Vasilica Grigoraş – Vino, iubite !

Fotografia postată de Vasilica Grigoras.

Vino, iubite
să ne plimbăm
prin marele atelier
al cunoaşterii,
inspirând vraja
aştrilor neadormiţi!

Să îmbrăcăm
pala de foc a iubirii
în frânturi de răsfăţ
clipe de-ncântare
la ivirea primilor muguri
în braţele fragede
ale inimii
pe platoul zorilor
sub mlădierea
vibrantului senin
al cerului
care se topeşte
printre pleoape suave
în surâsul ochilor
atingându-ne discret
cu mişcări lente
ca într-un vals de Brahms.

(Imagine internet)

Reclame

Vasilica Grigoraş – Senryu

Fotografia postată de Vasilica Grigoras.

pospai de bani albi –
coşul cetăţeanului
la înălţime
(Vasilica Grigoraș)

(POEM EVIDENȚÍAT LA CONCURSUL LUNAR DE HAIGA – aprilie 2018)

Selecție și comentarii: Ioana Dinescu
Un senryu cum scrie la carte, care interpretează magistral câteva elemente ale fotografiei, îmbinându-le într-un tot unitar și ironic. ”Coșul” zilnic este – în imagine – în mod evident la înălțime, cu alte cuvinte, în viața noastră de cetățeni ”sub vremi”, e clar că prețurile au crescut. Pospaiul de zăpadă adunat pe coș se transformă în poem în bănuți albi (și puțini!). Mai frumos și mai nimerit nu se putea spune!
Comentariu: Nicolae Musat Un minunat poem descriind neputințele oamenilor, o ironie la adresa strădaniilor omenești de a aduna „bani albi pentru zile negre” atâta timp cât „coșul cetățeanului” este mereu și mereu mai sus, adică însăși viața de zi cu zi devine acele vremuri negre… Vedem asa din pospaiul, adică doar rămășița prea firavă ce se poate aduna ca „bani albi”. Mulțumim mult pentru minunatul poem! Bucurie!

Foto: Paul Alexandru

Vasilica Grigoraş – Haiku

Fotografia postată de Vasilica Grigoras.

bal caritabil –
regina nopţii oferind
tot parfumul

Haiku (Locul I, CSH etapa #545, săptămâna 23-29.04.2018)

COMENTARII:

Corneliu Traian Atanasiu: Toate cuvintele sînt și apropouri, o performanță de invidiat. Caritabil virează spre o generozitate mult dincolo de scopul lucrativ al evenimentului. Regina nopții devine regina incontestabilă a balului închipuit. Oferta un dar neprecupețit. Parfumul o bogăție cu care-ți poți umple pieptul cu fiecare suflare fără s-o poți epuiza.

Cecilia Birca Felicitări!
Nu este prima oară când sunt fascinată de haiku rile dvs.!
V-am remarcat si in cele din „cocori”.
Mulțumesc pentru că scrieți!

Alexandru Nemoianu Dragostea adevărată înseamnă dăruire fără condiţii, sacrficiu al bucuriei.

(Ilustraţie internet)

Vasilica Grigoraş – Haiku

Fotografia postată de Vasilica Grigoras.

barba lui Aron* –
mustaţa seminţelor
mai viguroasă

*rodul pământului (plantă)

COMENTARII:

Alexandru Nemoianu Recunoaşterea adevărului că nimic nu este făcut la întâmplare, dar este făcut şi cu dragoste şi cu humor.(De aceea adevăraţii creştini sunt veseli.)

Nicolae Musat Un minunat poem, plin de subînțelesuri… Mai întâi Aron este Aaron după ce și-a luat angajamentul slujirii Domnului, fratele lui Moise despre care se vorbește nu înainte ci după ieșirea din Egipt. Cu Moise și cu Aaron sunt asociate Ieșirea din Egipt și Tărâmul Făgăduinței. Deci, „rodul Pământului” poate fi interpretat și ca rod efectiv, material, dar, având în vedere că omul este pământ și în pământ se întoarce, „rodul pământului” poate fi rodirea spirituală, duhovnicească, rodire maximă prin preoție! Ori, preoția este sugerată oarecum prin barbă ca o distincție patriarhală. De aceea se vorbește de „mustața semințelor” căci cuvintele preoților sunt acele semințe duhovnicești care trebuie să rodească, iar acest rod trebuie să fie mereu mai viguros în lume după cum spune Hristos Domnul privind cele trei stadii ale creștinismului: Paște mieluțele Mele, Păstorește oițele Mele, Paște oile mele! Deci, din cuvinte care par ale lumii de zi cu zii, ale roadelor și grijilor pământești, prin semnificațiile cuvintelor ajungi la poeme teologice de mare profunzime doar prin cheile bine ascunse în har de poet! Mulțumim distinsei poete Vasilica Grigoras pentru aceste minunate nestemate de cuvânt! Reverență!

(Ilustraţie internet)

 

MARIANA GURZA – TAINA SCRISULUI (51) – PRIN SCRIS AM SEMĂNAT IUBIRE

Mariana GURZA - TAINA SCRISULUI (51) - PRIN SCRIS AM SEMĂNAT IUBIRE

Motto:
„Nu trebuie să permitem ceasului şi calendarului
să ne împiedice să vedem că fiecare clipă
a vieţii este un miracol şi o taină”.
(H. G. Wells)
Dacă omul este o taină pentru sine însuşi, putem vorbi şi despre o „taină a scrisului”. Scrisul ce a venit ca o apă vie pentru cel însetat, dornic de a prinde lumina din cuvânt, impunându-se cu taina sa de indestructibilitate. Această permanenţă a omului până la veşnicie este însăşi taina omului, care este văzută de unii înțelepți la scriitori, ca ceva profetic.
Scrisul este lumina lina ce mi-a inundat sufletul din clasele primare. Stihuri, dedicații nevinovate care au atras atenția dascălilor. În clasele primare, profesorul Axente Staicu văzuse în mine acea sclipire și m-a încurajat prin diverse concursuri literare, apoi olimpiade de limba română. Publica-sem pentru prima dată în revista „Semenicul”. A fost o pauză lungă, poate prea lungă. Eu scriam… scriam pentru mine, mereu aveam un carnețel unde îmi așterneam gândurile.
Am considerat întotdeauna că scrisul este o terapie a sufletului. Nu eram pregătită să-l împărtășesc cu ceilalți. Soțul, copiii au fost cei care m-au încurajat să scot primul volum de versuri. Scriitorul și criticul Adrian Dinu Rachieru a fost cel care mi-a editat primul volum și majoritatea celor care au apărut. La primul volum au fost cele mai mari emoții. Trăiri adânci, greu de descris, chiar contradictorii, între bucuria dăruirii cititorilor a ceea ce scriam şi îngrijo-rarea receptării de către aceştia.
După ce predasem manuscrisul începusem să plâng. Exista o lipsă de încredere de care mă mai lovesc și acum. Probabil nu vroiam să dezamăgesc aşteptările publicului, iar pe de altă parte, fiecare dintre noi își dorește să fie tot mai bun în creație…
Volumul s-a bucurat de succes din partea celor care l-au citit. Evenimentele din Iugoslavia m-au afectat și atunci a mai apărut un volum dedicat fraților sârbi. Se confirmă faptul că şi suferinţa, durerea perso-nală, a semenilor, a popoarelor inspiră. Grotescul, urâtul sunt categorii estetice întâlnite în artă, film, muzică, dar şi în literatură. Astfel, fiecare se manife-stă în forma care-i este la îndemână. Este strigătul, care doreşti să-ţi fie auzit. E o formă de empatie, cae ajunge mai uşor la sufletul semenilor, dar şi plăcută Domnului.
Poate şi originea mea bucovineană, conjunctura istorică a copilăriei mele, plecarea familiei din locul de baştină să fi fost motorul inspiraţiei. Recunosc, tot familia a fost cea care m-a determinat să mai public. Îmi amintesc cu plăcere cum Vlad, fiul meu mergea în complexul studențesc și le citea amicilor versuri spre desfătarea acestora. O tânără liceeană, Andra pictase mai multe tablouri pe spatele fiecăruia fiind scrise caligrafic versurile care i-au inspirat imaginile. Am reușit să le expunem la una dintre lansări.
Au urmat mai multe volume de versuri, un volum de eseuri, două volume de memorialistică, și un volum de referințe critice. Antologii, volume colective, apariții în mai multe reviste din țară și diaspora.
Sunt emoții care nu pot să fie descrise. Crezi că scrii doar pentru tine, dar pe de altă parte descoperi că poți transmite și dărui iubire, poţi înlătura griji, angoase, poţi semăna speranţă şi întări în credinţă. Ce poate să fie mai frumos decât iubirea, decât împărtăşania din acelaşi pocal? Şi pentru că tot ce dăruieşti se întoarce mai devreme sau mai târziu, într-o formă sau alta, m-au bucurat semnele de apreciere primite. Invitată la o școală generală, am fost așteptată cu un tort care avea coperta ultimului volum și după recitările elevilor din creațiile mele, am fost înconjurată pentru a mă atinge, pentru a vedea dacă sunt vie.
Viața este surprinzătoare. Uneori mai primim câte o șansă de a merge mai departe… Credința mi-a fost reazăm. Am depășit boala secolului, apoi un infarct și totuși… taina omului este una sacră. Mai aveam ceva de făcut, mă întrebam între două vise? Cu siguranță… Am avut și am alături oameni extraordinari. Cărturarul Artur Silvestri a fost unul dintre cei care a lăsat în urmă o filă de Pateric…
Nina Ceranu, Ilie Chelaru, doi editori și scriitori care la vremea potrivită mi-au întins mâna. Omul de radio George Balica împreună cu compozitorul Gheorghe Iovu au fost mereu prezenți cu poezia mea pe unde, pe un CD împreună cu Lacrima iubirii.
Scriitoarea și omul de radio Veronica Balaj, prof. univ. dr. Dumitru Mnerie, Fundația Ioan Slavici, Emilia Țuțuianu, Ștefan Doru Dăncuș, George Roca, s-au dovedit de-a lungul timpului promotori corecți și parteneri ideali.
Da, putem vorbi despre această taină a scrisului cu un sentiment al lucrului bine făcut din iubire și prin iubire. Harul este ceva tainic. Suntem datori de a lăsa în urma noastră ca o mărturisire câteva gânduri despre truda prin cuvânt. Sunt conștientă că o parte din sufletul meu se regăsește printre filele cărților mele. Trăiri unice, personale dar și manifestările de zi cu zi ale celor apropiați sau nu, care mi-au indus dorința de a striga…
Uneori, un scriitor poate lăsa un jurnal mai veridic decât un istoric. Scriitorul trăiește fiecare secundă arzând ca o torță. Nu suferă de indiferență… Fiecare dintre noi, lasă în drumul său ce a semănat. Dacă am semănat iubire, iubire să fie.
Acum, privind în urmă, nu am altă dorință decât a promova și a încuraja pe alți tineri în taina scrisului. O fac cu dragoste și atât cât Cel de Sus îmi îngăduie. Ce am învățat până acum? Să cred în miracolul vieții, prețuind fiecare clipă, dăruind iubire în lumina blândă a cuvântului.
–––––––-
Mariana GURZA
Timișoara, România
Aprilie 2018

Vasilica Grigoraş – Tanka

 

Fotografia postată de Vasilica Grigoras.

Dincolo de timp
din perdea mă răsfaţă
un câmp plin cu maci –
nemistuite flăcări
din prima mea iubire
x
Across time
a meadow full of corn poppies
is dandling me –
undigested flames
from my first love

(Traducere: Alina Lavinia Grigoraş)

(Din vol. Doar cu pana inimii, tanka = Only with the pen of the soul, tanka, Iaşi, PIM, 2016)

Comentariu: Nicolae Musat Un poem nostalgic, nostalgia primei iubiri, a acelor flăcări mistuitoare, năvalnice cărora nu le puteam face față în tinerețe…. da, „dincolo de timp” întrucât acea bucurie de neînțeles aparține dorului, transcendenței, iar oamenii, de la o vârstă, parcă sunt în afara acelei minunate eternități, într-un timp mult prea real, palpabil, în care anii, ba chiar și lunile anului ne îndepărtează de acele minunate puteri…. Un poem minunat! Sincere felicitări distinsă Vasilica Grigoras! Reverență!

Vasilica Grigoraş – Eroina unui basm

Fotografia postată de Vasilica Grigoras.

din când în când
rămân cu mine însămi
pe veranda visului

mă imaginez
eroina unui basm
întind mâna spre Crai Nou
şi împreună
urcăm în Carul Mare
ne plimbăm cu artă
prin ploaia fecundă
şi prudentă
îmbrăcând
fiorul parcursului pur

răsfoiesc
pagini din cartea vieţii
consemnări confidenţiale
despre armonii trecătoare
şi vuiete dense
nădejdi împlinite
şi dulci amăgiri
raţiuni cuminţi
ori judecăţi neroade
iubiri nevinovate
şi pasiuni pline
de argumente goale

cu peniţa subţire
scriu dieta sufletului
oglinda adevărului
o stare ciudată
cald culcuş
scrânciobul visării
pace senină
în toamna adâncă

(Din vol. „O corabie la timp potrivit”, Iaşi, PIM, 2018)

(Imagine internet)