Vasilica Grigoraș – CANONUL ARBORILOR


În inima toamnei
sub cerul neuniform
și cu adâncituri hibride
se înfioară arborii dezbrăcați
până la ultima frunză.

Fără a avea puterea să suspine
și dreptul de a se tângui
se-apleacă până la pământ
cu glas pios
tristețea mută sângerează
pe chipul amorțit al anotimpului.

Tremură scânteind ca jarul
iubesc și empatizează
fără măsură și-ncrâncenare
inspiră lacrimile ploii
hrănindu-și smerenia
până-n rădăcini.

În bătaia vântului
cu statură năpraznică
trăiesc speranța lucidă
că împlinesc cum se cuvine
canonul mânturii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.