) ziua Dezrobirii Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa a fost patriotul Vasile Şoimaru, care a organizat o Conferinţă Şrtiinţifică Internaţională. Cu regret televiziunile moldovenesti au mediatizat pe larg actiunile unor partide de stanga, care au comemorat „ziua invaziei fasciste asupra u.r.s.s. şi intrarea ei în primul război mondial”, iar la Bucureşti Centrul Rus de Ştiinţă şi Cultură a organizat o masă rotundă cu genericul „75 de ani de la începerea Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Experiența și învățămintele anului 1941 (dar a anului 1940!!! – n.n.)”.

Şi totuşi sper în marea minune a Reîntregirii, care se va realiza în a. 2018. Marii înaintaşi au realizat acest lucru în condiţii mult mai dificile. Basarabia – o aşchie ruptă din trupul Ţării mame, rămasă orfană şi supusă celui mai despotic proces de asimilare şi deznaţionalizare pe parcursul a peste o sută de ani s-a trezit atunci. Au trezit-o puţinii intelectuali, şi aceia formaţi prin şcoala rusească. Marii înaintaşi Pan Halipa, Pelivan, Erhan, Cuciureanu au pus interesele neamului mai presus de interesele personale. Promovând Unirea ei ştiau că nu vor mai fi preşedinţi de ţară, prim miniştri, dar totuşi au făcut Unirea. Cred că şi acum Basarabia, deznaţionalizată pe parcursul a 50 de ani de un regim mult mai diabolic – regimul sovietic, dar şi pe parcursul a peste 25 de ani de orbecăiri în întuneric condusă de proroci falşi, va fi trezită de intelectuali, de generaţia tânără, crescută cu limba şi istoria română, care sunt mult mai mulţi ca atunci, mai bine pregătiţi dar din păcate nu prea uniţi.

Şi totuşi tăranul „dobitoc”, soldatul „prost”, intelectualul „provincial” basarabeni, cum erau consideraţi de către funcţionărimea velicorusă şovină, atunci când a apărut această posibilitate, au realizat unirea cu Patria-mamă în condiţii foarte grele. Iată că ţăranul considerat „dobitoc” de ultimul funţionăraş rus a demonstrat contrariul. Şi acum tov. Dodon şi alţii să ştiţi că „înapoiatul”, debusolatul moş Ion până la urmă va vota Reîntregirea Basarabiei.

 

Valeriu Dulgheru

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s