A comunica înseamnă a da de știre, a transmite o înștiințare, o veste, a stabili un raport, o relație, o legătură cu cineva. Prin comunicarea între oameni are loc un transfer de gânduri și mesaje, idei și cunoștințe între două persoane, între o persoană și un grup, între două grupuri. Cel care comunică este numit emițător, cel care primește este receptorul, iar în timpul comunicării ambii trebuie să fie pe aceeași lungime de undă.
Istoria comunicării cunoaște trei etape: orală, care presupune suprasolicitarea auzului în detrimentul celorlalte simțuri, specific omului primitiv; vizuală determinată de inventarea alfabetului și scrisului și etapa auditiv-vizuală, care începe cu descoperirea tiparului și se dezvoltă prin explozia mijloacelor de comunicare electronice, corespunzătoare epocii actuale. Îmbină și restabilește echilibrul și armonia între simțuri.
Ultimii ani se caracterizează printr-o dezvoltare rapidă a tehnologiilor computerizate în toate sferele de activitate. Are loc o invazie de noi forme și tipuri de produse informaționale și publicații electronice. Ca atare, se pare că scrisul de mână este pe cale de dispariție. Pana, condeiul, tocul, stiloul, pixul… sunt înlocuite treptat de tastatură. Scriem tot mai rar de mână pentru că suntem la un click distanță de informație.
Mi-am propus să abordez pe scurt comunicarea prin carte în zilele noastre deoarece, din fericire, există și vor exista în continuare publicații manuscrise sau tipărite tradițional, cărțile, care exprimă culturi specifice tuturor popoarelor și în același timp cultura universală. Dezvoltarea tehnicii are marele avantaj că prin canale publicitare și rețele de socializare suntem la curent cu ceea ce se publică într-un domeniu sau altul. Această interfață a difuzării editărilor de publicații este la îndemâna oricui.
În fiecare carte se acumulează simțirea și gândirea creatorilor, care dăinuie peste veacuri. Valoarea cărților, atât din colecțiile particulare, cât și din biblioteci, sporește prin însemnările manuscrise ale celor care au contribuit la apariția acestora, adică prin autografe și dedicații, întâlnite din vechime. La unii autori greci se regăsesc cuvintele idiograf – scriitură proprie, dar și chirograf – scriitură de mână. Pentru prima dată, se pare că, vocabula autograf a fost folosită de Suetoniu. În literatura biblică întâlnim adeseori raportări la scriituri proprii, scriituri de mână, autografe. Vechile popoare: egiptene, chineze, japoneze… au venerat scrisul de mână.
Micul dicționar enciclopedic, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986 și Dicționarul enciclopedic, Chișinău, 2003 definesc autograful (fr. autographe) ca fiind „semnătură, document, text scris chiar de mâna autorului”. În ceea ce scrie autorul pe cartea dăruită se regăsește, pe de o parte, un manuscris autentic al autorului, pe de altă parte, o semnătură de mână. Când se spune „autograf” astăzi, înseamnă exact cel de-al doilea sens al cuvântului. Sunt prețuite semnăturile lor de mână, sunt chiar și oameni care colecționează autografe, așa zișii vânători de autografe celebre. Cu toate acestea, dacă textul manuscris nu este doar o semnătură, ci și un text dedicat cuiva, atunci, după unii autori, în acest caz, este un „inscript”. Gândul mă duce la ceea ce spunea Perspessicius deosebit de frumos: „Raportat la scrisul de mână tiparul este cam ceea ce față de modelul viu, este fotografia (…) Singur scrisul de mână – fie în chirilica cea mai geometrică, fie în cea mai fantezistă grafie modernă, pulsează de viață, tot așa cum se face simțită peregrinarea sângelui și în mâna cea mai străvezie.”
Dedicațiile cumulează o „colecție” de gânduri, idei, raționamente și judecăți de valoare, sentimente și emoții, îndemnuri și pilde așternute pe pagina de gardă ori pagina de titlu a cărții de personalități care au anumite responsabilități intelectuale în crearea și apariția unor publicații, în primul rând, autorul, dar și traducător, editor, prefațator etc. Acestea exprimă considerația și admirația față de bibliotecă, slujitorii bibliotecii, față de cititorii ei consecvenți și chiar față de potențialii cititori pentru a fi atrași spre lectură. Prin dedicațiile oferite, semnatarii acestora dovedesc o explozie de inteligență, forță creatoare, dar și afinitate și devotament față de cuvântul scris și cei cărora se adresează.
Cartea unește, nu dezbină. Cu atât mai mult dacă este însoțită de amprenta personală a autorului prin acordarea de autografe. Inscripțiile de pe cărți cuprind în sine informații multiple. Cu toate acestea nu constituie o temă teoretică studiată în profunzime, ci captează extrem rar atenția cercetătorilor ca gen literar deosebit, cu propria poetică, valoare, stare și norme. Printr-o cercetare a autografelor se pot realiza eseuri bibliofile, articole introductive pentru noi publicații. Astfel de lucrări sunt foarte interesante, fiind impregnate cu multă afecțiune și respect pentru carte, în general, și pentru marii creatori de literatură. Pe de altă parte, inscripțiile sunt deosebit de valoroase pentru persoanele cărora le sunt dedicate. Ele oferă detalii suplimentare despre viața unui anumit scriitor și pot deveni adesea un punct de plecare pentru înțelegerea legăturilor culturale dintre autor și primitor, pot evalua acest sistem de relații și pot reveni iar și iar asupra cărților pentru relectură și studiu. Acordarea de autograf și dedicații este o formă de comunicare care aduce un plus de valoare relației dintre emițător și receptor. Ne aduc aminte de timpul, locul, atmosfera întâlnirii cu autorul acestora, starea de spirit, de contextul vederii ori revederii, tema abordată la activitatea respectivă, subiectele dezbătute atunci sau ulterior, trăirile momentului, încărcătura emoțională… Însemnările manuscrise pot fi puncte de plecare spre legarea unor prietenii durabile, bazate pe admirație și respect. Creează stări pozitive, în care lumea e mai frumoasă, pentru că, nu-i așa, când primești un asemenea dar este o bucurie și o invitație elegantă la lectură și „Nu poți deschide o carte și să nu înveți ceva”. (Confucius)
A fost o mare bucurie pentru mine să cercetez și să descopăr în colecțiile Bibliotecii Județene „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui un număr considerabil de volume cu autografe și/sau însemnări manuscrise ale unor personalități remarcabile din cultura, literatura, arta, spiritualitatea românească și alte domenii ale cunoașterii umane. Colecția a sporit de la an la an prin grija bibliotecarelor care au știut să adune și să păstreze bunuri de o valoare inestimabilă. Întâmplarea fericită face ca la activitățile organizate de biblioteca vasluiană să participe somități ale culturii, literaturii, artei, științei… fie să treacă pentru foarte puțin timp sau numai cu gândul ori cu inima și au consemnat momentul pentru a fi păstrat întru veșnicie. Amintim cu deosebit respect și admirație câteva din marile nume: Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eugen Simion, Ovidiu Drimba, Alexandru Piru, Marin Preda, Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Ion Hadârcă, Constanțin Țoiu, Costache Olăreanu, Fănuș Neagu, Alexandru Balaci, Șerban Cioculescu, Radu Cârneci, Ana Blandiana, Valentin Silvestru, Ștefan Cazimir, Constanța Buzea, Constantin Ciopraga, Dumitru V. Marin, Theodor Codreanu, Alexandru Mironov, Elisabeta Polihromiade…
Raftul cărților cu autograf și dedicație simbolizează inima bibliotecii; ascultând-o (citind cărțile) vei descoperi pulsațiile și vibrațiile unor personaje vii, active care au trudit în via creației cu răbdare și determinare, indiferent de vreme și vremuri. Autorii cărților sunt cu adevărat eroii pozitivi, curajoși luptători în aria cuvântului. Cu siguranță cunosc „Sfatul zilei: Să muncești atât de mult încât, într-o zi, semnătura ta să se numească autograf.” (autor necunoscut) Așadar, sunt optimiști și plini de încredere că literatura bună va dăinui scriind și oferind semenilor stropi din căldura lor sufletească și făclii de lumina care se degajă din lucrările lor. Inspirația autorilor primită prin har divin dăruită semenilor este un gest de generozitate și altruism, iar: „Dacă Isus Christos Și-ar face acum apariția, I s-ar cere un autograf și nimic mai mult.” (Lev Tolstoi)
Demersul de a realiza bibliografia cărților cu autograf și dedicații din biblioteca vasluiană a avut la bază dorința noastră, a slujitorilor cărții, ca aceste valori culturale să fie cunoscute de iubitorii de carte și lectură. Doar astfel asemenea instituții pot veni, cu siguranță, în întâmpinarea tuturor categoriilor de utilizatori, de la simplu cititor la cercetător. Fondul de carte cu dedicație și autograf reprezintă cartea de onoare a unei instituții, în care autorii și-au pus pecetea dragostei de carte și de cititori. Același lucru se poate spune și despre colecțiile particulare, de familie. Sunt deosebit de mândră și mai ales onorată de a avea în biblioteca personală cărți cu dedicație și autograf de la personalități de prestigiu din România, multe dintre cele care au trecut pragul Bibliotecii județene și au participat la diferite activități culturale: Ovidiu Drimba, Eugen Simion, Octavian Paler, Adrian Păunescu, George Anca, Dan Mănucă, Valentin Silvestru, Ștefan Cazimir, George Zarafu, Ion Hobana, Mircea Cărtărescu…
Menționez cu bucurie și faptul că am multe cărți cu dedicație și autograf de la prietenii și colegii din mediul online. Cu mare parte dintre ei nu ne cunoaștem personal, însă cărțile oferite reciproc ne-au apropiat pe plan literar și nu numai. Nu doresc să dau nume, lista ar fi prea lungă, iar printr-o selecție, aș nedreptăți pe unii dintre ei. Tuturor le mulțumesc și le sunt recunoscătoare.
În consemnarea acestor idei, în abordarea acestei tematici, bibliotecarul din mine și-a dat mâna cu autorul unor volume scrise și dăruite cu mult drag unor biblioteci publice, universitare, școlare, religioase și iubitorilor de lectură, cititorilor mei dragi și cu fericitul beneficiar al unor asemenea daruri.
Comunicarea prin autograf și dedicație este o artă, o relație biunivocă între cel care dăruiește și cel care primește. Autorul oferă cartea, provoacă plăcerea lecturii întregită de slovele înscrise de mână pe carte, iar cel ce primește cartea dăruiește apreciere, respect, dragoste… Toate aceste stări și însemne sunt incluse în sfera frumosului, și tot ceea ce este frumos, este artă veritabilă, iar „O casă fără cărți îmi pare un corp din care a zburat sufletul.” (Cicero)
Dragi autori, nu uitați să oferiți autograf și dedicație pe cărțile care ajung în biblioteci ori la cititori! Este un minunat gest de noblețe, dar și un îndemn atractiv pentru a fi consultate și citite. Dragi cititori, nu uitați să citiți și să apreciați la justa lor valoare cărțile primite și pe autorii acestora! Dragi bibliotecari, slujiți și iubiți cartea și pe cititori! Comunicați cu artă!