Vasilica Grigoraş – CU SMERENIE PRIN CONSTELAŢIA DE CLIPE

„Smerita cugetare este sonda care poate ridica sufletul din adâncul fără fund al păcatelor, la cer”
Sfântul Ioan Scărarul

Buchetul de clipe pe care le adunăm cu vădit fanatism formează vremelnicia spre veşnicie. În centrul acestei constelaţii se află Soarele, Lumina Lumii, Iisus Mântuitorul. Rostul, sensul existenţei noastre în această constelaţie este întâlnirea cu EL.
Nu-i nicio noutate că oamenii trăiesc clipele în mod diferit. Pentru unii sunt precum stelele presărate la tot pasul, deasupra şi în jurul nostru, luminându-le poteca, ori ca licuricii aprinşi în sânul inimii cu misiunea de a înlătura întunericul mult cuibărit în fiecare celulă a trupului. Alţii le simt asemenea norilor; şi aici sunt nuanţe şi multe unghiuri de a privi. O parte văd norii albi (de expresie, de echilibru, de armonie), alţii gri, (de cumpănă şi cumpătare sporită) ori negri (ameninţători care presupun îndelungă răbdare, dreaptă chibzuiţă şi acceptare). Vom convieţui mai bine sau mai puţin bine cu norii în funcţie de cum ni-i reprezentăm. Ei ne pot ghida pe parcursul vieţii, ori ne pun piedici, mai mici… mai mari…
Nu noi am ales când şi unde să călătorim pe acest pământ, însă este bine de ştiut faptul că prin atitudinea noastră, prin liberul arbitru adunăm şi înşirăm clipele în metanierul expediţiei noastre terestre. De aceea este esenţial să ne împrietenim, să pătrundem în miezul lor, să le înţelegem şi să discernem formele şi tonurile, apoi să le aşezăm ca fructele în copacul vieţii noastre. Fructele ne hrănesc, chiar şi cele care mai au câte un vierme, o pată; le curăţăm de partea vătămată (depăşim încercarea) şi ne bucurăm de puţinul care a mai rămas. E benefic şi acesta atât timp cât nu-l stropim ori injectăm chiar noi înşine cu cine ştie ce otrăvuri.
Cu certitudine, totul este trecător, şi binele şi răul. Toate la un loc şi fiecare în parte, clipele trebuie traversate cu atenţie sporită pentru a nu ne rătăci în propria constelaţie. Unii, foarte puţini vin pe-această lume cu lecţia învăţată. Alţii, cei mai mulţi trebuie s-o învăţăm. Dar, pentru acest lucru, este nevoie să ne înscriem la şcoala vieţii, la învăţătura părinţilor şi strămoşilor noştri. Inspiraţi de Cuvânt ne luminăm clipă de clipă. Niciodată nu e prea târziu să învăţăm să iertăm, să acceptăm, să dăruim, să iubim, să ne smerim… Tâlharul de pe cruce, în ultima clipă a vieţii lui a învăţat, s-a smerit şi s-a îmbăiat în lumina iertării Mântuitorului, a celui care a acceptat moartea în cele mai groaznice chinuri pentru iertarea păcatelor noastre şi a înviat a treia zi întru mântuirea noastră.
Pentru a promova examenul final e nevoie să auzim paşii Mântuitorului, să vedem lumina măreţiei Sale şi să ne smerim clipă de clipă. Din iubire pentru creaţia Sa, Domnul îngăduie şi corigenţele. Am greşit ieri, greşim şi azi, probabil, vom greşi şi mâine. Cu răbdare ni se acordă timp de pregătire, de îndreptare, de venire în firea în care am fost creaţi. Dar nu vom şti niciodată cât, până când…
Dacă nu învăţăm aceste lucruri, vom fi repetenţi la trecerea spre celălalt ciclu de viaţă, cea veşnică. Dar, această repetenţie nu înseamnă repetarea parcursului în Constelaţia de clipe aici, pe pământ (aceasta este experienţă unică), ci are sens de exmatriculare de aici şi înmatriculare în lumea de dincolo, unde nu vom mai îngenunchea înaintea scaunului spovedaniei, pe care l-am ignorat uneori sau în mod constant, ci înaintea scaunului judecăţii faptelor noastre. Nu vom mai avea posibilitatea de a alege, decide după voia noastră să mergem spre lumină sau întuneric. În funcţie de faptele de aici, vom fi trimişi la dreapta sau la stânga Domnului. Astfel, unii vor primi răsplata faptelor bune, alţii vor răspunde pentru lipsa de voinţă de a învăţa Cuvântul Domnului întru iubirea Sa mai presus de orice, şi a-l iubi pe aproape ca pe noi înşine.
Doamne, ajută-ne să învăţăm lecţia smereniei pentru a cunoaşte şi inspira bucuria şi lumina Constelaţiei de clipe, numită VIAŢĂ!

Reclame

Georgeta Petre – Întâmpinare

Mulţumesc din suflet, doamnei Georgeta Petre pentru cuvântul introductiv la volumul „Respiro pe tâmpla timpului”, Iaşi, PIM, 2019!

Întâmpinare

După 1990, graţie unor drepturi şi libertăţi fundamentale cucerite prin constituţie, libertatea de exprimare şi dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi străinătate, peisajul literar românesc a cunoscut o diversificare accelerată în specii şi categorii literare noi (literatura de sertar, memoriile politice, memoriile din lagăre şi închisori), sau o resuscitare prolifică a unor specii deja existente în literatura noastră, dar ponderat şi cenzurat reprezentate din motive politice (ex. literatura de călătorie cu toate formele ei: jurnale, memorii, însemnări, note, reportaje). În sfârșit, pentru români, accesul direct la orice punct de pe harta lumii, multe decenii un vis de neatins, a devenit o posibilitate apreciată şi intens practicată. Statisticile oferă date despre amploarea fenomenului călătoriilor turistice sau profesionale, circuitelor, sejururilor, croazierelor, pelerinajelor etc. Cunoaşterea altor locuri geografice, altor tipuri de societate, a altor comori naturale şi istorice, a locurilor sfinte tinde a deveni un „hobby” naţional, cu efect benefic în cultura, mentalitatea şi spiritul celor care experimentează călătoriile. Oricine călătoreşte are pornirea firească de a-şi imprima în memorie sau în scris cele văzute şi trăite. Iar la întoarcere acasă, de a împărtăşi impresiile celor dragi sau apropiaţi. Uneori, în mod asumat şi altruist, această dorinţă de a dărui din noutatea, bogăţia şi frumuseţea trăirilor lor se materializează în apariţia de cărţi, articole, albume, în ultimii ani, mai recent, de blog-uri tematice.
Cu această motivaţie generoasă apare şi cartea autoarei Vasilica Grigoraş, Respiro pe tâmpla timpului : Note de călătorie, motivaţie afirmată în Argument, din debutul volumului. Sunt călătorii la intervale mari, în locuri diferite, în vecinătatea României (Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Grecia), în Orientul Apropiat (Israel) şi la mare depărtare, peste continente şi oceane (Noua Zeelandă).
Capitolele au titluri sugestive cu subtitluri explicite Deschidere spre vest (Excursie în Ungaria), Un colţ din litoralul bulgăresc, Farmecul Odesei în culorile şi parfumul toamnei, Un vis devenit realitate (Excursie-pelerinaj în Grecia), Ce nu poate omul, împlineşte Domnul (Pelerinaj în Israel), Câţiva stropi din oceanul bucuriei (Călătorie în Noua Zeelandă).
Structura capitolelor urmează o traiectorie, oarecum didactică (conjunctura sau oportunitatea realizării excursiei, contextul socio-profesional sau personal, elemente de jurnal alternate cu impresii, date documentare despre locurile vizitate, în mare măsură descrieri, impresii şi reflecţii. Rigoarea şi logica acestei succesiuni care anunţă, informează şi descoperă într-un crescendo esenţa, unicitatea şi farmecul acelui loc se explică prin formaţia de bază a scriitoarei, aceea de bibliograf. Păstrând proporţiile necesare, aceste „note de călătorii” (modest subtitrate de autoare, pentru că sunt mult mai mult decât note) ar putea fi definite din perspectiva bogăţiei de date documentare ca monografii ad-hoc ale locurilor văzute. Dar autoarea e şi o poetă sensibilă şi altfel vede şi simte un poet un apus de soare, un val de mare, luna şi stelele de pe cer. La lectura volumului Vasilicăi Grigoraș, cititorul va descoperi cu plăcută surpriză în mijlocul descrierilor câte un poem de inspirație japoneză (haiku) și tristihuri care, parcă te urcă în spaţiu, în spaţiul din registrul liric desigur. Lirismul e prezent şi în frazele obişnuite, în descrierile de natură mai ales.
Primul capitol se impune după opinia mea prin cunoaşterea comunităţilor de români din Ungaria, de unitatea noastră de simţire. În acest capitol cele mai importante sunt datele documentare despre oraşele cu români, aspiraţiile şi sentimentele calde care ne leagă. Mai liric, cu sensibile descrieri ale Capului Kaliakra, cu reflecţii despre locurile şi comorile Balcicului, care a fost şi al nostru este Un colţ din litoralul bulgăresc. Capitolul Farmecul Odessei în culorile şi parfumul toamnei, impresionează prin surprinderea farmecului romantic al acestui oraş slav atipic cu certe influenţe occidentale. Dată fiind oportunitatea mai privilegiată a acestei excursii, realizată prin relaţii oficiale instituţionale, vizitarea unor locuri speciale pentru istoria Basarabiei constituie un prilej rar, nu prea accesibil turistului obişnuit, un prilej de a vedea localităţi din Basarabia de sud, de a-i cunoaşte oamenii, fraţi ai noștri, copiii de şcoală, doritori de carte românească, de a afla fapte neştiute din istoria zbuciumată a fortăreţei medievale Cetatea Albă. Este un capitol cu certă valoare documentară, de mare interes pentru românii care nu au înlesnirea de a ajunge acolo.
Grecia şi Israelul sunt destinaţii cunoscute şi favorite ale românilor, doritori să cunoască locurile sfinte ale ortodoxiei greceşti şi să ajungă măcar o dată în viaţă în Ţara Sfântă. Pelerinajul la Ierusalim şi alte locuri biblice a devenit un vis realizabil, iar răsplata spirituală pentru efortul personal, fizic sau financiar este imensă. Fiecare pelerin încearcă o stare unică de simţire divină, credinţa sporeşte și constată că devine mai bun, mai profund, oricum este alt om, nu mai este acelaşi. Autoarea ne împărtăşeşte cu smerenie aceste simţăminte cu darul ei rar de a scrie cu sufletul, de a mărturisi ceea ce toţi simt, dar puţini o pot exprima în cuvinte alese şi sensibile. Tot acest capitol poate fi considerat o mărturisire personală de credinţă, un imn de Slavă şi de mulţumire pentru El.
Ultimul capitol are o destinaţie exotică, mai puţin accesibilă – Noua Zeelandă. Este cu atât mai interesantă prin bogăţia de experienţe, de date istorice, culturale, prin descrierea peisajelor mirifice ale insulei înconjurate de ocean, nu întotdeauna „pacific”, prin cunoaşterea unor oameni obişnuiţi şi totuşi speciali, europeni stabiliţi şi integraţi deja, în comuniune cu băştinaşii maori. Las cititorului plăcerea de a descoperi această lume îndepărtată, captivantă şi insolită.
Recomand cu bucuria lecturii prealabile aceste incursiuni geografice în spaţiile descrise de autoare, deopotrivă viziuni originale sensibile şi perspective personale remarcabile ca reflecţii asupra celor văzute şi trăite.

Georgeta Petre

Este posibil ca imaginea să conţină: Vasilica Grigoras, zâmbind, ocean, cer, text, în aer liber şi apă

Vasilica Grigoraş – Senryu

Sincere mulţumiri umoristului Adrian Grăjdeanu, redactor şef al prestigioasei reviste de umor „SCÂRŢ”, din Iaşi pentru publicarea secvenţelor de senryu!

Evenimente

un bal mascat –
până şi vinul nobil
apă de ploaie

carnaval l-azil –
străbunicul în rolul
Prâslea cel voinic

soacra la nuntă –
cu masca noii mame
scorpia însăşi

Criză

adolescenţă –
întregul univers
întrat în criză

moment de criză –
grea damigeana goală
pe drumu-n zigzag

o nouă criză –
mirosul de pâine caldă
doar amintire

Este posibil ca imaginea să conţină: ecran
Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni

Dan Plăeşu – Carte despre cărţi

Mulţumesc din suflet scriitorului, dramaturgului, umoristului, eseistului Dan Plăeşu pentru recenzia „CARTE DESPRE CĂRŢI” la cartea mea „Seninul din inima cărților” – Editura PIM, Iași, 2019, publicată în „Viaţa liberă” din Galaţi.

„A mai scrie azi cărți despre cărți este un act oarecum temerar, e ca și cum ai încerca să aduni frânturi de cioburi de oglindă în ideea de a obține întregul răsfrânt în oglinda compactă”, susține în textul care deschide această carte Nicolae Busuioc, cunoscut eseist, critic și istoric literar din Iași. Și domnia sa continuă observațiile pertinente legate de lucrarea de față și nu numai, opinii adunate sub titlul „În orizontul rigorii dar și al sensibilității”: „Critica literară, fie ea și de întâmpinare, vine înaintea cititorului debusolat pentru a-l ajuta să înțeleagă și să discearnă între textele lipsite de valoare și cele care oferă neîndoielnic mesaje, învățăminte și idei de a fi reținute. Cititorii nu au cum să nu observe cum ei înșiși pot trage foloase în selecția cărților. Între critica literară și lectură se creează o punte necesară și importantă, o relație interdisciplinară în care evaluarea critică și receptarea textului intră într-o ecuație cu mecanisme subtile de funcționare, cu un echilibru susținut de simțul critic și, pe cale de consecință, de gustul lecturii”.
Antologia de opinii critice, „Seninul din inima cărților”, se remarcă prin diversitatea lucrărilor recenzate și deopotrivă prin cea a scriitorilor, cu reședințe în diferite zone din țară, ba, chiar și dincolo de granițe, la Antipozi. Cezar-Florin Ciobîcă, din Botoșani, este autor de poezie și proză, iar haiku scrie din 2008; poemele sale au apărut și pe site-uri internaționale; are premii la concursuri de gen, fiind selectat printre cei mai creativi 100 de autori de haiku din Europa. Cel mai recent volum, în ediție bilingvă română-engleză, „Petale în vânt”, primește aprecierile calificate ale scriitoarei Vasilica Grigoraș, ea însăși, precum se știe, fiind și o împătimită a haiku-ului. Ioan Nicolae Mușat, eseist și poet, se află în atenția autoarei prin cărțile „Catedra Sfântului Mare Mucenic Sava” și „Paștile Tău, Doamne”, ambele apărute la Buzău. Poetei Mariana Gurza îi este prezentată o nouă apariție editorială, „Dumnezeu și umbră”, ediție bilingvă română-engleză, apărută la Târgoviște. O altă lucrare, „Apropieri: Mariana Gurza – pelerinaj prin idee, gând și suflet”, editată la Roman, pune în evidență scriitura acestei autoare creștine. La editura „Singur” din Târgoviște și-a scos cărțile de poezie Nora Rotaru. Titlurile lor: „Apostol fără nume” și „La granița-ntre vise”. Să ne oprim ceva mai mult asupra jurnalistului și poetului Gabriel Dragnea, prezent în volumul de care ne ocupăm grație cărții „27 dialoguri: Construcții incomplete” (Editura Tiparg). Interviurile au drept interlocutori nume mari, precum: Adrian Marino, Alex Ștefănescu, Ana Blandiana, Andrei Pleșu, Doina Uricariu, Dumitru Țepeneag, Eugen Uricaru, Gabriela Melinescu, George Muntean, Haralamb Zincă, Horia Roman Patapievici, Mircea Martin, Nicolae Manolescu, Nina Cassian, Romul Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga și alții. Este meritul autorului de a-i fi provocat la discuții și câștigul cititorilor de a putea să afle astfel informații din lumea literară, frecventată de cei intervievați.
Continuând prezentarea cărții ajungem și la antologia „Poduri lirice”, realizată de poeta Valentina Teclici, din Noua Zeelandă. Cei 24 de poeți, din care jumătate trăitori în țara de la Antopizi, iar cealaltă jumătate din Europa realizează puntea literară, poetică, gândită de autoarea ediției. Între timp, reprezentanta Moldovei (Valentina Teclici a copilărit și a învățat la Huși, a făcut studiile superioare la Iași, iar la Galați a trăit și a lucrat mulți ani) a scos un nou volum antologic „Poduri lirice-2”, lansat și în orașul de la Dunăre, lucrare prezentată, de asemenea, în acest volum. Cartea „Calendar în 17 silabe: dialoguri senryu”, apărută la Constanța, este semnată de Dan Norea și Eugen Deutsch, „distinși epigramiști și haijini”, precum îi prezintă autoarea volumului de față. „Mireasa din sufletul meu”, poezie religioasă, scrisă de Lorena Gabriela Gherghe, a apărut la Buzău.
Își mai află locul în lucrarea de care ne ocupăm și alți autori: medicul pediatru Valeriu Lupu, din Vaslui, poetul Girel Barbu (cu cartea „Zgomot și tăcere”, editată la Râmnicu-Sărat), poeta Ana Urma, autoare de haiku, prof. dr. Petrea Iosub, cu preocupări în filosofie, publicistică, poezie, acum semnatar al cărții „România – între umilire și demnitate”, poetul bârlădean Simion Bogdănescu (cu volumul „Valea, Poete!”), prof. dr. Dumitru V. Marin („…77 noduri culturale și semne amicale”, volum editat la PIM, Iași), profesoara Brândușa Dobriță, din Vaslui, prezentă cu versuri pentru copii și proză scurtă. Și alții. Remarcăm și postfața Veronicăi Balaj, din care cităm: „Limbajul folosit de autoare face dovada unei persoane culte, care deține dexteritatea de-a face analogii și de a extinde arealul literaturii române spre autori universali. Intersectări de păreri, asocieri, exegeze pe text făcute cu aplomb lasă impresia unui studiu temeinic argumentat, dar pigmentat și cu o evidentă suavitate, o devoțiune prietenoasă pentru autorul aflat sub lupă.” Cartea beneficiază de un calup semnificativ (peste 40!) de referințe critice.
Încercând un final acestei prezentări, trebuie să remarcăm, înainte de orice, disponibilitatea profesională totală a Vasilicăi Grigoraș. O politețe (culturală, i-aș zice) dusă la extrem. Cărțile despre care a scris i-au fost oferite pentru a-și exprima o părere, iar criticul literar din Vaslui a făcut-o. Prompt și elegant. Cu generozitate. Cu argumente. Gândindu-se că la celălalt capăt al ideilor exprimate se află autorii, pregătiți să-și continue drumurile scrisului. Și datorită opiniilor pertinente, exprimate de doamna care semnează această carte. Este critica de întâmpinare benefică? Este, desigur. O spune încă din prefață Nicolae Busuioc, care apreciază laudativ eforturile scriitoarei Vasilica Grigoraș, „autoare a peste 15 volume, cu o încrengătură literară diversă, care își leagă numele de viața cultural-literară vasluiană și nu numai.”

Dan Plăeşu

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
Este posibil ca imaginea să conţină: Vasilica Grigoras