Victor Cilincă: Poduri Lirice – Poetical Bridges (poeme bilingve)

Victor Cilincă s-a născut pe 16 ianuarie 1958, la Paşcani, România. Părinţii lui sunt români, dar o bunică a fost rusoaică şi un bunic, grec. Victor locuieşte în Galaţi, România. Victor are un CV care el însuşi poate constitui subiectul unui film sau al unei piese de teatru. A străbătut Marea Neagră, Mediterana şi Atlanticul până la Capul Bunei Speranţe, la Capetown, a prins războaie civile şi terorism în Africa. Victor mărturiseşte „M-am îndrăgostit de Continentul Negru. Am fost scafandru autonom în zona Namibiei, scrijelând, în rare momente de linişte, poeme pe burta din fier a vapoarelor, acolo, sub apă, printre foci curioase”.

Victor a publicat 26 de volume, dintre care nouă romane, a scris peste 30 de piese de teatru. A scris scenarii de film şi radiofonice. A realizat un desen animat. A pictat şi sculptat, participând la câteva expoziţii. De asemenea a ilustrat câteva zeci de cărţi. Victor a publicat poezie în diferite reviste şi-a obţinut premii pentru poezie. Primul său volum de poezie, „Mezzoland”, a fost publicat la Editura N’ERGO, Galaţi, în 2005. Volumul „ELEGIILE VIENEZE – Tropicul Cancerului Capricornului” l-a scris cum s-ar zice cu sânge când se afla internat într-un spital din Viena şi lupta cu cancerul în 2012.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Menţionat în enciclopedii ale personalităţilor din România şi cuprins în dicţionare literare româneşti, şi în „Istoria literaturii române. Dramaturgia”, de Mircea Ghiţulescu.

***

 

Victor Cilincă was born on January 16, 1958 in Paşcani, Romania. His parents are Romanian, one of his grandmothers was  Russian and one of his grandfathers was Greek. Victor lives in Galaţi, Romania. Victor’s biography can be the subject of a film or a play. He crossed the Black Sea, Mediterranean Sea and Atlantic to the Cape of Good Hope, Cape Town, during civil wars and terrorism in Africa. Victor confesses: I fell in love with the Dark Continent. I was an independent diver in the Namibia region and in rare moments of silence I was carving poems, on the iron belly of ships, under water, amongst curious seals.’

 

Victor published 26 books, including 9 novels and wrote more than 30 plays. He wrote screen and radio plays. He made a cartoon. He painted and sculpted, participating in several exhibitions. He also illustrated several dozens of books. Victor published poetry in various magazines and won awards for his poetry. His first volume of poetry, „Mezzoland”, was published by N’ERGO Publishing House, Galati, in 2005. His volume of poems „VIENNA’S ELEGIES – The Tropic of Capricorn’s Cancer”, was written in blood, one might say, when in hospital in Vienna in 2012 battling cancer. He is a member of the Romanian Writers Union and of the Romanian Professional Journalists Union. He has been mentioned in encyclopedias of personalities from Romania, is included in dictionaries of Romanian literature and also in „The History of Romanian Literature. The Drama” by Mircea Ghiţulescu.

***

 

POVESTIND, ULISE COLINDÂND LUMEA

Într-o noapte

Vântul mi-a adus

Un oraş strein.

L-a aruncat pe nisip,

În ochii mei,

la picioarele porții mele.

L-am văzut dimineaţa

Şi toate străzile lui erau pline de oameni.

Şi oamenii alergau

care spre porturi,

care spre gări, unii chiar

se suiseră în avioane şi aşteptau

să încolţească,

să rămână locului

căci oraşul va pleca!

Pisicile, câinii, precum

şi alte fiinţe-ale omului,

sătule de drum,

îşi săpau cotloane-n nisip.

– De ce vă grăbiţi?,i-am întrebat pe acei streini.

– Mâine va cădea aici un alt oraş…

————————–

(Mezzoland, Editura N’ERGO, Galaţi, 2006)

RECOUNTING, ULYSSES TRAVELLING THE WORLD

One night

the wind brought me

a foreign city.

It cast it on the sand,

in my eyes,

at the foot of my gate.

I saw it in the morning

And all its streets were full of people.

And the people were running

some to the harbours,

some to the train stations and some even

went up into aeroplanes waiting

to sprout

to remain on site

because the city will leave!

The cats, the dogs,

and the other men’s pets

fed up by travelling,

dag their shelters into the sand.

‘What is your hurry?’, I asked those strangers.

‘Tomorrow another city will fall here …’

——————————–

(Mezzoland, N’ERGO Publishing House, Galaţi, 2006)

FOARTE UNU

 

Nu moare nimeni de singurătate –

uneori îţi mai cade în cap o cărămidă, o clădire, câte un oraş,

unii sunt mâncaţi de tramvai, alţii, călcaţi de tigru,

dar nimeni nu moare singur de singurătate, trebuie

să fie ajutat…

Cauţi în cutia de poştă şi în cutie nu ţi-au pus nimic,

doar scrisori rătăcite de la nimeni care se iubesc,

îţi torni un pahar într-un singur pahar, o

singură farfurie îţi împarte existenţa la unu

– unu împărţit la unu ne dă nimic!-

noaptea încui o dată de două ori

şi le asculţi zgomotele:

pereţii sunt subţiri ca nişte şaluri de păianjen,

auzi iubirea şi glasul şi zgomotele şi tot.

Dimineaţa ai mai mult curaj,

îţi faci cafeaua – o singură ceaşcă şi

îţi treci în revistă fostele cuceriri, ştii,

primele Ea, romantismul, apoi vânătoarea

şi toate, toate celelalte.

Îţi aduci aminte unde ţi-ai pus primul sărut.

N-ai ales bine locul de temelie:

au construit deasupra un oraş!

—————————–

(Mezzoland, Editura N’ERGO, Galaţi, 2006)

VERY ONE

 

 

No one dies of solitude –

sometimes a brick, a building or a town falls on your head,

some are eaten by a tram, others are crushed by a tiger,

but no one dies alone of solitude,

they must be helped…

You check the letter box and there is nothing,

only lost letters from no one who loves each other,

you pour a glass into one glass only,

only one plate divides your existence by one

-one divided by one gives us nothing! –

at night, you lock the door once, twice

and listen to their noises:

the walls are thin like spider’s shawls,

you can hear the love, and the voice, and the noises, and everything.

In the morning, you have more courage,

make yourself a coffee – a single cup and

browse your former conquests, you know,

the first She, the romance, then the hunting

and all, all the other ones.

You remember where you put your first kiss.

You did not pick the right place for the foundation:

they built over it a city!

——————————-

(Mezzoland, N’ERGO Publishing House, Galaţi 2006)

 

13/ DREIZEHN: TROPIC ÎNVINS

 

Când am trecut prima dată Ecuatorul

Nu am văzut nimic-nimic, numai apă.

Şi atunci când am trecut prima dată Tropicul Capricornului

N-am văzut nimic! Jur! Să-mi sară ochii dacă te mint!

Cancerul l-am văzut cu ochii abia aici la Viena,

Unde abia se mai vorbeşte la şcoală

Despre ocean şi de îndepărtatele tropice.

Cancerul –

O vietate, desigur, rococo, adică fără simetrii imperiale austriece,

Mai degrabă cu frivolităţi franţuzeşti,

Aşa, obişnuită să pătrundă în cavităţile fără ocupaţie,

Aberant dezvoltându-se în invizibilitatea ei feroce, celulară.

Am trecut acum, la Viena, ameţitor,

Acest al treilea tropice, şi mai nevăzut,

Într-un oraş al vechilor splendori foarte vizibile,

Liniştitor, al restaurantelor care descarcă pe trotuare satisfacţie,

Al muzeelor de vizitat cu copiii,

Al grădinilor, al magazinelor extra…

Iată deci, am trecut Tropicul

Şi apele lui bolnave, unde înoată raci carnivori, invizibili,

Nu m-au înghiţit!

————————————

(ELEGIILE VIENEZE – Tropicul Cancerului Capricornului, Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos Galaţi, 2012)

13/ DREIZEHN: CONQUERED TROPIC

 

When I first passed the Equator

I saw nothing, nothing at all only water.           

And when I first passed the Tropic of Capricorn

I saw nothing! I swear! Pop my eyes out if I lie!

I only saw cancer with my own eyes here in Vienna,

Where in schools they hardly talk

About ocean and distant tropics.

Cancer –

A creature of course, rococo, that means

without Austrian Imperial symmetries.

But with French frivolities.

So, it is used to get into the empty cavities

Abnormally developing in its ferocious cellular invisibility.

I have now passed in Vienna, dizzyingly,

This third tropic and unseen

In a city of the very visible old splendours,

Calming, of restaurants that discharge

satisfaction on the pavements,

Of the museums to be visited with children,

Of the gardens, of the extraordinary stores…

Here, then, I passed the Tropic

And its diseased waters, where invisible carnivorous crawfish swim,

Didn’t swallow me!

———————–

(VIENNA’S ELEGIES – The Tropic of Capricorn’s Cancer, Lower Danube Cultural Center Publishing House, Galaţi 2012)        

———————————–

* Translated by Valentina Teclici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s