In memoriam – Artur Silvestri

ARTUR SILVESTRI
Scriitor, istoric al culturii, promotor cultural
(19 martie 1953, București – 30 noiembrie 2008, Viena)

Se împlinesc 5 ani de când scriitorul Artur Silvestri a plecat dintre noi.
Sâmbătă, 30 noiembrie începând de la ora 9 dimineața, la Mănăstirea Pasărea, locul său de veșnicie, are loc slujba de pomenire.
Cei care l-au cunoscut, apreciat și admirat, rude și prieteni sunt așteptați pentru o rugăciune, o lumânare, un gând în amintirea sa.

Mariana Brăescu Silvestri – soție
In memoriam Artur Silvestri

„Un OM, un ROMÂN care a conştientizat printre cei dintâi ce se întâmpla în România, după evenimentele din decembrie 1989. De la început, ţara a luat-o într-o direcţie greşită. A înţeles că, dacă dispare cultura şi toată moştenirea milenară a neamului, dispărem şi noi, şi urmaşii noştri. Cu inteligenţa, educaţia şi cultura de care dispunea, şi-a construit propriile arme culturale de luptă, săgeţi cu ţintă precisă. Plecate din arcul minţii şi inimii sale, se pare că acestea au ajuns acolo unde trebuia şi au deranjat. Manipulatorii lumii, fără scrupule au reacţionat, şi ca fulgerul, diavolul l-a răpus.
Negura care apasă ţara din ce în ce mai greu se lasă peste noi, însă spiritul tău, învăţătorule, va pulsa în continuare pentru întreaga ţară, luminându-ne calea.
Dumnezeu să te odihnească în linişte şi pace acolo unde eşti, dragă Artur Silvestri!”

Ben Todică, Australia

Testamentul cultural al lui Artur Silvestri

Cu sfială am aşternut câteva gânduri despre una dintre cărţile scriitorului Artur Silvestri, dar am conştientizat că îmi este destul de greu, pentru că mi se părea că ar fi o obrăznicie din partea-mi, o împietate. Sunt mulţi români, oameni de cultură autentici care şi-au exprimat puncte de vedere pertinente cu privire la opera autorului, şi-o vor mai face.
Am decis însă să scriu despre ceea ce am înţeles eu, că a fost, este şi va rămâne Artur Silvestri şi mişcararea culturală silvestriană pentru români şi România.
Poate părea jenant, dar mărturisesc că “l-am cunoscut” pe scriitorul, filosoful, istoricul Artur Silvestri în momentul în care au intrat cărţile domniei sale în biblioteca judeţeană.
A urmat o perioadă de informare din revistele online ale Asociaţiei Române pentru Patrimoniu, am făcut cunoştinţă cu o mişcare culturală românească de prestigiu.
Am descoperit un univers cultural-spiritual veridic, iniţiatic, cald. Astfel am înţeles că Artur Silvestri, a fost “ales”, “hărăzit” şi “dăruitor”. Fiecare om este înzestrat de Bunul Dumnezeu cu anumite calităţi, pe care unii le-au dezvoltat, au obţinut şi roade. Să încercăm un exerciţiu simplu de imaginaţie. Dacă fiecare dintre noi, am dărui din preaplinul dintr-un anumit segment al existenţei noastre, din roadele darului divin cum ar arăta lumea? Cu siguranţă, răspunsul ar fi unanim: mai bună, mai frumoasă, mai dreaptă, mai armonioasă etc. şi ar fi mai puţină durere, tristeţe, sărăcie, ignoranţă etc.
Se spune în popor “Mulţi veniti, puţini aleşi”, Artur Silvestri a fost ales. Alesul Domnului pentru a pune în operă o mişcare de dăruire.
Artur Silvestri a gândit şi simţit în perspectivă. Acest lucru îl fac tot numai cei “aleşi”. Nu s-a gândit să facă lucruri doar pentru cât este în viaţă sau pentru sine, şi după aceea… potopul. Dimpotrivă pentru a mai salva ce se poate din calea lui dar, mai ales pentru a-l preîntâmpina a conceput, asemenea unui arhitect priceput o corabie salvatoare, numită Asociaţia Română pentru Patrimoniu. În această corabie a urcat reale talente literare, figuri spirituale valoroase, oameni de bine. Nu a neglijat nici mlădiţele în devenire, le-a descoperit, le-a incurajat şi le-a promovat. A îndrumat şi a dat şansa oricui, în care a văzut un licăr, o scânteie. Continuându-mi călătoria în galaxia culturală ARTUR SILVESTRI, m-au atras şi chiar am poposit în planetele “HAR” şi “DĂRUIRE”, parcă îngemănate, între ele observând o legătură sfântă. Am întâlnit în planeta HAR a lui Artur Silvestri: inteligenţă, educaţie, talent, râvnă, trudă şi multe altele asemenea, iar toate acestea au evoluat în progresie geometrică în planeta DĂRUIRE. Acest proces de creştere a Harului şi transformarea în Dăruire se numeşte iubire divină. Artur Silvestri a primit instruire, a dat educaţie.
A primit stiinţă de carte, a oferit carte.
A primit scânteia si a aprins lumina.
A primit căldură sufletească, a dăruit mângâiere.
Deci, a primit credinţă şi tot ceea ce a dăruit a fost din credinţa sfântă în bunul Dumnezeu întru iubire de semeni.
Acest lucru este asemenea unei axiome, este deja demonstrat. Este un silogism logic deductiv: Când ipotezele sunt adevărate, concluzia, cu certitudine este adevărată.
“Şi chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Şi dacă nu voi fi nici candelă, tot ajunge, Căci m-am străduit să aprind lumina”. Nicolae Iorga Asemenea marelui istoric Nicolae Iorga, marele cărturar Artur Silvestri a reuşit să aprindă „lumina”, este „candelă” pentru sufletul multor români, urmaşii demni ai domniei sale , care prin truda şi strădania domniilor lor, vor reuşi să construiască „farul” cultural al românilor după care să se orienteze în navigarea pe apele româneşti şi ale grobului atât de învolburate. La un an de la apariţia revistei Analize şi fapte, Artur Silvestri scria “Ceea ce am început voi continua şi mă întăreşte în această idee mulţimea celor ce înţeleg, ştiind sau intuind, că tot ceea ce fac nu fac pentru mine fiindcă nu am nevoie de nimic. Şi de această dată, retrăgându-mă în muncă şi efort chinuitor, am putut vedea şi simţi alături mulţi oameni de toată isprava, caractere şi suflete luminate; lor le sunt dator înainte de toate şi nu voi uita că atunci nu m-au uitat. Acum a trecut greul şi urmează ”şi mai greul” căci “malurile trebuie întărite şi cortul – ţinut ridicat. Însă Dumnezeu ne-o ajuta şi de această dată şi nu ne va lăsa“. 25 Martie 2007, în ziua de Bunavestire, cu adăugiri din 25 Decembrie 2007 , în ziua de Crăciun. Dorinţa Silvestri, suflu Silvestri, spiritul Silvestri, fapta Silvestri, acestea toate şi multe altele formează ceea ce înseamnă Mentoratul Silvestri. Da, direct, sau indirect prin munca şi fapta sa, prin cărţile sale a fost, este şi va rămâne pentru multe generaţii MENTORUL.
Cunoscând opera de dăruire a publicaţiilor lui Artur Silvestri şi ARP, călăuzindu-mă după ceea ce a spus Mântuitorul “Bate şi şi se va deschide”, “Cere şi ţi se va da”, am îndrăznit să bat şi eu la uşa sufletului distinsei doamne, scriitor, dramaturg Mariana Brăescu Silvestri, pe care paşii vieţii o purtat-o cândva şi prin Vaslui şi am cerut. Am cerut şi s-a dăruit în judeţul Vaslui cărţile editate de ARP la 4 biblioteci: Biblioteca Judeţeană “Nicolae Milescu Spătarul”, Biblioteca “Sfântul Vasile” a Mănăstii Moreni, Biblioteca “Episcop Iacov Antonovici “ a Mănăstii Mălineşti şi Biblioteca Penitenciarului Vaslui.
Unul dintre clasicii literaturii ruse spunea “Frumosul salvează lumea”, Dan Puric spune “Credinţa ne salvează”. Asemenea regretatului cărturar şi iubitului său soţ Artur Silvestri, doamna Mariana Brăescu Silvestri considera că Fapta bună, dar mai ales Fapta culturală aduce lumină, căldură, bunătate în sufletul oricui, şi astfel ne salvăm.
Ce trebuie să învăţăm de la mişcarea culturală silvestriană?
Majoritatea programele TV, radio, publicaţii periodice în format hârtie sunt afectate de “viruşi” periculoşi (violenţa verbală şi, nu numai, pornografia, kitsch-ul, subcultura, mercantilismul, imoralitatea etc) pentru sănătatea culturală, morală şi spirituală a neamului, cu consecinţe incomensurabile pentru prezent, dar mai ales pentru viitor, pentru următoarele generaţii. Mişcarea culturală iniţiată de soţii Silvestri este continuată şi dezvoltată în adâncimea României tainice, în sufletul românilor din colţuri îndepărtate ale ţării.
Să le recunoaştem meritele şi valoarea, să-i cinstim cum se cuvine, să-i încurajăm şi mai ales, să ne alăturăm şi să contribuim şi noi, după puterea fiecăruia la dezvoltarea mişcării culturale silvestriene.
Să rugăm Binecuvântarea Domnului pentru faptele bune şi ajutor în sporirea RAIUL cultural românesc, îndeplinind astfel TESTAMENTUL CULTURAL al celui ales, hărăzit şi dăruitor – ARTUR SILVESTRI.
Vasilica Grigoraş