Lelia Mossora: Veșnic îndrăgostită (poeme)

UN SĂRUT CUSUT CU-N AC

 

Într-o vară dezmăţată

Iar te-am mai iubit o dată.

 

Într -un timp la fel nimic

Te-am mai iar iubit…

Un pic.

 

Într-o seară aşa rece

Numai dorul  NE petrece

Peste mari – singurătăţi,

Peste altele cetăţi

Mult demult iar părăsite

De iubire NEuimite.

 

Veşnicia nu-i a mea

Şi nici nu-i a nimănui

Decât gând uitat în cui,

 

O secundă dintr-un veac,

Un  sărut cusut c-un ac

 

Peste buzele NEcoapte…

Fila ruptă dintr-o carte.

 

Eu sunt… EU

Şi tu… o parte

Din ceva ce nu era

Decât eu şi tu …

Ceva.

 

 

ZÂMBET TRECUT

 

Te iubesc fără vină,

Împărţită la doi,

Te iubesc  -întrebare

Aruncată-ntre noi.

 

Te iubesc – întuneric

Şi te iubesc – ploaie.

Te iubesc – gând feeric

Ce curge şiroaie –

Tot veşnicind

Silabe tăcute

Umblând pe cărări

Necunoscute.

 

Te iubesc inocent

Zdrobind depărtarea,

Ce insistent

Ne chinuie… marea

Osândită din noi –

Pasăre care

Demult nu mai vrea

Altă-ntrebare.

 

Te iubesc fără vină,

Te  iubesc fără ploi.

Te iubesc  …

Răvăşită iubire

… în doi.

 

Te iubesc-început,

şi… la fel …sfarsit

Te iubesc-infinit

Ce m-a fost durut.

 

Azi eşti un zâmbet…

Care-a trecut.

 

 

ARDERE

 

Voi arde,

voi arde,

iubiri fără rost,

anost şi anost,

fără rost,

fără rost;

 

ai fost şi n-ai fost,

şi sunt deşi nu-s

un sunet pe fus

cu sufletul dus…

 

Târziu este  focul

pe care îl primesc

şi taina în care

te naşti şi iar cresc.

 

Nu eşti şi nu suntem

decât un loc

pentru un timp

fără noroc.

 

Suntem amorţirea

trecută prin ac

şi tristul trecut –

anotimp fără leac.

 

Îmi vâjâie vântul

pe la ureche

un vis de demult

când eram pereche;

 

Sunt şi suntem

doar

un priveghi

lăsat între cruci

într-un vis

 

de demult,

de demult.

 

Voi arde-ntre mine

şi tine

tăcut

şi te voi preface-n aripe

să mă nalţi drept în sus

să fur secunde –

înnodatele zile

pe veşnicul fus,

să mă inunde

cu mine ,

cu tine

tot mai sus

şi

mai sus

şi un curcubeu

să fie acolo departe,

să dezlegăm aceeaşi mereu

întrebare

pe-a gândului  carte.

 

Voi arde-ntre tine şi mine

tăcut

şi mă voi preface-n cenuşă,

te voi iubi –

câine uitat

într-o toamnă la tine

în uşă….

 

 

DOR

 

De venit…

Dor de furtună

tristeţi adună.

 

Dor de plecare

şi de infinit

neîmplinit…

 

Dor de cărări…

şi frunze apuse

de vorbele duse…

 

Mi-e teamă

de nori

şi de cuvânt.

Mi-e  dor  iar

de vânt…

 

Mă plec peste zări

cu aripi rănite.

Silabele-s tăinuite…

 

Pe crengile vechi

pescăruşi-s pribegi

şi nu mă dezlegi…

 

Şi nu mă dezlegi…

de sufletul tău

întors spre-asfinţit

de NEiubit.

 

Mă caută cerul

în stele şoptite..

Sunt doar…ispite.

 

Nu eşti tu drumul

pe care-am pornit.

Eşti… nenuntit,

de iubire ferit

la… nesfârsit.

 

 

TĂCERE

 

Eu sunt un vis,

Tu eşti cenuşă.

Eu sunt fereastră,

Tu eşti doar uşă.

 

Sunt o lăcată

Şi tu o cheie,

Sunt întrebare

Şi  sunt femeie.

 

Am fost un mac

Cusut c-un ac

Pe-o  ie-amăgită

De-o grea

Ispita…

 

Azi sunt un pas,

Tu… o tăcere

Şi sunt un gust

Amar

De miere

 

Şi sunt un înger

Din nou răzvrătit

Care-a căzut

Din cer

Ostenit…

 

 

JUMĂTATE

 

Jumătate cenuşă,

Jumătate deloc,

 

Jumăte-ntrebare,

Jumătate –  NEloc.

 

Jumătate sunt eu,

Jumătate eşti tu,

 

Jumătate tăcere,

Jumătate silabă

Atât de slabă,

Că timpul tace

Sau… se preface.

 

Jumătate am vrea

Jumătate… NU- DA,

 

Jumătate-nţeleleg,

Jumătate DEZleg,

 

Jumătate – apus,

Jumătate NEdus

 

Decât în gând

Şi mă frământ

Să iar DEScânt

A timpului miere,

FostÎNVIERE.

 

Jumătate-ntrebare,

Nicicând răspuns.

 

Jumăte de măr

Vechi adevăr.

 

Jumătate de EU,

De Tu jumătate –

Arsă cetate,

 

Verbe deşarte,

File pe-o carte.

 

 

UMBRELĂ
sub o umbrelă
fără rost
am fost mereu,
mereu am fost
şi ne-am ascuns
de vitregii
şi ne-am ascuns
de veşnicii.
sub o umbrelă,
azi beteagă,
am adunat
o viaţă-ntreagă
plină de toate cele
care
ne-au azi rămas
făr-alinare.
sub o umbrelă
fără spiţe
ne-am încurcat
a’ vieţii iţe
şi ne-am pătruns
de Dumnezeu
ce noi credeam
că suntem EU –
acela fără de pacat
doar că
ne fost-am ferecat
într-o cochilie uscată
ce am fi vrut-o
neuitată
în scrinul vechi
sau colţ de grindă
când neperechi
am fost căzut
în mreaja plasei
fără tindă
păianjenului
ce veghea
şi steaua mea
şi steaua ta
voind
o mână
să ne-ntindă
să nu-l ucidem !
ne iubea
fără să vrea,
fără să mintă
şi ne chema…
şi ne chema…

 

DEGETELE TALE

 

Degetele nopţii noastre

Mi-au adulmecat iubirea

Sfâşiată între astre

Ascunzându-mi NEmurirea.

 

Sunt un zâmbet rar lăsat

Pe un umăr care plânge

Şi pe-un pas prea apăsat

Plin mereu de al tău sânge.

 

Degetele tale toate

M-au… mereu doar mângâiat.

Oare ţie ţi-a păsat

Că-s doar filă dintr-o carte

Răsfoită de un iad ?

 

Degetele tale ude

Mi-au apus pe tâmpla rece

Anotimpul care trece

Peste gândurie  N-ude.

 

Degetele tale…. seara

Au simţit cum duc povara

Unui sâmbure de rouă

Adâncit singur în vara

 

Unei întrebări DEGEABA,

Unui vers UITAT în cântec

Şi…unei batiste-n graba

Fluturatei nopţi  des triste…

 

Degetele tale… foste

S-au demult fost scuturat

Peste întrebări anoste

Pe pe-un vis NICICÂND… aflat…

———————-

Lelia MOSSORA

Iaşi, 1 iulie 2017

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s