Vasilica Grigoraş – Haiku

urdiniş închis –
zumzetul amplificat
în curtea şcolii

(foto internet)

Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber

Este posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane, oameni în picioare, floare, mulţime şi în aer liber

Reclame

Nicolae Busuioc – În orizontul rigorii dar şi al sensibilităţii

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, persoane zâmbind, text

Mulţumesc din suflet, d-lui Viorel Nicula (Director General) şi întregului colectiv redacţional al Revistei MIORIŢA din SUA pentru publicarea recenziei d-lui Nicolae Busuioc la cartea mea SENINUL DIN INIMA CĂRŢILOR!

NicolaBusuioc – În orizontul rigorii dar şi al sensibilităţii

A mai scrie azi cărţi despre cărţi este
un act oarecum temerar, e ca şi cum ai
încerca să aduni frânturi în cioburi de
oglindă în ideea de a obţine întregul
răsfrânt în oglinda compactă. Dar cu
riscul că unele cărţi (poate cele mai
multe) să se piardă printre puţinele
care reclădesc principii şi configuraţii
nebănuite, semănând miracole, esenţe şi
trăiri solare, asumarea critică asupra lor
încă se justifică, chiar în condiţiile în care
ambiguităţile o duc bine, se desfăşoară în
voie. Critica literară, fie ea şi de întâmpinare,
vine înaintea cititorului debusolat
pentru a-l ajuta să înţeleagă şi să
discearnă între textele lipsite de valoare
şi cele care oferă neîndoielnic mesaje,
învăţăminte şi idei de a fi reţinute. Cititorii
nu au cum să nu observe cum ei
înşişi pot trage foloase în selecţia cărţilor.
Între critica literară şi lectură se crează o
punte necesară şi importantă, o relaţie
interdisciplinară în care evaluarea critică
şi receptarea textului intră într-o ecuaţie
cu mecanisme subtile de funcţionare, cu
un echilibru susţinut de simţul critic şi,
pe cale de consecinţă, de gustul lecturii.
Am citit cu interes manuscrisul (printul)
doamnei Vasilica Grigoraş Seninul din
inima cărţilor, manuscris care iată a luat
înfăţişarea frumoasei cărţi pe care acum
o răsfoim cu voluptatea celui atras de
noutate şi prospeţime.
Vasilica Grigoraş se plimbă cu
dezinvoltură printre cărţi, îi „parafează
pe autori”, le analizează textele neforţând
canoanele potrivit cărora mesajul etic
al literaturii este integrat în emoţia
generală. Miracolul operei conduce spre
universul unei lumi expresive ca reflex
al unei profunde cunoaşteri a lumii
reale. Autoarea cronicilor literare (unele
ar putea fi etichetate şi ca minunate
eseuri) din volum, constat că pleacă de
la ideea că este greu să te impui într-un
noian de cărţi scrise sub semnul reflexelor
reci de stele, altele inundate de metafora
tandră până la iubire şi încă alte şi alte
puzderii de pagini în care dau năvală, sub
aripa ocrotitoare a (ne)inspiraţiei, ideile
eului visător de iz baladesc şi romantic,
metafizic şi realist, până la existenţa
social-culturală din vremurile noastre.
Vasilica Grigoraş desprinde cu uşurinţă
abilităţile şi harul autorilor invocaţi, caracterele
tipologice şi semnificaţiile intuite
ale personajelor creionate în naraţiile în
cauză, subliniază esenţele şi semiotica
evenimentelor amintite. Vom întâlni
surprinzătoare interpretări, este suficient
să aruncăm o privire asupra cuprinsului
cărţii pentru a ne forma o idee despre
capacitatea de analiză literară, reţinând
reunirea detaliului cu axioma, a
meditaţiei cu iluzia, a exilului interior cu
faptul divers, a misterului cu realul.
O primă investigaţie este cea asupra
volumului „Căutând după mere”, în
fapt o „căutare” a fericirii omului care
se soldează cu eşecul căutării sau mai
curând al necăutării cunoaşterii de sine,
după care vom întâlni diverse scrieri ale
căror autori sunt mai mult sau mai puţin
cunoscuţi. Vasilica Grigoraş dispune de
mijloacele identificării elementelor „de
bază” ale cărţilor comentate, între care
amintim: „Universul tainic între Dumnezeu
şi umbră”, „Un pod binecuvântat
între antipozi”, „Valeriu Lupu – cu paşii
destinului”, „Urma Soarelui în lumina
anotimpurilor Anei Urma”, „Valea poete
– între ironie şi luciditate”.
Cum se ştie, cititorul este un „consumator”
ce se lasă uşor influenţat de
gust, în dauna exercitării unei judecăţi
proprii, deşi a posteriori poate emite o
justificare a actului lecturii. Gustă ceea ce
i se oferă şi, până la urmă, hotărăşte singur
dacă îi place sau nu ceea ce citeşte. El
are o motivaţie afectivă sau intelectuală,
funcţie de care se îndreaptă spre anumite
genuri literare sau spre cărţile care-i oferă
posibilitatea informării şi documentării
într-un domeniu sau altul. Cartea
Vasilicăi Grigoraş face parte mai mult
din această zonă a lecturilor de ordin
profesional. Criticul trăieşte în orizontul
rigorii şi al cerebralului, într-o etică
impusă de scrisul autentic, dar ideile lui
nu sunt numai raţionamente reci, pot
fi umplute de suflul existenţial al fiinţei
autorului. În cazul de faţă luciditatea,
într-un melanj firesc cu sensibilitatea, cu
care construieşte discursul critic îi este de
mare ajutor autoarei acestui volum pentru
ca demonstraţia speculaţiei să fie cât
mai convingătoare.
Referinţele pe care le are deja Vasilica
Grigoraş o confirmă nu numai ca poetă,
eseistă, publicistă, monograf, ci şi ca un
impunător critic literar. Aici reţinem
nume cunoscute precum Teodor Pracsiu,
George Anca, Petrea Iosub, Mircea
Regneală, Ioan Miclău, Dan Plăeşu,
Cezarina Adamescu, Victor Cilincă,
Mariana Gurza, Tudor Cicu… Autoare
a peste 15 volume, cu o încrengătură
literară diversă, Vasilica Grigoraş îşi leagă
numele de viaţa cultural-literară vasluiană
şi nu numai, de lumea filtrată coerent
şi armonios chiar în condiţiile negării
conştiente a neplăcutului înconjurător,
ale refuzului asumat în spatele cuvintelor
din cărţi şi chiar din Seninul din
inima cărţilor la care se adaugă automat
şi sufletul lor. Da, cărţile care nu sunt altceva
decât oglinda timpului, un timp al memoriei şi al cunoaşterii umane.

Vasilica Grigoraş – SPECTACOL DE TOAMNĂ

SPECTACOL DE TOAMNĂ

În parcuri şi pe străzi,
În grădini şi prin livezi,
Multă lume-i adunată
Mare spectacol să vadă.

Vântul, fluier de energie
Cântă sârba peste glie,
Crengile dansează,
Frunzele vibrează,

Jucăuşe se rotesc
Până când obosesc
Şi se-aştern în covor
Verde, roşu, gălbior.

Ce culori îngereşti!
Ce imagini de poveşti!
Fâş, fâş, fâş sub picioare
Ce mistere se-ascund oare?

Toamna-n rolul principal
Adună ca la semnal,
Nuci, gutui, mere şi pere,
Struguri dansând în panere,

Şi le-oferă generoasă
Celor ce-au ieşit din casă
Să se bucure din plin
De spectacolul divin.

(foto internet)

Este posibil ca imaginea să conţină: fructe şi mâncareEste posibil ca imaginea să conţină: 10 persoane, persoane zâmbind, copac, în aer liber şi natură