Vasilica Grigoraș – CRUCE- ȚI SUNT, DOAMNE

Duminica a treia din Postul Pastilor – a Sfintei Cruci

CRUCE-ŢI SUNT, DOAMNE

M-am nălucit
printre fapte rele,
răzmeriţa gândurilor
m-a prăvălit în pustie,
mi-a întinat sufletul
cu murdare cuvinte,
rătăcirile rebele
mi-au fost surori siameze,
zădărnicia îndrăzneaţă
plapuma care m-a încălzit,
grijile de tot felul
m-au împresurat năvalnic
doar cu voia mea.

Am adorat sminteala la tot pasul,
m-am scăldat în mocirla
hăului lumii
şi-am îmbrăţişat răul,
acceptându-l ca partener ideal
în dansul de societate,
apoi slobozindu-l mai deşănţat
cu turle şi trâmbiţe.

N-am înţeles, Doamne
că mi-ai dat doar pentru puţin timp
o cruce de dus
și m-am poticnit la fiece pas
fără să pricep că există
o Cale pentru a ajunge
la izvorul luminii.

Din dragoste
şi cu minunată blândeţe
mi-ai dat încercări
pentru ca eu să învăţ lecţiile lor,
dar n-am descifrat
alfabetul inimii Tale,
n-am înţeles Cuvântul,
cititul mi-a fost bâlbâit
şi n-am sporit în dulcea Ta voire.

Sunt repetent de ani mulţi
la capitolul iubirii de Tine şi de semeni.

Cruce-Ţi sunt, Doamne,
bat cu disperare la uşa Ta
şi Te rog, deschide-mi!

(Repostare din vol. „Stropi de toamnă verde, Iași, PIM, 2020)

Vasilica Grigoraș – TINEREȚEA UNUI NEOBOSIT OCTOGENAR

Au apărut revista trimestrială „Meridianul Cultural Românesc”, Anul VII, Nr 1(25) ianuarie-martie 2021 și ziarul săptămânal „Meridianul”.
În ambele publicații periodice, s-a publicat materialul pe care l-am dedicat dlui prof. dr. Dumitru V. Marin, cu ocazia aniversării a 80 de ani.
La mulți ani, buni și frumoși!
TINEREȚEA UNUI NEOBOSIT OCTOGENAR
„Oricine renunță să învețe este bătrân,
chiar dacă are 20 sau 80 de ani.
Oricine continuă să învețe rămâne tânăr.
Cel mai important lucru în viață
este să-ți păstrezi mintea tânără”.
(Henry Ford)
Spuneam cândva că „Izvorul culturii nu țâșnește în viața omenirii și nici a individului mereu cu aceeași forță, dar el nu seacă niciodată. Renașterea interesului pentru creație, dar și pentru promovarea și diseminarea informațiilor despre valorile autentice, înseamnă un ideal de umanitate, de frumusețe, de dăruire pentru semeni.” Deși unii cred că Vasluiul „este locul unde nu se întâmplă nimic”, lucrurile nu stau chiar așa deoarece în multiple sfere ale vieții, precum educația, cultura, literatura, jurnalistica… se obțin rezultate remarcabile. Mă voi opri la aceste domenii de activitate și la unul din protagoniștii acestora, prof. dr. Dumitru V. Marin.
De la o vârstă fragedă a înțeles că societatea are un punct luminos care se numește „școală”. Această instituție este barometrul cel mai sensibil, dar și cel mai important de apreciere a modului în care societatea știe să prețuiască și să gestioneze potențialul de inteligență cu care își va construi viitorul. În această idee, am putea spune că D.V. Marin s-a lăsat „înfiat” de școală și s-a bucurat de toate privilegiile oferite de aceasta. A acumulat cunoștințe solide, parcurgând cu brio toate treptele învățământului românesc. Prin școală, universitate și prin studiu individual (în unele domenii autodidact) a stocat în sertarele minții o însemnată pregătire profesională și o bogată cultură generală. Astfel stând lucrurile, este mereu bine informat, dar ceea ce știe nu oprește pentru sine, ci rapid și riguros dăruiește semenilor, mai întâi ca profesor, apoi, o perioadă, ca „muncitor” pe „țarina” culturii (inspector la Comitetul de Cultură al județului Vaslui). Înzestat cu harul de a scrie și a spune lucruri interesante și într-o formă agreabilă își conduce cu trăinicie pana ascuțită pe glia literaturii și jurnalismului.
Ne cunoaștem de patru decenii, timp în care ne-am intersectat prin natura profesiei de dascăl la Liceul nr. 4 din Vaslui, într-un colectiv profesoral format din oameni de calitate. Călători pe tărâmurile culturii ne-am reîntâlnit prin creație și lectură pe baricadele literaturii și publicisticii. Treptat am asistat și urmărit cu atenție modul în care și-a creat un stil propriu de a privi și înțelege lucrurile. Am observat întotdeauna puterea de a analiza, a surprinde esențialul și a alege calea care i se potrivește și, aș putea afirma că este omul cu un simț ascuțit al perceperii vremii și vremurilor în care trăim. A identificat nișa vieții și profesiei adecvată personalității sale pentru a se împlini și desăvârși.
A fost o vreme când presa era ignorată ori de calitate discutabilă. Ne amintim de perioada socialistă când se propaga doar cultul personalității, lucru care se manifestă și astăzi, din punctul meu de vedere merită a fi detestat. Epoca în care trăim este caracterizată printr-o copleșitoare explozie informațională. A devenit o necesitate stringentă ca omul să fie informat, să fie la curent cu tot ceea ce se întâmplă în comunitatea în care trăiește, în țară și în lume. În acest scop s-au inventat mijloace și modalități tehnice moderne: radio, televiziune, cinematograful, internetul la care se adaugă presa scrisă – publicații periodice pe suport hârtie ori în mediul electronic, cu alte cuvinte mijloace de comunicare în masă.
Nimic din toate acestea nu-i este străin profesorului doctor în Filologie, specialitatea Folclor, Dumitru V. Marin. Când îi pronunți numele îți vine în minte în primul rând OMUL de PRESĂ, devotat Vasluiului, României și românilor din afara granițelor țării, implicat permanent în informarea oamenilor cu evenimentele curente, dar și cu ceea ce înseamnă moștenirea culturală, prin care se legitimitează nevoile, aspirațiile, căutările… românilor.
Imediat după evenimentele din decembrie `89, înființează Grupul de presă „CVINTET TE-RA” (televiziune, radio, ziar). A trudit și făptuit multe în cei 30 de ani. Acest lucru, în mare măsură se știe, dar recomand cu căldură a fi consultată lucrarea autorului în trei volume „OPERA MAGNA” publicată la Iași, editura PIM, 2020, la care adaug întreaga colecție a ziarelor Monitorul, Meridianul și a revistei Meridianul Cultural Românesc. Nu e deloc lipsit de importanță a se consulta și mediul online, unde pot fi găsite noian de informații despre activitatea profesorului, jurnalistului și scriitorului D.V. Marin. Consultând aceste surse, ne vom convinge că este meritorie decernarea de premii, diplome, disticții pentru activitatea desfășurată, din partea unor instituții, organizații, uniuni… locale și naționale. Nu voi zăbovi asupra a ceea ce a realizat, ci mă voi referi la modul în care l-am perceput eu pe jurnalistul și scriitorul D.V. Marin, OM al cetății Vasluiului.
Venind pe lume în spațiul vasluian, nu a avut niciodată puterea, dar nici intenția de a-l părăsi, de a evada în alte părți ale sferei românești, cu atât mai puțin peste fruntariile României. Identitatea locului l-a construit, l-a definit, l-a consacrat. Nu i-a fost ușor, a avut nevoie de voință de fier, de dârzenie și dăruire de soldat devotat idealului propus, dar și de o „încăpățânare” pozitivă pentru a dovedi că „nu există nu se poate”. La Vaslui se întâmplă multe lucruri foarte bune, bune și mai puțin bune ca peste tot în țară și în lume, dar prin activitatea sa publicistică sunt semnalate prompt pentru a fi cunoscute de trăitorii acestor meleaguri și nu numai.
Jurnalismul este comunicare, înseamnă deschidere, pluralism, confruntare de idei și argumente, dar determină și o „îmbogățire” reciprocă a culturii, spiritualității și experienței intelectuale a oamenilor și comunităților. Structura publicațiilor periodice elaborate și coordonate de jurnalistul Marin are la bază proiecte viguroase, repere bine conturate în articole și materiale în care îmbină metoda descriptivă a faptelor cu cea interpretativă bazată pe selecție și adnotări sintetice. Contribuie la compunerea unei baze solide a jurnalismului și publicisticii de după 1989. Discerne ceea ce este important de ceea de este derizoriu, alege și rezumă ceea ce este pozitiv și-l face cunoscut, permanent cu dorința de a respecta adevărul. Astfel, publicistica sa reprezintă o contribuție remarcabilă în receptarea și prezentarea imaginii societății românești postdecembriste. Atrage atenția prin efortul de identificare a informațiilor și acțiunilor, a contextelor efective și abordarea lor obiectivă.
Libertatea este un țel pe care l-a urmărit mereu. Libertatea în exprimare pe care și-a îngăduit-o l-a caracterizat întotdeauna, ceea ce i-a permis să se distingă, să se individualizeze în mediul publicistic. A abordat problemele într-o manieră personală, esențialmente din unghiul său de vedere din care priveșțe viața, oamenii, lucrurile. Prin modul în care s-a implicat, a scris și prezentat lucrurile a venit cu soluții personale în stiluri de abordare care-l reprezintă. Acest lucru nu l-a împiedicat să fie un bun comunicator, reușind să identifice colaboratori printre românii de pe toate meridianele pământului și să-i promoveze prin publicațiile sale.
Experiența de jurnalist a profesorului D.V. Marin confirmă limpede ideea că jurnalismul pentru un scriitor, departe de a fi o activitate minoră, întâmplătoare și adiacentă, e un prilej fericit de cunoaștere și apreciere nemijlocită a vieții și istoriei contemporane. Este prezent în publicistică cu o exemplară consecvență, dezbate curajos probleme dintre cele mai acute ale epocii, asemenea atitudine fiind astăzi absolut necesară și de o excepțională utilitate. Experiența gazetărească a fecundat într-un fel sau altul creația literară asigurându-i o strânsă și rodnică legătură între acestea. Să nu uităm că marii scriitori și poeți ai neamului românesc au fost și gazetari de prestigiu: Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Octavian Goga, Geoerge Călinescu…
Nu-i deloc de mirare și nici întâmplător că și-a ales ca temă de doctorat o teză despre Tudor Pamfile și Revista „Ion Creangă”. Un model de viață pur românesc, un caracter de român autentic, harnic și hotărât întru toate cele bune. Cu siguranță, Tudor Pamfile și revista „Ion Creangă” i-au atras în mod deosebit atenția, l-au sensibilizat dar l-au și mobilizat spre autoperfecționare.
De-a lungul vremii, pe lângă un experimentat și vocal jurnalist, D.V. Marin, prin scrisul său limpede și coerent în volumele de literatură editate, se dovedește a fi bine ancorat în existențial, în realitatea cotidiană. Scrierile sale publicistice și literare sunt apreciate de publicul cititor
Prof. dr. Dumitru V. Marin este un om împlinit în profesie, lasă în urmă nu numai scântei sau un licăr stingher, ci o flacără din fața căreia unii delatori sunt nevoiți să se ferească. A trudit și s-a răzvrătit prin cuvinte. A căutat mereu, dar a știut ceea ce caută, iar aspirația către valoare i-a fost stindard și scut.
Timpul împlinirii celor 80 de ani este și momentul satisfacțiilor, încununat cu un palmares bogat de realizări. Acest an se întruchipează într-un arbore roditor cu rădăcini bine înfipte în pământul vasluian, cu ramurile întinse în toată țara și în lume, cu flori frumos mirositoare și fructe apetisante aici și pretutindeni.
Alături de urări de sănătate, putere de muncă, viață îndelungată și activă, îi dorim jurnalistului D.V. Marin ca: „De va fi să îngenunchezi vreodată, s-o faci nu pe la uși lustruite cu fală, ci în fața propriei conștiințe care este adevărată icoană a sufletului. Să ai întotdeauna răbdarea rațiunii și demnitatea argumentului clădit pe știință și pe înțelepciune căci numai astfel toate răfuielile se vor dizolva în bârfe și se vor stinge cu timpul, iar tu vei rămâne ca un stâlp neclintit al următorului următorului.” (Thomas Mann)
Urmați sfatul bardului de la Lancrăn: „Sapă, numai sapă, sapă/ Până dai de stele-n apă!” Și așa cum îi spunea Gabriel Marcel ființei iubite: „Tu, nu vei muri!”, spunem și noi, veți trăi prin tot ceea ce ați gândit, făptuit, înălțat și dăruit…