Vasilica Grigoraș – Înotăm în oceanul lumii deşarte

Plonjăm bezmetic
în pâcla fărădelegii,
bălăcindu-ne
în ploaia stricăciunii,
frământaţi
de viscolul răutăţii,
uscaţi şi slăbănogiţi
de crivăţul furiei.

Rătăcim
în jungla planetei,
răsfăţându-ne
cu săgeţi otrăvite,
scăpătaţi
în haosul ne-simţirii,
şi diluaţi
în neantul ne-recunoştinţei.

Pribegim
în negura amarului,
îmbrăcaţi
în întunericul păcatului,
întinaţi
de cuvinte murdare,
şi dezrădăcinaţi
în pustiul din noi

Doamne,
în fiecare clipă te răstignim
cu nenumăratele noastre păcate;

Doamne,
adapă-ne
la sânul rugăciunii,
înviază-ne
cu nemărginita Ta iubire!

Doamne,
fii cu noi, acum şi pururea!
Amin!

Este posibil ca imaginea să conţină: natură, text care spune „Un gând bun și rugăciune pentru toți cei bolnavi, care au nevoie de Dumnezeu. Doamne ajută!”

Vasilica Grigoraș – Șerpii

Şerpii toţi ne înconjoară,
Zi şi noapte ne-nfioară.
Din întuneric provin,
Vremea rea o întreţin
Şi-aduc cupe cu venin.

Ne e sufletul doar fiere,
Fără nicio mângâiere.
Inima ne e-mpietrită,
Între maluri vălurită,
De smerenie lipsită.

Vin mereu ca o ispită,
Cu vocea uşor şoptită
Spun făr’ de-obrăzare
Să mergem la plimbare,
Că afară este soare.

Apoi ne-nconjoară blând
Până ajung l-al nostru gând,
Şi-l desfiră fir cu fir,
Adâncindu-ne în delir
Până în prag de cimitir.

Urzesc fir de mărăcine
înțesat cu amărăciune.
Bucuroşi de biruinţă
Ne reduc la neputinţă
Şi lipsă de chibzuinţă.

Cu mintea-nnegurată
Şi biata inimă-nsingurată,
Unde mergem ori privim
Doar de pietre ne lovim
Şi în hău ne adâncim.

Ne dor rănile adânci,
Nicăieri nu-s vorbe dulci,
Nicio îmbrăţişare caldă,
Peste tot e numai sfadă,
Şi-asistăm ca la paradă.

Avem lacăt la inimă,
Căpătâi ne este patimă.
Pe aproape îl ignorăm,
În nevoi nu-l căutăm
Cinstea i-o dezonorăm.

Cuvântul l-am uitat
Legea o am sfidat.
Spună orice, orcine,
Suferim de goliciune,
N-avem glas de rugăciune.

Într-o ceaţă prelungită
Doborâţi de rea ispită,
Şi cursa şarpelui viclean,
În haină de agarean,
Fără tihnă şi alean.

Sporeşte-ne în trezvie
Să vedem lumina-Ţi vie!
Doamne, nu le da voie
Mădularele să ne-ndoaie,
Sufletul să ni-l despoaie!

Să nu mai umblăm aiurea,
Ci să Te slăvim pururea.
Să-Ţi slujim cu mic cu mare
În smerită venerare,
Pentru-a noastră iertare.

În genunchi să ne rugăm,
Cuvântul să-l ascultăm,
Doamne, lăudat să fii,
Să ai grijă de-ai tăi copii,
Să sporim în bucurii!

(imagine internet)

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane

Ben Todică – GENEZA CONȘTIENTULUI

Intrăm într-o perioadă de schimbare a conștiinței și subconștientului prin sfărâmarea raționalului și eului din noi tocmai prin procesul exploziv al ideilor iregulare care ne bombardează zilnic logica binară în care trăim. O furtună, un viscol va veni ca să ne pună la încercare seninul minții, să ne trezească la realitate ca să te întrebi: „Cine ești?” și „Ce ești?” Vierme sau entitate divină? „Ești doar animal sau ești mai mult?” „Esti conștiință sau bolovan?”  Trăiești prin trup sau suflet, te conduci prin simțirile trupului sau prin conștiință? Trăiești doar în simțirea trupului sau în simțirea sufletului?

Suntem condiționați să ne simțim ca o turmă de miei care merg cuminți la păscut și acceptăm cu umilință să ni se ia capul. A sosit timpul să renunțăm la această stare animalică, să ne lepădăm de înrobirea materialistă (nu va fi deloc ușor) și să urcăm pe o nouă treaptă a înălțimii divine. Să renunțăm la hrănirea conștiinței cu minciuni, amenințări ori promisiuni propagandiste și să intrăm în „realitatea adevărului”. Ne va fi greu la început, vom fi suspicioși, ne va fi frică, însă eliberările au fost întotdeauna dureroase și pline de violență, însăși nașterea o demonstrează.

Nu vă fie frică, pentru că dacă vom crede în adevăr și iubire, Dumnezeu este cu noi și ne ajută să ne lepădăm de ignoranță și prostie, de tot gunoiul care ne acoperă adevărata noastră identitate. Eliberarea de orgoliu și mândrie, de orgoliul masca falsă a eului. Noi pretindem că suntem cei mai inteligenți, adică trufia o spune și nu ne dă voie să fim, să trăim inteligența. Totul e inteligență în jur, chiar și virusul de lângă tine e inteligent, doar că trăiește în altă cultură.

Trebuie să avem curajul să demascăm minciuna care ne înconjoară și să-i dezvăluim pe mincinoșii de orice calibru ar fi ei. Să ne eliberăm de iluziile care ne înrobesc. Educația sistemelor lumii este primitivă, este plină de ignoranță în comparație cu puterea ta înnăscută, capacitatea și adevărul lumii divine, a sufletului tău etern. Nu trebuie să acuzăm pe nimeni. Acesta este doar adevărul înlănțuirii noastre. Realitatea în care trăim. Nu uitați căci suntem conștiință pură și trebuie să fim în controlul vieții noastre. Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea sa, însă, de ce suferim?

Știm din Geneză că, la început a fost cuvântul și cuvântul era cu El și cuvântul era El și El a creat universul cu tot ce e, a creat cerul și pământul și a zis să se facă lumină, apoi a populat pământul cu munți, păduri și poiene, izvoare și râuri, plante de tot felul și pomi fructiferi, a făcut raiul și o varietate de viețuitoare, iar la urmă a creat bărbatul și femeia în chipul și asemănarea Sa și ia pus în control. S-a hotărât să creeze după chipul și asemănarea Sa un barbat și o femeie pe care i-a făcut din lut și suflând peste ei le-a dat viață, spunându-le: aveți grijă de această lume, înmulțiți-vă și fiți fericiți, populați pământul. (Versetele 126-127)

După ce au muncit ei toată ziua, având grijă de grădină și de animale în veselie și armonie, a trecut pe acolo Lucifer, cel mai frumos înger a lui Dumnezeu care plesnea de fudul și mândru ce era și care de acum, după ce urmărise gelos lucrarea Domnului, își luase nasul la purtare, crezându-se mai ceva și se hotărî să-l saboteze pe Dumnezeu, așa că intră în capul soției lui Adam, care era frumoasă foc și seara când să se culce îl lua pe Adam în brațe, care tocmai se urcase pentru poziția misionară și îl întoarse sub ea, spunându-i că ea vrea să fie deasupra situației, în controlul armoniei și al jocului pentru că dedesupt e o poziție de subaltern, de supunere. Adam s-a supărat rău aducându-i aminte că Dumnezeu i-a spus să fie o soție iubitoare și supusă, însă ea nicicum nu a acceptat argumentul, contracarându-l precum că și ea este făcută ca și el din același lut și a primit suflul vieții la fel, aceleași puteri, deci suntem egali și nu voi accepta să fiu dedesubt astă seară. „Cine e șeful în casa asta? Eu sau tu?” Și-a luat straița cu ale gurii și a plecat din rai. Adam s-a întristat rău și I s-a plâns Domnului, care înfuriat de neascultarea femeii a trimis trei îngeri să o caute și s-o aducă înapoi numind-o Lilith (vânt obraznic și zburdalnic).

Îngerii au căutat-o înnebuniți până au găsit-o undeva pe malul Mării Roșii, unde ea pescuia. „Am venit cu poruncă de la Tatăl să te întorci la Barbatul tău acasă, în Rai și să-l asculți.” Aceasta s-a înfuriat și a început să strige numele celui ce nu aveai voie să-l pronunți. Din acel moment, ca pedeapsă i-au crescut aripi și coarne, Lilith dobândise puteri diavolești. Lucifer râdea pe ascuns de cum evolua creația Domnului. Lilith a început să se întindă cu toți dracii și se destrăbăla. Nu era chip mai frumos ca al ei în tot iadul. Văzând această obrăznicie și uniune cu Lucifer, îngerii au sterilizat-o. I-au luat dreptul de a avea copii.

Dumnezeu care privea de sus în Grădina Raiului, îl văzu pe Adam atât de singur și trist, a încercat să-l împrietenească cu alte animale și să-l bucure, să-l țină preocupat de îngrijirea animalelor, a florilor, vegetalelor și a pomilor fructiferi, însă nu a reușit. Pe măsură ce timpul trecea, Adam era tot mai trist și îngândurat, grădina începuse să se vestejească, iar animalele începuseră să se sălbăticească. Văzându-l astfel, Dumnezeu a coborât în grădină și s-a apropiat de pieptul lui, gândindu-se să-i facă un partener ca să nu mai fie singur (Geneză, capitolul 2, o versiune cunoscută de majoritatea credincioșilor lumii). În timp ce Adam dormea, i-a scos o coastă din pieptul musculos și o mulează pe Eva din ea. Un chip dulce și mlădios precum primăvara și suavă, grațioasă ca o căprioară, pe placul oricărui soț. Lilith dădea târcoale și pândea să vadă ce face Adam, și când o văzu pe Eva cât e de dulce, turba de furie și gelozie – și nu a fost decât neatenția ei în amestecul satanei care a însămânțat mândria și orgoliul în sufletul ei de a făcut-o neascultătoare și răzbunătoare și apoi i-a generat destinul, să fugă, să evadeze din fericirea promisă prin naștere și să părăsească Grădina Domnului.

Apoi Biblia ne spune în Epistola lui Isaia, 34 cu 14 că Lilith se întoarce în Rai în chip de șarpe ca să se răzbune pe Adam, însă pentru că și acesta era tot atât de puternic ca și ea și nu-i putea face nimic, se hotărăște s-o folosească pe Eva ca armă împotriva lui. Ea fiind forjată din el, era mai slabă, așa că o convinge să-i dea mărul din Pomul întelepciunii lui Adam ca să muște din el, interzis tuturor de Dumnezeu. Adam, după ce mușcă, se trezește din matricea fericirii divine și începe să altoiască toți pomii fructiferi din grădină, corcindu-i în fel și chip încât fructele primesc o altă dimensiune și încep să trezească toate viețuitoarele la păcat. A apărut boala. Leul alerga ca nebun. Adam a dat să-l oprească, încercând să-l mângâie. Acesta s-a întors și l-a mușcat de palmă: „Sânge!”, strigă Eva pentru prima oară în Rai.

Când află Dumnezeu toate aceste încălcări de legi se supără pe Lilith și o blesteamă să nu aibă parte de copii și de iubire sinceră. Atunci, ea răzbunătoare, promite să omoare toți copiii nou-născuți, să violeze și să chinuie bărbații în somn. Să le bea sămânța ca să nască diavoli. Dumnezeu trimite trei îngeri să o oprească, însă ea acum fiind sub protecția diavolului care devenise stăpânul suprem al pământului, în urma revoltei îngerilor din cer, rămâne pe pământ și ca să fie lăsată în pace ajunge la o înțelegere cu îngerii să nu omoare copiii care vor purta brățări cu inițialele celor trei ingeri, dar va continua să împrăștie urâțenie și suferință în jur. „Vei avea 8 zile putere peste băieți și 20 de zile peste fete”.

În urma acestei catastrofe și nerespectări de Cuvânt Dumnezeiesc, Adam și Eva pentru neascultare au fost alungați din Rai. Dumnezeu, foarte dezamăgit că cele mai frumoase și mărețe creații ale sale, Lucifer, care era lumina cerurilor și Lilith – frumusețea care topea ochi și inimi, gazela raiului, (din cauza mersului ei grațios și seducător), Adam și Eva pentru neascultare și-a întors spatele la pământ și oameni, spunând: „Vă dau voință liberă să va alegeți singuri destinul!

Adam e în Imobiliare, construiește case. Are o echipă de 10 muncitori; acum câteva luni, de umflat ce era a căzut de la etajul trei de pe schelă în văzul tuturor printre moloz de nu s-a mai văzut. Toți au crezut că s-a dus, că se lovise cu capul de o cărămidă, însă, spre mirarea tuturor el a răsărit printre scânduri… Așa a vrut Dumnezeu să-l mai ție în viață, mărturisea el plin de sfințenie fraților credincioși. Biserica are nevoie de el, e pastor de zece ani. Soția e bolnavă și ea, are plămânii slăbiți și toată lumea din jur e afectată de virus. După ce omul a exterminat de mii de ani sute de mii de specii pe pământ spre beneficiul lui, el îmbuibându-se, virusul rămas pe drumuri, s-a hotărât să se modifice genetic și să se mute în om.

Inconștiența noastră față de viața în sine, de echilibrul spiritual și universal divin ne va arunca în coada ierarhiei create de Dumnezeu. Nu ajunge să ai conștiință dacă nu devii una cu ea. Cât privește Lilith și Lucifer, nu-i mai recunoști.

Ben Todică