Poeta Ana Urmă premiată la Festivalul – concurs de poezie religioasă „CREDO” de la Lăpuşna, 2015

ANA URMĂ

Data naşterii – 24.11.1957
Domiciliu – Vaslui

Profesie – domeniul economic

Volume single:
Anul 2009, debut în volum, editura on line Semănătorul,
File de jurnal fără sfârşit
Anul 2011, pe Calameo

Ploaie de vară
Apariţii cu poezie şi poeme haiku în antologii :

Anul 2010
Antologie de poezie-55 poeţi contemporani, selecţie Valentina Becart
Lira în patru puncte cardinale selecţie Cristina Ştefan
Anul 2011
poetic@, selecție Cristina Stefan
Țipat de cocor, coordonator volum, Corneliu Traian Atanasiu
Anul 2012
A treia carte. Poezii, ed. ArtBook
Anul 2013
Stol de cocori, Haiku, anul IV de concurs, editura Pim
Zbor de cocori, Haiku, anul V de concurs, editura Pim

Anul 2014

Chemarea cocorilor, anul VI concurs, editura Pim

A patra carte, poezii, ed. ArtBook

Anul 2015

Versuri şi proză, editura ArtBook Bacău

Poeme în manuscris

Autor : Ana Urma

Ora tăcerii
Sola fide

Păşeam acrobatic între noapte şi zi
îmi ţineau echilibrul nevoia de Tine
luna soarele partenerii fideli deopotrivă
căldura şi umbra

În zbatere mută copacii
lăsau peste umeri zăpezi de petale
în plete fâşiile nopţii înnodate subţire

sub stele sclipeau irişi mii

Doream să te văd era ziua Ta
pierdut în mulţime ca un bob de muştar dus de vânt
vii şi morţi în torente treceau valuri valuri călcau
şi călcam în picioare firul razei plăpând

Pâlpâiau lumânările viu înţelesul luminii

Casa Ta era luminată sprijineai câte-o cruce în mers
şchiopătai cu cei slabi alb toiag celor orbi nevoiaşilor haină
apăsat sub desagile grele ne purtai triumfal pe grumaz
împărţiţi în fărmâme flămânde sau goale de Tine
Te lasai mistuit mai departe în rugi
apa ochilor Tăi ungea osii vechi împăcărilor vanităţilor
aşteptărilor umilinţelor

Singur Tu pregăteai pentru cină trupul Tău mărunţit noi luam

flăcări vii vin şi pâine

 

E de-ajuns doar să cred că rodul urmează sămânţei

însemnări pe marginea unui colind

 

nesfarşită povestea
ţesută cu fire din tortul bunicii
închisă ca floarea în bobul de grâu
trecută de nouri de steiuri de ziduri
vechi sărut încrustat cum e crucea pe pâini
şi vinul prelins din pocalul preaplin
învie izvorul din care un înger mai bea
uneori îmi lasă un semn
alteori doar o rugă
când ziua aşteaptă amurgul
puţine cuvinte dau formă tăcerii
în ethos doar unul şoptit
desferecă uşi în trunchiuri bătrâne
topeşte zăpezi pe culmi nevăzute
şi firi răsucite sub măşti pământene
se-ntorc din micimi din rostiri ostenite
undeva feeria hotarul dorinţelor surpă
răpitoarele voci îmi adaug pe rând
dau sens înfloririi aievea în creanga de măr
descifrând în refrene povestea
perpetuu

 

Există un loc
Alerg pe un câmp mioritic,
cărarea mi-e prinsă de cer
Trecută de-amiază lumina
mă-mbie popasul să cer,
Trei reguli de aur respect
şi tihna soseşte plăcută
Iar muntelui-grijă pun semn
interzis, un fir de cucută.

Făclia trimisă de-un înger
în văi de pieta durută,
În veghe îmi ţine miraj
inefabil la ora ştiută
Cu martori de stele perechi
arzând câte două,
Când parte din cer îmi
adaug şi luna cea nouă…

Există un loc între cutele
proprii, ascuns în substanţă,
La care ajung pe calea
regală numită speranţă,
Resort în ecou răsucit
unimea mi-arată
Spre Tatăl,  cu Fiul Iisus şi Duhul
Cel Sfânt, deschisă o poartă,

Prin care mereu mă retrag
odihnit şi promit să revin…
Între cer şi pământ pe aripi
de gând, un arpegiu devin,
Cheia sol căutând în
vibrante viori de cuvinte
Şi o clipă în tine mă mut,
infinit, de sacră sorginte.


O altfel de ninsoare

în catedrala rugii

 

Hrisoavele domneşti din catedrale,
Pe nesfârşite rafturi rânduite ,
Stau să coboare cerul printre dale,
Lângă scrumiri de veacuri prăfuite.

Ning roi de fluturi mov ogive zvelte,
Izvor şoptind prin rostul de travee
Alt început în matca vechii delte,
Proptit pe zvon cum gândul în idee.

Se schimbă gărzile în miez de noapte,
În muşchi umbriţi îşi face roua rondul
Şi-un sâmbure topit în poame coapte,
Urcă în crengi când tainic bate gongul.

Îmi trag pe frunte cerul mai albastru
Când zvon celest în stoluri de prigorii,
Înmuguresc în vas de alabastru
Scrumite rugi din fluturii ninsorii.

 

Rugă

 Grăbite ploi de vară răsfiră voalul ceţii,
Intr-un vârtej de frunze prins vântul jucăuş,
Îmi flutură pe gene podoabele peceţii
Şi-arginţi de rouă crudă în palmele căuş…

În strop de apă dulce surâde vast oceanul,
Şi spală serii umbre sub dealuri aruncate,
Când soare la vecernii trimite tot aleanul,
Rόit în raze galben cu fire de brocarte.

Miros de ploaie caldă, în magicul apus
Îmi înverzeşte gândul plutind imaginar,
Sărutul amintirii, pe floare tandru pus,
Întoarce roata verii în mugure de jar…

Închis în mine încă, e dorul mai flămând,
Avid de ploi albastre, poeme să rescriu,
Din rugurile arse ascunse-n foi de gând,
Mai viu aprind tăciunii, cu foc din vechiul striu.

Din reveria ploii o rugă-ncet mă scoate,
Desculţ în iarba verii vreau volbură să fiu,
Întâmplă-mă în ploi, întâmplă-mă în toate,
Până găsi-voi trunchiul …Copacului Cel Viu!

 

Chemarea

 Când raza din urmă pământul sărută,
Tăcerii pe rând se aprind felinare,
Cu raze, din bolta albastru ţesută
De solii noptirii, aflaţi la hotare.

Rând pe rând, caravane de gânduri,
A zilei cuvinte ducând la odihnă,
Nearse în rugă, bătute de vânturi,
Ţin psalmilor dorul la ora de tihnă .

Amnare suspină în colbul uitării,
Ascunse prin vipii, cu iz de arsură,
Mici puncte sub semnul mirării
Îngân pentru lira, în ton şi măsură.

Rămas în adâncuri un sâmbure copt,
Sub coajă tresare cu gândul la floare
Şi-nnoadă jerfelnic za lipsă în opt,
Din mugur, cuvinte să râdă în soare.

Iar altele triste, tributul îşi cer,
Angelic tivite în line visări,
Cu preţul aripei în pactul lui sper,
Vor împrumut gând de zbor, de la păsări…

Seara, când trec caravane de gânduri,
Soli deghizaţi cu trup de cuvinte,
Tainic mă cheamă pe şoapte de vânturi,
Cu-amnare s-aprind …ruguri sfinte!

 

Şoapte de primăvară

Vechi astru ce darnic împarte lumina
Ma-mbie să fiu trecătoare deplină,
Culorii ce curge din roua lucindă
In verdele fraged din iarba plăpândă.

O clipa şi veghea cu versul o schimb
Când Haru-nfloreşte cuvântului nimb,
În limba iubirii să-mi scutur bobocii
Petale să ningă cum lanuri din macii…

Toate mă cheamă şoptindu-mi cu dor
Când umbre pe dealuri încet se scobor,
Să iau primăverii un colţ cu-mprumut
Tăgada în schitul de taină să-mi mut

Şi vântul şopteşte în scurte ocoluri ,
Ciorchini destramând ca fulgii din nouri
Că flori înnoptate zâmbesc resemnat
Şi-n slavă răsună: Hristos A Înviat!

Freamătul viu simt şi truda fecundă
Ca focul ce arde în inima-mi blândă
Duh nevăzut, magic pe toate le-nvie
Superb le-noieşte şi scoate-n pruncie…

Las cântu-mi pe pragul candorii,
În rouă rămân trecătoare culorii,
Cu verdele fraged din gând neuitat
Şoptesc tuturor: Hristos A Înviat!

 

Îndemnul

Eram pribeag pe cale
Şi-mi căutam o umbră,
Când am simţit din vale
Un miros ca de ambră.

Venea din floarea albă
Dintr-un copac lumină,
Cu vâsc de frunze salbă
Şi rouă în cunună…

Mă atrăgea copacul
Cu umbra-i de levit,
Cum liniştea pe lacul
Din preajma unui schit.

Cu-al grabei nod descins,
Când sufletu-mi să trag,
Blând ramu-i m-a atins
Cum stelele pe-un mag!

El nu-mi ştia de rana
Ce ascundeam în miez,
Primitu-m-a cu prana
Ca pruncul la botez

Şi m-a atins cu floarea,
Mai blând decât un flutur,
Polen cum este mierea
Pe rană să mi-l scutur.

Pătruns de dărnicia-i
Genunchii mi-am plecat,
Suspin trezind veciei
În ruga-mi înecat…

Că sunt iubit e semnul
În dar trimis de cer,
Să-mi fie clar îndemnul:
Să cred, să stărui şi …să sper!

 

Să-ntorc la cer iubirea

M-a mângâiat pe frunte dorul
Şi-n treacăt mi-a întins urciorul,
Cu rouă plin şi pulbere de stele,
C-au înflorit pometul de sub ele.

Şoptitu-mi-au petalele din flori,
Când dormita grădina de cu zori,
Că-n mine primăvara s-a mutat,
Trecând de vălul iernii argintat,

Văzduhul plin de triluri se îngână,
Un susur de izvor pe mare o suspină,
De mi-a rămas desculţă primăvara
În sufletul copil pentru a câta oară

Lăsând deschise mie ceruri toate
Din gând angelic visul peste poate,
Să-l trec pe-aripe tăinuite deseori,
Să-ntorc la cer mănunchi de flori…

Ca şi o floare mi-a înflori cuvântul,
Grădina-i cea ce-a înmulţi buchetul,
De Duhul sfânt înrourată din înalturi
Să-ntorc la cer iubirea-n pline ciuturi…

 

O mie de gânduri

O mie de gânduri îmi zboară prin minte,
Mă mustră şi suflet apasă în cleşti,
Când flori de poemă pe-altară jertfite,
Cad pradă cântării în care nu eşti!

Mă ceartă o mie de gânduri în minte,
Dar tot într-o mie alinarea mi-aduc,
Când roua de dor îmi ninge pe frunte
Şi glasu-Ţi răzbate în suflet golit!

Tu eşti mai presus de o mie de gânduri,
Zâmbeşti indulgent când răpus de culoare,
Preaplin de iubire îmi varsă în valuri,
Un râu de cuvinte ce am în păstrare

Şi-mi umpli urciorul cu floarea iubirii,
Din verdele verii sau galben de toamnă,
Cu semeni ce poartă însemnul comorii,
Din mirul cel tainic ce-i inimii hrană!

Îmi zboară o mie de gânduri prin minte
Şi toate la Tine mă poartă cu-avânt,
Din calea nădejdii să surpe un  munte,
Vâltorile sumbre când harul mi-ascund

Şi-o mie de gânduri cu încă vreo două,
Din Tine desprinse ca muguri cereşti,
Când simţuri deşteaptă o inimă nouă,
Povestea din capăt la toate Tu eşti!

Îmi iartă Părinte de gânduri o mare,
Când seara acasă le-adun ostenite,
Vârtejul sloboadă slăbit din strânsoare
Şi-o mie de gânduri Îţi stau la picioare!

 

Albastru 

Pe drumul meu spre neuitare,
Sfielnic îmi preadu privirea,
Adânc albastrului de dinlăuntru,
Şi-nvăţ supus tăcerii alfabetul.

Un nor pribeag ca frunza în cădere,
De-apasă gândul cât doar o părere,
Din tainic bob va răsări un altul,
Ce a `nflori sub roua din Înaltul

Şi îmi va scrie-n piatra de hotar,
Cu-aripa-I sfântă psalmi de dor,
Să-mi ţină pasul devenirii drept,
Tot căutând să fiu mai înţelept,

S-adun podoaba cuvintelor divine,
Din straiul alb al vechilor poeme
Gătită arma rugăciunii ca un nimb,
Să cuceresc, un ultim pisc s-ating…

Înrourat e cântul în notele de slavă,
Umila bucurie pe strune striga: Ava!
Iar versul împletit cu-astrala rugă,
Albastru fi-va când cerul o să plângă,

Ca un străjer în lan de in sălbatic,
Păzi-voi pietrei scrisul singuratic,
O mână nevăzută zarea mi-a deschide,
Luminii să ridice o ultimă hlamidă

Şi-atuncea când voi fi învăţat destul,
Din vechi tipar luat cu împrumutul,
Va răsări sublim din fostele cuvinte
Albastru iris …de Tine să asculte!

 

Ca o floare tremurândă

Ca o floare tremurândă,
Ca o pasăre ce cântă,
Ca un susur de izvor,
Se trezeşte-n mine-un dor,
Ce se-nalţă tot mai sus,
Spre-Acel ce-n min`L-a pus!

Din iubirea-I fără margini,
Scriu epistole în pagini,
Ne-a creat un Veşnic Faur,
În al vieţii cerc de aur,
Să fim piatra din montură,
Un rubin plin de căldură!

Şi, în două ne-mpărţi,
Cei ce vor şi cei ce ştiu,
Unii pun accent pe slovă,
Fără a sta un bob zăbavă,
Alţi îmbracă haina firii,
Roşi de viermi şi şovăire.

Fraţi ne-om întâlni la cruce,
Vestea Bună de vom duce,
Luând-aminte de la sfinţi,
Plătind lacrime fierbinţi,
Strâns-o mâna în tăcere,
De ne dă sau de ne cere!

Vom gusta smeriţi salvarea,
Chiar din palma-I îndurarea,
Dulcea clipă a ispăşirii!
În Duminica iertării,
Inimi vom lăsa deschise,
Să primim ceruri promise!

Ca o pasăre ce cântă,
Ca o floare tremurândă,
Ca un susur de izvor,
Se trezeşte-n mine-un dor…
Domnu-n suflet mi-a sădit,
Bob din dorul cel mai sfânt!

Autor: Ana Urma

Anunțuri

Poezia religioasă în festival

Ca instituții publice, Biblioteca Municipală Petru Maior din Reghin  și primăria Municipiului Reghin, reprezentată de ec. Maria Precup (primar), ne simțim onorate să fim coorganizatori ai concursului de creație literară (poezie religioasă) CREDO, concurs organizat de 15 ani de Nicolae Băciuț director al Direcției pentru Cultură Mureș.

Festivitatea de premiere a celei de-a XV-a ediții a avut loc în cadrul Proiectului cultural – educativ – științific și de divertisment, pus sub genericul Tabăra Baladele verii, și care a cuprins și alte câteva module: Biblioteca de vacanță – Să citim în fân (15 elevi, coordonați de Secția împrumut carte pentru copii, bibliotecar Lihăt Carmen și Biblioteca Ibănești, bibliotecar Man Nicoleta); Terapii complementare, coordonat de  Angela Socolean; Orientare turistică, coordonat de Ioan Astăluș; Lectură publică pentru adulți, coordonat de Sorina Bloj, Cântec și joc popular, coroodonat de Cătălin Cioba.

Programul diversificat al acestui proiect a făcut ca timp de patru zile, cei 120 de participanți de vârste diferite și cu preocupări diferite, să se întâlnească pe un teritoriu spiritual comun, să se cunoască, să comunice, sa se împrietenească, să-și îmbunătățească cultura generală.

Mulțumim d-nei Claudia Pescar, cea care ne-a găzduit la Castelul de la Lăpușna, manager general  la SC GRAND SA,  și care s-a implicat decisiv în reușita organizării evenimentului  desfășurat pentru a treia-a oară aici. De asemenea, mulțumim Primăriei comunei Ibănești, d-lui primar Dumitru Dan   Vasile, pentru parteneriatul fructuos  și avantajos, şi, nu în ultimul rând, părintelui Arsenie, stareţul Mănăstirii Lăpuşna, în spaţiile căreia s-au derulat momentele Concursului „Credo”.

Sorina Bloj

 

FESTIVALUL-CONCURS DE POEZIE RELIGIOASĂ „CREDO”

Ediţia a XV-a, Lăpuşna 2015

 PREMII

I. Grupaje-manuscris

 Marele Premiu: Marin Ifrim, Buzău

Premiul I: Mariana Eftimie Kabbout, Galaţi; Mircea Dorin Istrate, Târgu-Mureş; George Bădărău, Iaşi;

Premiul II: Mariana Bendou, Oneṣti, jud.Bacãu, Olguţa Luncaşu  Trifan, Iaşi; Camelia Cristea, București;

Premiul III: Ion Georgescu Muscel, Canada, Lilioara Macovei, Bacău; Ana Urma, Vaslui     Ana  (Any) Drăgoianu, Ţânţăreni, Gorj; Prof. Ana Pandrea, Luduş; Daniela Tiger, Craiova;

Premiul Special al Juriului: Armina Flavia Adam, Nazna, Mureş; Răducan Gheorghe  (Puiu), Râmnicu Vâlcea; Daniela M. Popescu, Madrid; Liviu Jianu, Craiova; Marius Daniel Mihu, Ploieşti; Petruţa Freund, Aschaffenburg, Landul Bavaria, Germania; Obreja Marian, numele monahal Protos. Dr. Arsenie, Preot Diaspora, Franţa;

Premiul revistei Vatra veche: Ana Irina Iorga, Iaşi; Florentina Loredana Dalian, Slobozia

Premiul Editurii Vatra veche: Radu Botiş, Ulmeni, Maramureş

Premiul cotidianului „Cuvântul liber”: Florin T. Roman, Sebiş, Arad

Premiul Direcţiei pentru Cultură Mureş: Daniela Ţurlea, Săliştea, Alba

Premiu pentru traducere:  Mihaela Maria Cintean, Sacramento, California

Menţiune: Pavel Mariana Florica, Călăraşi; Ileana Luca, Sibiu; Belea Tudorel,Sighişoara; Tatiana Scurtu-Munteanu, Bereşti, Galaţi; Alexandra Sabina Lisievici; Romana Maria Rusu; Vasile Luca, Sighişoara.

Premiul Excelsior: Mădălina-Andreea Stan, Comăneşti, Bacău; Paula Diana Handra, Călăţele, Cluj

II. Volume

Marele Premiu: Mihaela Aionesei, „Surâsul dintr-o lacrimă”, Ed, Eurostampa, 2015, Răzvan Ducan, „Strigăt din curba lui Gauss”, Editura Nico, 2015

Premiul Special al Juriului: Ion Buciuman, „Poiana cu Izbuc”, Ed. „Viaţă şi sănătate”, Bucureşti 2015, Melania Rusu Caragioiu, Spre ceruri sacre, 2012, „Perlele Domnului”, Antologie de Puiu Răducan, Ed. Autograf, 2014, Maria Borzan, „Antologie de poezie populară”, Editura Nico, 2015, Daniela Tiger, „Ochi de lumină”, Ed. Vita Prevent Edit, 2015

Premiul I: George Călin, „Întru lumină și cuvânt”, Ed. Antim Ivireanu, 2015

Premiul II: Clelia Ifrim, „Cloșca cu puii de piatră”, Ed Limes, 2014, Marian Marcoci, Sculptorul tăcerii, Editura Nico, 2015

Premiul III: Vanda Ani, „Vrej de lumină”, Editura Nico, 2015

Premiul revistei Vatra veche: Dorina Stoica, „Când Te iubeam”, Ed. PIM, 2014, Viorica Șutu, Răstimp între lumi, Editura Nico, 2014, Cornelia Jinga Hetrea, „Tăcerile serbărilor galente”, Editura Nico, 2015,

Premiul Editurii Vatra veche: Stejărel Ionescu, „Cartea vieții”, Ed. Măiastra, 2015, Ana Munteanu Drăghici, „Nirvana”, Editura Nico, 2015

Premiul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Mureş: Gabriella Costescu, „În numele busuiocului”, Editura Reverberate Books Publishing House, London UK, 2014,

Premiul Bibliotecii „Petru Maior”, Reghin: Viorica Feierdan, „Flăcări în tandem”, Editura Nico, 2014, Gina Moldovan, „Universul unei trăiri”, Editura Nico 2015,

Premiul Muzeului Etnografic Reghin: Cătălin Cioba, „Toată lumea-i oarecum”, Ed. Nico, 2015

Premiul pentru debut: Claudia Vodă, „Ruguri şi rugi”, Editura Nico, 2015

Premiul „Excelsior”: Cristina Vasiliu, Suflet de stea, Editura Nico, 2015

Preşedintele Juriului:

NICOLAE BĂCIUŢ

Secretar

SORINA BLOJ

http://www.marianagurza.ro/blog/

Ana Urma – Poem pentru depărtările noastre

După ultima ploaie se întâmplă
treptat primăvara la mine-n oraş
se schimbă vitrine în muguri de irişi lumini
între cuvinte predomină verdele înviere fluturi
sunt vindecătoare pentru privire şi suflet
cine doreşte poate opri şi timpul

Se face popas
lângă cea mai apropiată câmpie
cu rădăcini la vedere sine qua non
de preferat singur după o aversă
sub soarele blând nemişcat inspiră adânc
s-ar putea să zăreşti un copil
de obicei aleargă printre stânjenei galbeni
îl vei recunoaşte după zâmbet
după bucuria privirii tale şi freamătul ierbii
călcată-n picioare apoi liniştit poţi să pleci
câmpia te va urma dar mai ales cerul şi verdele
oriunde oricând şi oricât de îngust sau gri
ar fi orizontul

Departe târziu între patru pereţi într-o pauză
de melancolie şi-n tăcere deplină caută acel gând
repetă repetă cu ochii închişi mai întâi apare verdele
se pot adăuga picături de rouă dar şi păpădii curcubeie
pentru mişcare un zmeu soarele şi mirosul ierbii
strivită sub tălpile de atunci apoi se întâmplă câmpia
neumbrită cât sufletul tău

Se poate apela şi la zâmbetul acelui copil doar privindu-l în ochi
la un înger suferind de uitare la floarea presată în carte sau
poemul acesta cerând mântuire prin mine acum

2015-05-01

 

Ana Urmă – Mesaj de departe

iubite se pierde semnalul
sunt norii şi ploaia aproape de noi
sub mulţimea de mâini terminate cu taste
se frâng reţelele ning transfuzate sub piele
picături virtuale bat tactul ferestrelor oarbe
privirile reci suspectate de fine atingeri
au blocat curcubeul între patru pereţi
ajută-mă tu să ies din sistem cu un ceai aburindia-ţi portţigaretul fularul fixează şi placa în timp
cu un ac argintat activează masivul central
gema munţilor noştri înfloreşte sub coaste nervos
tu conduci în cuvinte spune stop tânguirilor false
soarele încă se divide la noi şi-mpreună putem

să dăm îndărăt câte-o filă vorbind

să mutăm pe acum în trecut şi trecutul în suflet
cum livada de vişini îşi mută parfumul pe scenă
tot mai sus pe colină cu urechea lipită de braţ să sorbim
anotimpul din ţipătul ierbii şi seva fierbinte
să ne facem siesta extrema cu sâmburi şi flori lepădate din nou
în pământul prea plin de apele ploii tu să-mi pui o agrafă în păr
firul verde de laur cu albastrul unit în priviri
să chemăm duhul lămpii să mai facă minuni
cu puterile noastre să aprindem lumina pentru fluturii vii
aerul să ne respirăm reciproc în cuvinte
înc-o vreme iubite

să fim să ne fim

http://www.tvrplus.ro/emisiune-arte-carte-si-capricii-8152

min. 34:58/25.04.2015

 

Ana Urmă – Cântec de leagăn

blocaţi în tunelul iubirii
ne-am jurat să clădim fiecare celuilalt
un fel de acasă pentru eternitate

cu uneltele minţii am început citadele
tu ai clădit primul în inima mea
castelul cu turnuri
cu multe nivele pentru coborâre scări duble
candelabre dantelele albe şi roşii brocarturi podoabe
liftul se bloca mereu în al nouălea cer noi înăuntru
cu sete-nghiţeam dumicaţii de aer
ca doi fumători înrăiţi trăgând diferit din aceeaşi ţigară
două puncte ardeam spre fiinţa luminii la steaua
întrupată din dragoste nouă

ne spălam dimineţile cu raze retrase în palme
sorbeam timpului într-o clipă apa zilelelor toată
sferic ca mirii chagall pluteam şi priveam deasupra măslinilor
ne credeam absolviţi de greşeli de greşiţi
uneori coboram mai devreme din leagănul lunii
hoinăream prin inima ta încă umblu dintr-o parte în alta
peste iarba crescută din seminţele proprii
tremurul ei semănă cu al apei tot alta-n oglinzi
drumul invers e viu într-un semn
sub călcâi

când ne doare ceva ştim locul şi leacul
ca o pasăre udă cu aripă prea grea
cutreier desculţă să nu te rănesc tot verdele copt
caut prin venele cave poezia vioara din vis
tu aprinzi o lumină doar privind spre castel

când nu eşti când nu sunt

armăturile dor sus în turnuri un geamăt de ană fragil
se-ngână cu foşnetul ierbii leagănul lunii se mută sub tâmplă
împreună privim umbra dragostei noastre un munte urcând
de zile de nopţi nesfârşit

Ana Urmă – Gânduri

după ce ai citit
poezia antumă postumă
a una mie poeţi ai grijă
ce spui ce mai scrii

ţinute o vreme în minte
înalte şi clare să-ţi fie cuvintele
înţelesul rotund
ca tabloul naiv locuit de culoare
casa scrisului tău va fi luminată
în fraze pasaje idee pe foaia blueprint
până se usucă cerneala cu alţi ochi
să priveşti printre rânduri
să o laşi pe un raft la odihnă
desvrăjit să te-aproprii
să o cureţi de praf de paianjenii reci
fără milă să tai din gerunzii
îngroapă şi luna în norii de suflet
nu uita de cătuşe pentru vise flori şi aripă
efectul de fluture poate dăuna grav mai ales
anemonelor pe care atât le iubeşti

ai grijă fii logic scrisul tău va vorbi despre tine-n absenţă

aşa promiteam înainte de punct
când ceracănul zării înghiţea din lumină treptat
ca în noapte nesomnul gândul meu fără margini

Ana Urmă

01.03.2015