Alexandru Nemoianu: Despre relațiile dintre oameni

Este un adevar prea simplu ca lumea in care traim, calitatea vietii, este determinata in primul rand de relatia dintre persoane, de relatia dintre oameni. Pe cat de simplu este acest adevar pe atata de complicata a devenit explicarea acestei relatii.
Numeoroase scoli de gandire, moralisti de tot felul si toata orientarea, propovadutiori de duzina si cu credentiale dintre cele mai dubioase au amstecat notiuni si subiecte si au facut ca acest domeniu de maxima importanta sa devina confuz si obscur.
In esenta relatia dintre persoane trebuie sa fie simpla si intemeiata pe actiuni inspirate de o porunca fara lipsa de comentariu, pe iubire. Dar porunca iubirii inseamna nu o optiune teoretica dar una de actiune, de viata. Intre oameni trebuie sa fie bunavoire, ingaduinta, intrajutorare doar in acest chip “principiile” devin fapta si existenta devine viata. Dar in plus mai exista un aspect si el tine de natura omaneasca.
Fiecare dintre noi (sau oricum cei mai multi dintre noi) suntem stapaniti de mandrie si ne inchipuim a fi  “centrul” pamantului. (Aceasta este o ratacire care pleaca de la adevarul ca fiecare persoana este “cea mai iubita” de Dumnezeu; adica pe toti si fiecare Dumnezeu ne iubeste egal in planul Sau, care este desavarsit). Dar rataciti cadem in mandrie si atunci incepem sa “jucam” roluri si sa ne lasam prada imaginatiei si iluziilor care sunt de la necuratul.
Unii cadem in ispita de-a “stanga” si ne pravalim in pacate si patimi “groase” (narcotice, erotism, lacomie, etc) dar altii cadem in ispita de-a”dreapta” si prin fatarnicie, ne imaginam buni. Mimam mila, dragostea, facem inflatie de declaratii eroice si fara acoperire si, mai rau, ajungem sa ne induiosam de propria noastra “generozitate” (care in realitate nu inseamna nimic decat vorba goala.) In realitate cultivam parerea de sine, trandavia, linguseala,  prefacatoria,  lasitatea, lenea, lacomia si prostia. Cat de adesea selectionam relatiile conform cu imaginea de sine pe care o dorim proiectata. Cat de adesea uitam binele primit in trecut si pe cei care ni l-au daruit il inlocuim cu cei de la care putem avea folos astazi. Cat de des “rezistenta” de azi inseamna fripturism cras. Iar mai grav este atunci cand cadem in una din cele mai cumplite ispite, cand confundam mandria cu smerenie. De fapt calea unor relatii bune intre oameni sta in empatia afectiva. Capacitatea si vointa de a trai starile (sau minimal a le intelege)  sufletesti si materiale ale semenului, truda de a ne apropia si include in propriul eu aceste trairi. Aceasta inseamna a lua asupra noastra macar parte din povara semenului si efortul constient de a deveni  “una”, comuniune, cu el. In acest fel, preluand “chipul” semenului (in care se ascunde icoana lui Iisus) vom putea ajunge, in timp si cu truda, la schimbarea omului  “vechi” cu cel “nou”, la “metanoia” , care este telul suprem al vietii crestine si minunea minunilor. Astefel vom ajunge ca in adevar sa putem spune, ”Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat”.

———————————-

Alexandru Nemoianu

Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

22 iunie  2017

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s