Vasilica Grigoraș – OCHII


În colțul ochiului meu ceva a fâlfâit
și-atunci m-am întors.

Era geana uriașă a ochiului tău
în ridicare ea a lăsat vederii mele
imensitatea unei mări turcoaz
în care-ți vedeam adâncul sufletului.

Pleoapele m-au atins
scoțând un țipăt asemănător
celui al singurătății unui pescăruș.
El fugitivo a îmbrățișat irișii mei
apoi a dat buzna afară.

Am înțeles cu greu
că această intruziune spontană
era agerimea unei priviri
pe calea regăsirii.

Ochii nu se pot apropia
până la contopire
însă în limpezimea și intensitatea privirii
are loc evoluția palpitantă
a imaginii inimii
încrustată cu subtile emoții.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.