Dorina Stoica – Libertate

nu mă pui în genunchi, la colțul vieții, pe coji de nuci
așa cum mă punea în copilărie tovarășa învățătoare
când uitam tabla înmulțirii,
mai târziu elementele din Tabelul lui Mendeleev.
nu-mi reproșezi că de la un timp te înșel cu Iisus și cu Apostolii.
eu, încerc doar să nu mușc când mi-e foame din mărul oprit.
spre propria-mi sihăstrie pornesc împreună cu mine.
am de făcut drum lung. cobor dintr-o închipuire,
mă urc în alta, “poftiți în vagone, se închid ușile urmează stația…”
m-ai iertat că am fost un fel de Alba ca Zăpada
care locuiam cu chirie în inima unui barbat însurat.
în toți anii când m-am plimbat prin el ca printr-un muzeu
aș fi avut nevoie de o hartă sau de o busolă
ca să aflu drumul cel bun.
într-o zi cu două dimineți, a lui ultima și prima a ta,
am evadat. m-am mutat cu tine
într-o casă cu miros conjugal.
din cand în când îmi oferi un bilet la spectacol în primul rând
și o cireașă de pe tort.
în fond, scopul veții nu este să fii
“fata babei sau a moșneagului”,
nici să găsești “punguța cu doi bani”,
ci libertatea dinlăuntrul tău.
(Dorina Stoica)
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s