Anatol Covali: TRIOLETE

O ţară-ntreagă ( Triolet )

 

O ţară-ntreagă-ndură azi de foame,
se sinucid bătrânii oropsiţi ,
plâng resemnate disperate mame.

 

O ţară-ntreagă-ndură azi de foame,
mizeria din ea provoacă drame
şi-aproape toţi sunt deznădăjduiţi.

 

O ţară-ntreagă-ndură azi de foame,
în timp ce-aleşii noştri-s fericiţi.

 

De ce răbdaţi? ( Triolet)

 

De ce răbdaţi ale puterii toane?
Vă place-atât de mult să suferiţi?
Ei sunt câţiva , noi suntem milioane.

 

De ce răbdaţi ale puterii toane?
Spune Marie, spune tu Ioane,
oare nu vreţi să fiţi şi fericiţi?

 

De ce răbdaţi ale puterii toane
şi-n resemnare zi de zi dormiţi¬?

 

Unde-i mândria? ( Triolet)

 

Unde-i mândria noastră strămoşească?
Parcă-am orbit de tot de când dormim
şi nimeni nu mai vrea să se trezească.

 

Unde-i mândria noastră strămoşească
ce îi făcea pe răi să se-ngrozească
la gândul c-am putea să izbucnim ?!

 

Unde-i mândria noastră strămoşească?
Doarme ca noi şi somnu-i unanim.

 

Tristeţea e în noi ( Triolet)

 

Tristeţea e în noi ca niciodată,
arzându-ne-n mistuitoru-i foc
viaţa stupidă şi sacrificată.

 

Tristeţea e în noi ca niciodată
fiindcă speranţa stă îngenuncheată
de când răbdăm umili bătăi de joc.

 

Tristeţea e în noi ca niciodată,
că stăm striviţi sub munţi de nenoroc.

 

Am obosit ( Triolet)

 

Am obosit de-atâta suferinţă.
Umblăm năuci prin tristele ei ploi
mâhniţi că n-avem nicio biruinţă.

 

Am obosit de-atâta suferinţă
ce a ajuns de-o vreme-obişnuinţă
şi vine peste noi ca un puhoi.

 

Am obosit de-atâta suferinţă,
care nicicând n-a fost mai multă-n noi.

 

Stăpânii râd ( Triolet)

 

Stăpânii râd de noi şi nu le pasă,
îşi fac palate, huzuresc din plin
şi-al remuşcarii zbucium nu-i apasă.

 

Stăpânii râd de noi şi nu le pasă,
duc fără grijă viaţa lor luxoasă,
ştiind că somnul ţării e deplin.

 

Stăpânii râd de noi şi nu le pasă,
că-n jurul lor e numai plâns şi chin.

 

Din zi în zi ( Triolet)

 

Din zi în zi durerea e mai multă
şi viaţa ne dă doar tristeţi în dar
în timp ce-ai noştri-asupritori exultă.

 

Din zi în zi durerea e mai multă,
răbdăm umili şi laşi orice insultă
şi resemnaţi bem fluvii de amar.

 

Din zi în zi durerea e mai multă
dar nu-ndrăznim să ne-ncruntăm măcar.

 

Anatol Covali

București

August 2016

http://www.marianagurza.ro/blog/2016/09/01/anatol-covali-triolete/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s