Titina Nica Ţene: Poezii de sezon

ANOTIMPURILE

 

Acum, mai spre bătrâneţe,

mi-am propus, de ceva timp,

să iubesc şi să observ

fiecare anotimp.

Să fug de căldura VERII

în pădurea cu răcoare

iar în zilele senine

să mă răcoresc în mare…

TOAMNA să nu mă-ntristez

nici cînd cerul e de smoală

să mă bucur că aud

glasuri de copii la şcoală.

Despre IARNĂ ce să spun

sunt atâtea sărbători

că precis îmi va părea

că ninge din cer cu flori.

Deşi toate-s ale Tale

existente pe pământ

fie iarnă, fie vară,

fie ploaie, fie vânt,

Dar.. cînd vine PRIMĂVARA

şi-n jur totul e divin

să nu o iubesc mai mult

nu pot, Doamne, să m-abţin!

 

 

 A PLECAT MĂICUŢA…

 

A plecat măicuţa casa e pustie

poarta e legată cu un lanţ de fier

în grădină-s singuri butucii de vie

cumpăna fîntînii scîrţîie de ger.

 

Nu-i mai umblă paşii prin ogradă

nu mai strînge neaua cu lopata

nu mai iese-n prag ca să ne vadă

pe pridvor s-a stins, demult, muşcata..

 

Trist, Grivei, rămas lăngă căsuţă

c-a murit stăpîna lui cea bună

nu mai umblă noaptea pe uliţă

latră, lung, sfîşietor, la Lună.

 

Şi cum stau, aşa, privind grădina

şi ograda care-i proaspăt ninsă

mama iese-n prag, face cu mîna

şi-n pridvor muşcata e aprinsă.

 

 

CÂTE TOAMNE?

 

Este toamnă  peste ţară,

prin păduri şi-n câmp e vaier,

câte toamne oi fi tors

din al vieţii mele caier?

 

Câte toamne o să mai am

pe această lume tristă,

astăzi, când, iar mi-a venit,

să-mi vărs lacrima-n batistă?

 

M-am privit într-o oglindă

să-mi aduc de mine aminte

şi când m-am văzut în ea

am rămas fără cuvinte…

 

M-am rugat acum de toamnă,

toamnă ea şi toamnă eu

şi ne-am pus toată speranţa,

în credinţa-n Dumnezeu…

 

 

CASE FRUMOASE ŞI TRISTE…

 

Case frumoase şi triste,

pe dealuri împrăştiate,

nimeni nu vă locuieşte,

sunteţi case-nsingurate…

 

Pe dealuri împrăştiate,

case frumoase şi triste,

mai că-mi vine, când vă văd,

să-mi vărs lacrima-n batiste…

 

In voi nu e sărbătoare,

nu vă vin colindători,

căci, cei ce v-au construit,

sunt plecaţi în alte ţări…

 

Puteau găsi bucurii,

chiar aici, la ei acasă,

cum că  ar sta cu toţi cei dragi,

adunaţi la aceeaşi masă…

 

Cum că ar asculta cucul,

în pădurea înverzită,

admirând pe sub copaci,

vioreaua înflorită…

 

Căci averea pe pământ,

nu are nicio valoare,

omul se duce sărac,

dincolo, atunci când moare..

 

Nu mai chinuiţi copiii,

care plâng rămaşi în ţară!

Niciodată nu uitaţi:

Ei sunt singura Comoară…

 

 

ZĂDĂRNICIE

 

In casa aceasta a locuit un om,

avea în grădină flori și roșii

si  dmineața îl trezeau cocoșii,

iar fructele le lua direct din pom!

 

Mai avea-n grădină și un gutui,

le  admiram și iarna când treceam,

cum stăteau înșiruite-n geam,

galbene cu puful ca de pui…

 

Acolo, lăngă casă, avea o vie,

cu  struguri albi și tămâioși,

cum nu se poate mai gustoși,

iar viața îi părea o veșnicie…

 

Prin curte îi zburdau nepoții,

din prispă îi privea cu bucurie,

în jur era tot veselie,

dar, anii au fugit ca …hoții.

 

Acum  n-ai ce să mai admiri,

omul  a plecat, de mult, spre stele,

lăsând  aicea toate cele

și un crâmpei de amintiri,

 

care… vor dispărea și ele…

 

 

CHEIA BĂTRÂNEI

Stă bătrâna gârbovită

pe o bancă sub un tei,

toate tristeţile lumii

sunt ascunse-n ochii ei.

 

Se gândeşte neîncetat

la căsuţa ei umilă

ce i-au vândut-o copiii

ca să-şi construiască vilă.

 

Dar în vilă n-are loc,

i-au făcut lângă grădină

cămăruţă cu un geam

să privească spre lumină.

 

Căci copii-s ocupaţi

se plimbă în jos şi-n sus.

Merg chiar la Biserică

Să-L slăvească pe Iisus.

 

“Fii, măicuţă mulţumită

să ne-ajuţi pe fiecare!

Cine astăzi ţi-ar mai da

farfuria cu mâncare?

 

Că dacă ai îmbătrânit

nu este a noastră vina,

vila se-ntreţine greu

vrem să schimbăm şi maşina.!”

 

În clipele de răgaz

ascunzând o cheie-n mână,

se îndreaptă către casa

unde a fost, cândva, stăpână.

 

Numai cheia i-a rămas

că în rest toate sunt duse,

casă, tinereţe, soţ,

sunt durerile-i nespuse.

 

Lung priveşte printre gard

şi îşi vede viaţa toată,

simţind cum din ce în ce

de puteri este lăsată.

 

Însă, într-o dimineaţă,

au găsit lângă grădină,

moartă, pe bătrâna mamă,

tot strângând o cheie-n mână.

————————–

Titina NICA ŢENE

Cluj-Napoca

1 august 2017

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s