Ana Anton – Cu gândul cel bun prin scrinul vieţii

 Imagini pentru ana anton dialog

Am în faţă câteva dintre ultimele publicaţii ale scriitoarei Vasilica Grigoraş dintre care aş aminti: „Izvoare nesecate: însemnări despre oameni şi cărţi”, editura PIM, Iaşi 2016, „Doar cu pana inimii: tanka”, ediţie bilingvă, editura PIM, Iaşi 2016, „Ninge pe-oglinda lunii: haiku”, editura PIM, Iaşi 2017. Fiecare carte poartă amprenta personalităţii distincte  a scriitoarei. Ultima viitoare apariţie este volumul „Ochi în ochi cu luna: tanka şi pentastihuri”, 2017.

Citind şi recitind poemele, cu bucurie am realizat că Vasilica Grigoraş închină imnuri tuturor lucrurilor fireşti ale vieţii cărora le dă sensuri  nebănuite şi crează o arhitectură clară a ideilor. Vasilica  pictează, prin cuvinte, universuri. Ea observă totul, de la lumea lăuntrică, nespusă, tainică a eului interior la tot ce e în jur. Abordează teme serioase, grave, dramatice cum ar fi credinţa, emigrarea, iubirea. Face incursiuni în propria fiinţă şi ne sugerează curgerea vieţii în existenţe paralele unde miracolul se petrece la cote maxime dar steaua călăuzitoare e speranţa: dansez la braţ cu speranţa”, ne spune autoarea.

În secvenţa „Neastâmpărul iubirii”  transpare o lungă peregrinare prin labirinturile vieţii, prin frunzele amintirilor: „Îmi depăn paşii / prin aurul frunzelor / din scrinul vieţii – / o nouă dizertaţie-n /neastâmpărul iubirii”

Spaţiul poetic se transformă într-un  arc voltaic dintre gândire şi simţire  şi care ni se dezvăluie astfel în „Gândul cel bun”: „Petale de crin / strivite sub tălpile / paşilor pierduţi – / răsărind gândul cel bun / mătură gunoaiele”

Sensibilitatea, delicateţea, spiritul de observaţie  se împletesc în cel mai fericit mod şi eu, cititorul devin părtaş la spectacolul vieţii care se derulează de la prima până la ultima pagină a cărţii.

„Ochi în ochi cu luna” este  cartea care ne invită la meditaţie şi introspecţie. Am sentimentul de iluminare şi  simt că suntem pe aceeaşi lungime de undă. Poezia de sorginte niponă a Vasilicăi  Grigoraş emană dorul de libertate, de zbor, descătuşare, speranţă, dragoste şi căutări.

Iată cât de sugestivă e secvenţa intitulată „Căutări”: „Aleg un drum şi / abandonez o mie / de căutări – / desculţ pe pietrele reci / mă-mprietenesc cu vântul” ori „Tremurând uşor / pe marea narativă /

îmi caut  rostul – / geografia  tăcerii / dorinţă de libertate”.

 

Cred că Vasilica Grigoraş şi-a găsit şi Drumul şi Rostul, materializate în aceste frumoase poeme japoneze!

O cititoare fidelă a cărţilor autoarei,

 

Ana Anton, 12 martie 2017

 

Imagini pentru ochi in ochi cu luna vasilica grigoraş

 

With the best thought

through the chest of life

I have in front of me some of the latest works by writer Vasilica Grigoraș: „Drainless springs: notes about people and books”, PIM Publishing House, Iasi 2016, „Only with the pen of the heart: tanka”, PIM Publishing House, Iasi 2016, „It is snowing on the moon’s mirror-haiku”, PIM, Iasi 2017. Every book bears the hall-mark of the writer’s distinct personality. The last to be issue is the volume „Looking the moon in the eye: tanka and penthastiches”, 2017.

Reading the poems all over again, I realized with joy that Vasilica Grigoraş dedicates psalms to all the natural things of life, by giving them unsuspected senses and creating a clear architecture of ideas. Vasilca is painting universes, through words. She notices everything, starting from the inner, mysterious, unspoken world of the inner ego to all that is around. She approaches serious, dramatic topics such as faith, emigration, love. She forays in her own being and suggests us the flow of life in parallel existences where the miracle is occurring at maximum at high water marks, but where hope is the guiding star: „dancing arm in arm with hope,” the author tells us.

In the „Love restlessness” sequence, a long wander through the labirynths of life is peeping up, amid the memories’ leaves: „I reel of my footsteps / through the leaf gold / from the live’s chest – / a new dissertation in / the love restlessness”.

The poetic space turns into an electric arc between thinking and soul and it is revealed to us this way in the „Good thought”: „Lily petals / crushed under the thenars / of the lost footsteps – / the good thought rising / sweeping out rinsings.”

The sensibility, the delicacy and the eyesight are blending in the most fortunate way and I, the reader, become witness of the show of life, which unreels from the first to the last page of the book.

„Looking the moon in the eye” is the book that invites us to meditation and introspection. I have a feeling of enlightment and I feel we are both in tune. Vasilica  Grigoraş’ Nipon-originated poetry releases the longing for freedom, for flight, for emancipation, hope, love and searches. Here’s a suggestive sequence of „Searches”: „I choose a path and / I abandon a thousand / of pursuits – / barefoot on cold rocks / I pal up with the wind” or „Lightly trembling / On the narrative sea / I search for my meaning – / the geography of silence”.

I think that Vasilica Grigoraş has found out both her Path and Meaning, materialized in these beautiful Japanese poems.

A faithful reader of the author’s books.

 

Ana Anton, March 12, 2017

 

Anunțuri

Ana Anton: Poduri lirice – Poetical bridges (poeme bilingve)

Publicată iniţial cu numele de Corcodel, născută la 25 iulie 1952, în oraşul Huşi, judeţul Vaslui, Ana Anton este o poetă de origine română. Debutează la Radio Iaşi în 1963 citind propriile creaţii. Anii 1967-1968 aduc bucuria primelor publicaţii în revistele şcolare din Huşi şi în alte reviste din ţară. În anii 1970, Ana se face remarcată, graţie talentului său oratoric, prin prezentarea de spectacole şi participarea sa la Festivalul Umorului desfăşurat la Vaslui. În aceeaşi ani participă la diverse concursuri naţionale de poezie care îi revelează talentul şi obţine premii şi medalii. Activitatea literară devine din ce în ce mai ferventă prin prezenţa scrierilor ei în antologii, culegeri colective precum şi în publicaţii naţionale. În paralel e prezentă în diferite cenacluri literar-artistice de renume precum: „Junimea” din Iaşi, „Comentar”  şi „Flacăra” din Bucureşti. Crezul ei poetic gravitează în jurul ideii că poezia este o preţioasă haină de sărbătoare a spiritului pe care o lăsăm moştenire ca pe o rugă.

Publicaţii recente:

Dialog, volum ce reuneşte poeziile celor două autoare: Ana Anton şi Valentina Teclici, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2011. Iniţiativa proiectului se datorează Valentinei ca semn al prieteniei ce le leagă încă din copilărie.

Florilegiu Liric Vasluian, antologie, Editura Sfera, Bârlad, 2015.

 

***

Ana Anton, originally published under the name Corcodel, born on the 25th of July 1952 in Huși, Vaslui County, is a Romanian poet. She made her debut at Radio Iaşi in 1963 by reading her own work. The years 1967-1968 brought her the joy of her first publications in the school magazines in Huși and other national magazines. In 1970, Ana stood out thanks to her oratorical talent by presenting performances and by her participation in the Humour Festival held in Vaslui. In the same year, Ana participated in various national poetry competitions that revealed her talent and got her awards and medals. The literary work becomes ever more fervent, her writing being published in anthologies, collections and in national publications. In parallel she is present in various famous literary and artistic circles such as: “Junimea” from Iaşi, “Comentar” and “Flacăra” from Bucharest. Her poetic creed revolves around the idea that poetry is a precious garment for celebrating the spirituality that is passed on as a prayer to the next generations.

 

Recent publications:

Dialogue, Oscar Print Publishing House, Bucharest, 2011, collection which brings together poems from both authors Ana Anton and Valentina Teclici. Valentina had the initiative of this project as a sign of friendship which binds them since childhood.

Florilegium Lyric Vasluian anthology, Sfera Publishing House, Bârlad, 2015.

 

***

 

DANS

 

Nu e doar o întâmplare

că dansăm pe ringul vieţii.

Graiul dansului sculptează

cu o daltă nevăzută

sângele speranţei noastre.

Paşi mărunţi sau uriaşi,

zgâriaţi de caldarâmuri,

ne înscriu în traiectorii

largi, înguste sau perfide

unde nimeni nu trişează

dar se-aude cum respiră

pătimaşă – inima…

Însă cum vom şti să ducem

lutul adunat sub tălpi

şi pe unde va fi treapta

care face diferenţa

între-nvinşi şi-nvingători?

Viaţă, dans cu paparude

şi cu clovni ascunşi sub măşti,

n-ai lăsat pe nimeni singur

în această clocotire.

Viaţă, dans nebun, sălbatic,

curcubeu învolburat,

vâlvătaie şi iubire…

Viaţă, ce ne-ai mai dansat!

 

DANCE

 

It is not by chance

that we dance on life’s stage.

The language of dance carves

the blood of our hope

with an unseen chisel.

Small or giant steps

scratched by roads’ asphalt

connect us to large,

narrow or shifty trajectories

where nobody cheats

but we can hear how the heart

is impetuously breathing…

How will we know

to carry the clay

gathered underneath our soles?

and where will be the edge that

makes the difference

between losers and winners?

Life, dance with puppets

and clowns hidden behind masks,

you never let anyone alone

in this turmoil.

Life, crazy, wild dance

whirling rainbow,

blaze and love…     

Life, how you’ve made us dance!

 

 

CÃLÃTORIE

 

Şi în frunze există ţărână…

Uită-te-n jur:

Toată întinderea este năucă.

Nimeni nu umblă prea teafăr

Prin lume;

Toţi căutăm leacuri

Pentru vreo rană:

Pe tine te doare plecarea,

Pe ea o mistuie îndoiala…

Numai eu port răni

Pe deasupra.

Nu e de-ajuns că sunt rana eului meu?

Ca un mânz rătăcit într-o seară

Sufletul tău vine hoţeşte

Până-n coliba tăcerilor mele

Să mă tămăduiască…

Vrea să îi dau dezlegare

Pentru vreo călătorie

Până spre capătul vremii…

de unde orice lucru

începe să doară.

Ploaia îmi cere adăpost

Şi iubirea se face biserică.

Nici o inimă nu mai coboară:

darul cel mare e în tine.

Lângă palmele tale, mirifice leacuri,

soseşte cerbul din luptă

să dăruiască învinsului sceptrul

şi apoi să moară.

De aici izbânda începe să doară!

 

JOURNEY

 

There is dust even in leaves…

Look around:

The whole horizon is confused.

No one walks too sane

Through the world.

We all seek remedies

For a wound:

You ache for leaving

She’s tormented by doubt

Only I have wounds

On the outside

Isn’t it enough that I am the wound of my ego?

As a lost foal

Your soul sneaks in one evening

Into the hut of my silence

To heal me.                       

He wants me to set him free

For a journey to the end of time…

where everything

starts to hurt.

Rain asks me for shelter

And love becomes church.

No heart descents anymore:

the greatest gift is within.

Near your palms, magical healers

the stag arrives from the battle

to give the scepter to the defeated

and then die.

Hence victory begins to hurt!

 

 

PASÃRE

 

Ea zvâcnise din lumină

dantelându-şi aripa

ridicând mai sus tot cerul

şi cărând în cioc planete

şi noiane de-ntrebări!

Ea zbura din ancestrale

timpuri ale vieţuirii noastre…

Parcă semăna cu tine,

parcă semăna cu noi…

Uite cum ne-nvaţă zborul!

Ea venise din lumină

cu răspunsuri pentru noi.

Să fi fost himeră oare

sau e dalta lui Brâncuşi…

E un suflet călător

împroşcând cu diamante

viaţa noastră-a tuturor!

 

BIRD

 

She flew from light

lacing her wing

lifting the whole sky,

carrying planets in her beak

and mountains of questions.

She flew from ancestral times

of our lives….

She seemed to look like you

she seemed to look like us.

Look how she teaches us to fly!

She came from light

with answers for us.

Was she maybe a chimera

or Brâncuşi’ s chisel…?

She is a nomad soul

splashing with diamonds

all our lives!

———————————-

*Cele trei poezii selectate în acest volum au fost publicate iniţial de Ana Anton în volumul ei de debut Dialog, coautor Valentina Teclici, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2011

*Ana Anton has initially published the three poems selected for this collection in her debut book Dialogue, co-author Valentina Teclici, Oscar Print Publishing House, Bucharest, 2011

 

Ana Anton – Copilărie

 

Ce mai zbănţuiri prin zarzări,

ce eşarfe colorate

peste geana dimineţii!

Cum ne mai îmbrăţişa frenetic

aripa maternă

a copilăriei noastre!

Ce năstruşnică poveste

tălmăcită-n gândul serii,

ca o adiere verde

dinspre plutitoare crânguri!

Şi credeam fără tăgadă

că eram vitejii

basmelor nemuritoare…

Ce de chicote sprinţare

şi de chipuri bucălate!

Cârlionţi şi ochi albaştri

se iţeau în chip de floare!

Nu te las copilărie

să mă părăseşti vreodată…

Te păstrez, nepreţuito,

şi îi vreau mereu pe toţi

prichindeii care

au trăit cu mine-odată

cel mai minunat poem!

Colorată şi rotundă,

năzdrăvană şi fierbinte,

nu mă laşi neastâmpărato,

să îmbătrânesc cuminte,

Ana Anton

Dialog liric

EVENIMENT CULTURAL LA HUŞI, octombrie 2011
„DIALOG”: [versuri], Bucureşti, Oscar Print, 2011 de Ana Anton şi ValentinaTeclici
Vineri, 7 octombrie 2011, a avut loc la Biblioteca Municipală „Mihai Ralea” din Huşi, judeţul Vaslui, o activitate culturală de o înaltă ţinută intelectuală.

Colegii bibliotecari din Huşi şi-au propus să comemoreze 25 de ani de la trecerea în nefiinţă a poetului huşean Ioan Alexandru Angheluş şi să lanseze cartea „Dialog” scrisă de două talente lirice, Ana Anton şi Valentina Teclici, descoperite, încurajate şi promovate de mentorul lor, poetul comemorat. Lumina maestrului este veşnic prezentă prin opera sa şi prin discipolii săi. De asemenea a fost lansat şi un număr din revista „Cronica Veche”, dedicat celui plecat în lumea celor drepţi la numai 48 de ani. Nici nu se putea gândi mai frumos această manifestare culturală.

În Huşi a fost şi, din fericire mai există un nucleu de oameni de cultură care ştiu să aprecieze valoarea artistică şi literară autentică, fiind urmaşi merituoşi ai unor înaintaşi confirmaţi de public şi vreme, intraţi în panoplia culturală românească.

Printre cei care au participat la acţiune s-au numărat dramaturgul, prozatorul şi publicistul Mircea Radu Iacoban, scriitorul, criticul literar Teodor Pracsiu, scriitorul, eminescologul, prof. dr. Theodor Codreanu care a fost şi moderatorul activităţii. A participat un public numeros, mulţi dintre participanţi dând glas unor gânduri de apreciere şi admiraţie despre profesorul I.Al. Angheluş felicitând sincer cele două poete cu rădăcini huşene pentru poeziile publicate şi, de asemenea pe organizatorii manifestărilor, colectivul bibliotecii municipale, în frunte cu inimosul şi entuziastul om de cultură Constantin Donose.

Am dat curs invitaţiei de a participa la această întrunire de suflet şi spirit moldav, românesc. Este un privilegiu să mergi la Huşi în această perioadă de toamnă însorită, să străbaţi dealurile înconjurătoare, plimbându-ţi privirea când pe-o parte când de alta a sensului de mers pentru a savura cromatica dumnezeiască a pădurilor de foioase. Nici nu te mai deranjează faptul că trebuie să te opreşti de patru ori la trecere de cale ferată, ci te bucuri de acest răgaz să mai admiri priveliştea, parcă desprinsă din poveşti.

Mă număr şi eu printre cei care au avut bucuria de a o cunoaşte pe Valentina Teclici cu mulţi ani în urmă. Ne-am cunoscut în perioada admiterii la Facultate şi de atunci suntem prietene. Oriunde am fost, orice am făcut, prietenia noastră ne-a însoţit şi a sporit continuu. Avem multe amintiri deosebit de plăcute de-a lungul anilor.

Locuind în Noua Zeelanda din 2002, Valentina Teclici simte vital nevoia să ţină legătura cu ţara, cu neamul, cu limba română şi înţelege să facă acest lucru şi prin poezie, prin scris. Da, prin poezie, şi ce este poezia dacă nu e glăsuire, simţire, dragoste, lumină? Pentru că, deşi la „capătul pământului”, poartă în suflet dorul de ţară, de pământul românesc.
Când a revenit în România în anul 2009, mi-a spus «Mulţumesc Cerului că am ajuns în acest concediu în România. Ştii de ce mi-a fost cel mai dor? Nu ştiu, i-am zis. Să râd ROMÂNEŞTE». Este o metaforă? Poate, dar dezvăluie un DOR autentic de vatră, de rădăcini, de cultură, de umorul românesc. Nu mi-am imaginat că există şi un asemenea dor.

Fiind o fire comunicativă, deschisă, altruistă, Valentina are mulţi prieteni şi m-aş referi de această dată la doamna Ana Anton. Au locuit pe aceeaşi stradă, au urmat aceeaşi grădiniţă, au fost colege de clasă şi de cenaclu, iar pentru creaţiile lor literare au primit diferite premii.

Regăsindu-se după ani, chiar decenii, Ana şi Valentina au dorit să-şi sărbătorească prietenia prin poezie, prin publicarea unei plachete de versuri, iar eu prin această apariţie lirică, am mai câştigat o prietenă, pe Ana care locuieşte actualmente în oraşul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna. Ca martoră la actul de creaţie, la naşterea cărţii „Dialog”, mărturisesc cu mâna pe inimă că ambele autoare mi-au încântat mintea şi mi-au delectat sufletul cu poeziile lor inspirate şi profunde.

Ideea acestei cărţi este originală şi deosebit de interesantă. Cel puţin, eu nu am cunoştinţă să fi citit vreo carte asemănătoare. Autoarele au convenit să stabilească fiecare un număr egal de subiecte, care dau şi titlul poeziilor: Copilărie, Pasăre, Viaţă, Dragoste, Temă liberă, Inspiraţie, Muzică, Dans, Portret, Călătorie.

Temele abordate sunt în număr de 10, poate nu întâmplător. Sugerează ideea de DECALOG al vieţii. Să-ţi trăieşti viaţa, dar să rămâi copil, (să te copilăreşti din când în când). Întotdeauna să ai dorinţa şi puterea de a merge mai departe, ca pasărea în zbor pentru a-ţi împlini visele. Iubirea este temelia şi substanţa vieţii. Să ai inspiraţia să cânţi şi să dansezi, să-ţi croieşti un portret al tău cu care să te simţi bine şi să călătoreşti în timp, pe potecile sufletului sau în cele patru zări.

Oraşul Huşi este oraşul copilăriei şi adolescenţei autoarelor.
În urbea în care au deprins cei şapte ani de-acasă, au urmat şcoala, s-au îndrăgostit, au învăţat ce este iubirea, s-au bucurat de ea şi au învăţat să dăruiască iubire, Ana şi Valentina au cules seva creaţiei pe care, cu talent şi har, au făcut-o roditoare.
Sunt convinsă că pentru Ana şi Valentina, acele vremuri au însemnat universul lor existenţial, cultural, dar şi sufletesc, spiritual. Nu este întâmplător că prima poezie din placheta publicată se intitulează COPILĂRIE, în care fiecare autoare, cu harul şi inspiraţia ei a prezentat acea perioadă binecuvântată, din care fac parte livezile cu pomii roditori, crângurile huşene, jocul copiilor lipsiţi de griji, poveştile şi basmele citite, bunicii… O perioadă plină de trăiri şi emoţii suave, gingaşe, dar, vai, a trecut atât de repede!
În această poezie, nu numai tema este comună celor două autoare, ci şi dorinţa lor de a-şi păstra „Copilăria” într-un colţ al inimii pentru întreaga viaţă.

Deşi poeziile sunt create pe aceeaşi temă, cu elemente ale naturii comune, cu dorinţe comune, totuşi, ca stil şi mod de creaţie, ele se deosebesc, acest lucru dovedind originalitatea autoarelor. Dacă Ana Anton exclamă „Nu te las copilărie / Să mă părăseşti vreodată”… sau „Colorată şi rotundă, / năzdrăvană şi fierbinte, / nu mă laşi, neastâmpărato, / să îmbătrânesc cuminte!”, pentru Valentina Teclici, Copilăria face parte din fiinţa sa, este componentă perpetuă a vieţii sale: „În zori simt pe obraz / Sărutul copilului din mine. / Inspirat, condeiul vieţii / Continuă să scrie / Capitolul numit copilărie.”

Aşadar, poezia lor construită pe o temă dată, nu este o poezie „în tipar”, este o poezie liberă, ambele autoare au sporit talantul liric. Ideea de a scrie o poezie pe o „Temă liberă” confirmă nemărginita lor imaginaţie şi putere de creaţie.
Poezia celor două autoare abundă în figuri de stil, metafora este la ea acasă, stilul este uneori direct, alteori subtil, dând posibilitatea cititorului să-şi manifeste libertatea de înţelegere şi trăire poetică.

Felicit din tot sufletul pe prietenele noastre, Valentina şi Ana pentru darurile minunate pe care ni le-au oferit spre lectură, le doresc multă sănătate, inspiraţie şi noi apariţii editoriale şi recomand cu multă căldură răgazul de a sta în „DIALOG” cu cele două autoare, răsfoind paginile cu poezii de o rară frumuseţe artistică, în care imaginaţia şi fantezia autoarelor au zburdat în neantul spiritului şi au plonjat pe cerul bucuriei de a trăi.

Dar, cel mai bine ne poate vorbi despre autoare poezia lor.

TEMĂ LIBERĂ
Ana Anton
De când te-ai topit în plâns
macii te-au ales
să le fii grădină
pentru rugăciunea lor
de dinspre ziuă…
Se aude în sângele nostru
cum plânge Manole
cu fruntea în palmele Anei
iar în fiinţele noastre
trunchiuri de timp
şiroind în lumină
sapă înaltul…
şi-ngână căderea din ziduri…
… Vine femeia…
Ana-şi grăbeşte sfârşitul…
Ea este ploaia,
Manole e zidul
Ea este izbânda
Şi începutul.
Manole-i mândria…
şi lutul…

TEMĂ LIBERĂ
Mă simt ca un copil
În faţa raftului cu dulciuri.
Tentaţiile cântă sirenele
Si mi-e greu să aleg.

Aş putea scrie
Despre oraşul natal.
Acolo, mai toţi oamenii
Au întors dealurile
Cu crestele în jos,
Au tăiat speranţei o aripă
Şi-au dat-o copiilor
Să zboare în lume.
Acolo rudele şi prietenii
Continuă să coacă cozonac
Şi-l împart cu cei
Ce revin pentr-o oră
Să-şi oblojească rădăcinile
Şi să recapituleze valorile.

Aş putea scrie despre timpul
Când am fost prinţesa cărţilor,
Logodită-n secret
Cu toţi scriitorii inimi,
Cţnd cărţile lor
Mă slujeau ca soldaţii
Şi pierdeam şi cuceream
Împreună
Bătăliile vieţii.

Aş putea scrie
Despre acest moment
Când pasărea tui
Cântă binecuvâtarea
Depărtărilor
În lămâiul din faţa ferestrei.
Dar mi-e greu să aleg
O temă liberă
Când puterea de-a alege
Îmi aparţine.
De aceea las această pagină
Albă şi liberă
Să scrii pe ea orice doreşti
Măria ta, cititorule.

Vasilica Grigoraş