Adrian Botez: Poeme pentru un Nou An

 

CÂNTECUL CAVALERILOR ROUREI

 

Sudori de înger bem în veac

Însărăcindu-l pe sărac

Şi din potir şi din aripă

Ne-agonisim în cer risipă

 

Scoici când se răstignesc – nu mint:

Tainic învie-n mărgărint –

Spăşirea sevei înspinate:

Naramzele încoronate

 

O – lină vină de lumină

Neistovit vis de Grădină:

În sânge slovenim amurg –

Din noi în Tine toate curg

 

Fiece deget e-o Golgotă

Şi – fremătând din notă-n notă –

Stârnim furtună-n mâna dreaptă:

În pumn e Fulgerarea-Faptă!

 

*

Albesc de har copacii-n munţi

Arhangheli fac – din spade – punţi

Din vizuini – spre Empireu

E alfabet de Dumnezeu

 

Păstori de raze – Miel de Foc

Plauri de lumi fără soroc

Zenituri şi entelehii

Asfixieri de elegii

 

Logos Divin – Perfectă Rimă

Spre epopee se înclină

Şi stele toate – fir cu fir

Se-ntorc în inima-Potir

*

 

frânţi în genunchi pe-un strop de rouă

şoptim feţele lunii – două:

căci între fulgere şi beznă

zării din Iuda doar o gleznă

 

spre răsărit Ierusalim

din cavalerii câţi venim

nu se zăreşte-n cavalcadă

decât o înfocată SPADĂ

 

 

JOACĂ DE ÎNGERI

 

la cină  –  Dumnezeu zahăr le-a-mpărţit

îngerilor : în zvăpăiată

joacă  –  ei alb zahărul l-au împrăştiat  –  dulce viscolire

a iernat  –  peste pomii pământului

 

stau în mijlocul lumii  –  ca-n

mijlocul unui tort de nuntă  –  în care

urmează lumânările să se-aprindă

mirii să intre-n colindă

 

somnoroşi  –  îngerii s-au dus

la culcare: să strângă  –  de pe mese

Sărbătoarea  –  nu se ştie cine va avea grija

rigoarea

 

fierbinte  –  afundat cu genunchii-n visul zăpezii

mă rog să nu apară

de nicăieri  –  servitorii  –  nici

zorii

 

e-atâta parfum cald  –  în plin frigul

minunii : alaiuri  –  crai şi crăiese de abur  –  zăbovesc

sporovăiesc  –  prin somn  şi haruri  –  la fântâna

sticlindelor daruri

 

MULŢI ANI

 

mulţi ani  –  nu-nseamnă motiv de

trufie: doar

să priveşti  –  cu liniştea soarelui

lumea-n ochi  –  iar privirea

 

maiestuos transatlantic  –  să-nainteze   –  trainic  –  prin

mrejele tulburi de

alge  –  printre bancuri de scoici

bănuit perlifere  –  printre bancuri de peşti sumedenii

brăzdând  neguroase mituri de chiţi

 

şi s-ajungă  –  în fine  –  dar

negreşit  –  la locul de proapăt

susur  Luminii

 

 

NINGE…

 

ninge  : artileria şi-a micşorat

pulverizat  –  microscopic  –  proiectilele  albe  –  spre-a obţine

astfel mărirea  –  halucinantă  –  a

orizontului de tragere  –  şi  –  prin asta

garanţia că

nimic nu-i va scăpa  –  din bătaie  –  iernatic dezlănţuit

tirului gheţii

 

 

VREMURI

 

au fost cândva  –  în vremuri pline

voievozi şi de mărire duhuri :

bouri veneau să se închine

l-al Pajurii tron din văzduhuri

 

au fost cândva  –  în vremuri sfinte

oşteni născuţi de stânci şi codru :

vârtej de vitejii şi modru

şi hori de zâne pân’ la grinde

 

au fost cândva  –  în vremuri pline

icoane şi grădini de rai:

eroi ai spadelor cu grai

arhangheli   –  împărţeau  lumine

 

au fost cândva  –  în vremuri sfinte  –

dar cine-şi mai aduce-aminte ?

acum e crivăţ şi pustie

zbătut neam în nemernicie

 

au fost cândva  –  în vremuri pline  –

azi  –  dintre păsări – corbul vine

şi din moşia necuprinsă

a mai rămas o vatră stinsă

 

a fost cândva  – cine s-o ştie

când bate vântul de robie…

lungi şiruri  –  umbre fără cale

se scurg pe drumuri voievodale

 

şi nici măcar nu-s rupţi de jale…

 

lumină  –  unde eşti  –  lumină ?

te-ai stins  – şi noi suntem de vină :

din sus de cruce  –  răstignit

Hristos ne mustră  –  şi-i mâhnit

 

 

E NOAPTE ŞI E VISCOL…

 

e noapte şi e viscol şi cutremur

stau în odaie ca în fund de peşteri

prin aer zboară aşchiile lumii :

s-au pus pe desfăcut nebunii meşteri

 

de frig  –  nici o fiinţă nu-ndrăzneşte

să spargă porţile încremenirii

sub pleoapă-o lacrimă îmboboceşte :

între pustiuri  –  seacă şi martirii

 

 

LICORNUL

 

Licornul blând

Coboarã sfânt

Dintre pãduri

De dumnezei

 

E tot flãmând

De duh şi cânt

Şi trece rar

Pe la smarald

 

Licorn tãcut

Coboarã scut

Peste virginul

Prinţ din tei

 

E tot amurg

Walkirii curg

Spre câmpuri pline

De eroi

 

Sub cornul dalb

Nebun hidalg

Scuturã pomi:

Cad dulcinei

 

Licorn din lunã

Arme sunã:

Iubiri – rãzboi

Suie în mit

 

Îngenuncheaţi

Fraţi cruciaţi:

Aţi fost aleşi

Paznici la Graal

 

Arhangheli grei

Sunteţi tustrei

Chemaţi la cer:

E-ospãţ de zei

 

Licorn de pazã

Ia în vazã

Pe cei ce-ajung

Prin rãstigniri

La Sfântul Duh

 

 

PLÂNGÂNDU-L PE IISUS

 

Plângându-L pe Iisus – un copil

Adormi la ferestrã: şi-L vãzu pe Ucis

Plutind lin – lebãdã sângerie

Scurgându-se-n cântecul ultim – spre

Lac

 

Rãnile Lui erau tot atâtea ciudate

Lumini – guri de peşteri – strãpungând spre

Orbitoare Grãdinã

 

Şi copilul – în vis – o porni spre

Eternele dimineţi – iar

Când s-a trezit – nu mai avea

Nicăieri de ajuns

————————-

Adrian BOTEZ

Adjud, Vrancea

Crăciun 2016

http://www.marianagurza.ro/blog/2016/12/31/adrian-botez-poeme-pentru-un-nou-an/

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s