,,Mafia și Camorra” MIHAI EMINESCU

MIHAI  EMINESCU

,,Daca in timpul cand ni se promitea domnia virtutii, cineva ar fi prezis ceea ce are sa se intample peste cativa ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

Sa fi zis cineva ca cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; ca cei ce combat functionarismul vor spori numarul posturilor cu sutele; ca cei ce sunt pentru independenta alegatorilor vor face pe functionar sa atarne atat de mult de autoritatile supreme incat aceste mii de oameni sa voteze conform comandei din Bucuresti; ca se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavoda-Chiustenge (Constanta n.r.), care nu face nici cinci, si ca patru milioane din pretul de cumparatura se va imparti intre membrii Adunarilor; ca se va constata cumca o seama de judecatori si de administratori in Romania sunt tovarasi de castig ca banditii de codru.

Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi ras de dansul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au intamplat si se intampla zilnic, fara ca opiniunea publica sa se mai poata irita macar.

Nu exista alt izvor de avutie decat munca, fie actuala, fie capitalizata, sau sustragerea, furtul. Cand vedem milionari facand avere fara munca si fara capital nu mai e indoiala ca ceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare sa patrunza orisiunde in tara aceasta, pentru mita capetele cele mai de sus ale administratiei vand sangele si averea unei generatii… Oameni care au comis crime grave se plimba pe strade, ocupa functiuni inalte, in loc de a-si petrece viata la puscarie…

Functiunile publice sunt, adesea, in mainile unor oameni stricati, loviti de sentinte judecatoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toata mana, care, in schimbul foloaselor lor individuale, dau conducatorilor lor o supunere mai mult decat oarba.

Justitia, subordonata politicii, a devenit o fictiune.

Spre exemplu: un om e implicat intr-o mare afacere pe cat se poate de scandaloasa, care se denunta. Acest om este mentinut in functie, dirijaza insusi cercetarile facute contra sa; partidul tine mortis a-l reabilita, alegandu-l in Senat.

Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calca fagaduielile facute natiei in ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanti ai vointei legale si sincere a tarii… Cauza acestei organizari stricte e interesul banesc, nu comunitatea de idei, organizare egala cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscarie.”

AUREL V. BURICEA

Ieșirea din spirit 

 

din ceruri astrale ninge cu idei
înzăpezit de vremea celor ce-au fost
mi-am zidit din amintiri alt adăpost
imagini divine traduc ochii mei

 

 

duhul e-n vis doar zborul i se vede
privirea mea dincolo stol de îngeri
cum stai , mama , în nevăzut şi sângeri
şi-mi viscoleşti gândul dar cine mă crede

 

 

în sângele meu bat clopote de-amurg
umbra toamnei putrezeste-n cuvinte
roadele luminii se fac morminte

 

 

în sufletul meu nechează un cal murg
gata pentru calea fără de sfârşit
stă universu-n mine trist şi spăsit

 

 

 

ADRIAN  BOTEZ

 

Sinucigașul

 

“toţi m-au trădat – şi lumea e murdară…

dar ce taxi s-aleg – când plec din urbe

spre lumea cu o nouă primăvară?”

sinucigaşul se întreabă – ars de zurbe…

 

 

…întâi – că – sfânt episcop – Liliacul

a înflorit la poarta dinspre-ogradă

au explodat toţi Merii din livadă

să-i facă-n ciudă – albi – lui negru – dracul…

 

 

asurzitor – Sticleţii şi Hulubii

ţi-au smuls sumbri-epoleţii de paradă

ţi-au şters chiar banda radio cu…”dubii

 

 

te-au degradat la…OM – deci ieşi pe stradă!

…şi-apoi – taxiul morţii e în grevă:

Rozele-nalţă fulgere de sevă!

LUIZA-

sotia lui MIHAI SORA
Un  fel de a implini 100 de  ani

Text publicat pe  Facebook de Luiza, sotia lui Mihai Sora la implinirea de  catre acesta a varstei de 100 de ani ,,Multă vreme m-am mirat că majoritatea oamenilor care îl întâlnesc pe Mihai Șora, care îl vizitează, îi solicită interviuri, vor să se  fotografieze cu el (după cum, în alte vremuri, strămoșii lor se fotografiau cu ursul), așadar: majoritatea aceasta – în mod sistematic și destul de obositor – îl întreabă mereu despre Cioran, despre Eliade, despre Ionesco și alții.

În loc să-l întrebe despre el însuși. Nu am nici astăzi o dezlegare perfectă a acestui mister. Desigur, Mihai Șora a străbătut un secol întreg: a fost bun prieten cu Cioran și cu Eliade, s-a zbenguit pe străzile Parisului cu Ionesco, a fost studentul lui Mircea Vulcănescu, a pus de-o mămăligă  în atelierul lui Brâncuși, a  luat zece la cel mai teribil examen din timpul studenției lui bucureștene, la profesorul Nae Ionescu, – și l-a luat fără ca profesorul Nae Ionescu să-i pună vreo întrebare: „Dați-mi carnetul!“, a fost singura propoziție rostită în ziua examinării; a audiat cursurile lui Paul Valéry la Collège de France, ale lui Jean Wahl, Étienne Gilson, Jean Laporte, Jacques Chevalier și ale altor gânditori remarcabili; a trăit sub ocupația nazistă în Franța, unde se afla în perioada doctoratului, – și unde, fără îndoială, ar fi rămas pentru tot restul vieții dacă nu ar fi avut ideea de a reveni acasă, în  1948, după zece ani de absență, într-o excursie organizată de Frontul Național Român (niște comuniști  mai spilcuiți, cu fluturi în cap și idealuri „neîntinate“), – excursie  în urma căreia a fost sechestrat și obligat să rămână în România totalitară, din ordinul Anei Pauker.

Mihai Șora a pus țara la cale în salonul parizian al Elenei Văcărescu; i-a strâns mâna lui George Enescu și l-au trecut fiorii, amintindu-și apoi de domnișoara Moldovan, profesoara lui de pian care îi dădea cu rigla peste degete dacă greșea o notă; a stat cu sufletul la  gură când, la Radio Londres, Generalul De Gaulle a pronunțat prima alocuțiune către poporul francez ocupat, în 18 iunie 1940; a intrat în Rezistența franceză (în vreme ce Mariana Șora, prima lui soție, îl credea la bibliotecă, studiind cu sârg opera  lui Pascal); a publicat, în 1947, la editura Gallimard, cartea ‘Du dialogue intérieur.  Fragment d’une anthropologie métaphysique’, carte despre care cele mai strălucite minți  ale vremii aceleia au spus și scris numai de bine [Étienne  Gilson: „Un asemenea filosof se naște o dată la o sută de ani.“ Gilson nu avea cum să știe, așa că voi completa eu acum: „Și trăiește peste o sută de ani.“]; a refuzat cetățenia franceză (care i-a fost propusă imediat după apariția  cărții la Gallimard), și a refuzat-o dintr-un fel de  patriotism naiv, atașament față de originile lui bănățene și dor sfâșietor după Moșul lui din Feneriș, – bunicul  patern; a făcut trei copii (în care nu se regăsește)  și NU !, nu a avut nicio idilă cu Ana Pauker (cum spun câțiva nesăbuiți), nu a dat niciodată mâna cu Ceaușescu,  a fost urmărit de Securitate (din 1948 până în 1989, ceea ce face din el cel mai longeviv urmărit), a citit multe cărți, a scris (mai puține decât a citit), a revărsat peste lume „Biblioteca Pentru Toți“, când să fii editor – în înțelesul deplin și autentic al cuvântului – era un act de curaj: „Ești nebun!“, i-au spus, în anii ’60, toți prietenii. „Cum crezi că o să te lase ăștia să  publici așa ceva?“, iar „ăia“ l-au lăsat, și așa a apărut Marcel Proust în limba română, în 80175 (optzeci de mii sută șaptezeci și cinci) de exemplare broșate, pe când bolșevici semi-analfabeți erau la putere și cenzurau tot ce se publica; a fost, după Revoluție, primul și singurul demnitar care și-a dat demisia la Mineriade, primul și singurul demnitar care s-a  ridicat, în iunie 1990, din fotoliul generos pe care-l ocupa în Ministerul Învățământului, și a coborât până jos, până jos de tot, la nivelul solului, în Piața Universității, ca să vadă cu ochii lui ce se întâmplă cu studenții, de ce și de cine sunt bătuți și tratați inuman; a fost singurul demnitar care, în zilele acelea tulburi din iunie 1990, s-a  retras definitiv din politică: pentru că nu putea sta la aceeași masă cu politicienii vremii, nici nu putea fi cumpărat de  unii sau de alții. Mihai Șora a fost  bărbatul care, la 98 de ani, a avut  tăria, în fața lumii  întregi (neauzitor de vorbe nedrepte), s-o ceară în căsătorie pe femeia iubită, iar ea a spus „da“ de fapt, ea a spus „DAAAAA“). Mihai Șora a iubit, a iubit, a iubit. Mihai Șora iubește. Și nu a urât niciodată pe nimeni. Nu urăște.

Nici chiar pe cei care i-au schimbat cursul vieții, l-au persecutat, l-au batjocorit, l-au furat, l-au  călcat în picioare, i-au  scufundat  corăbiile și i-au spulberat proiectele. Da, Mihai Șora a trecut prin toate acestea și prin multe altele, în cei o sută de ani ai săi; a cunoscut mii de oameni, – unii mai interesanți, mai geniali, mai grozavi decât alții. Sau mai puțin grozavi, mai puțin geniali, mai urâți, mai urâței. Dar Mihai Șora nu este „doar“ atât. Mihai Șora este omul care primește pe oricine în casa lui, cu brațele deschise, – când nu sunt sparte țevile de la baie sau de  la bucătărie și nu este inundat tot apartamentul 19 de la etajul 3 al  blocului ponosit din strada Jules Michelet, numărul 15-17,  în care locuiește din anii  ’50. Mihai Șora deschide ușa oricui, îi face oaspetelui o cafea la ibric, îl poftește în salon, pe canapeaua înfundată  de atâtea așezări; apoi stă și ascultă, ascultă, ascultă…, ascultă tot ceea ce oaspetele are să-i spună  despre el, despre sărăcia și nevoile și neamul lui. Și mulți s-au perindat, de-a lungul timpului: mai vorbăreți  sau mai timizi, mai insolenți ori neșlefuiți, în căutarea unui maestru, a unui prieten, a unui sfat, a  unei vorbe bune; mulți l-au iubit, unii l-au părăsit, alții l-au trădat.

Mihai Șora este omul care visează să ajungă sub cascada Niagara și „să-i cadă apa-n cap.“ (Și unde nu a ajuns până acum, pentru că nu are nici viză pentru Americi, nici dolari pentru avion). Mihai Șora este omul care îi cântă iubitei cântecelul cu ♫ lighida li domba logoda li hendri ♫, cum niciun om de pe Pământ nu i-a cântat vreodată unei iubite. (…)

Mihai Șora este fiul preotului ortodox Melentie și copilul care a visat să ajungă în Țara Sfântă; iar bunul Dumnezeu i-a îndeplinit visul: la 97 de ani.
Mihai Șora este omul care poartă cămăși roșii pentru că roșul este culoarea vieții și pentru că  Roșia Montană. Mihai Șora este cetățeanul care, la 98 de ani, sărea în Piața Universității și striga: „Cine nu sare nu vrea schimbare“. Iar, la 99, suferea profund și în tăcere din cauza tragediei de la Colectiv. Mihai Șora este omul care, atunci când primește o decorație la Palatul  Cotroceni, rămâne așezat în timp ce se cântă imnului  național: din solidaritate cu Domnul Neagu Djuvara, coetaneul său. Mihai Șora „rabdă îndelung, este plin de bunătate, nu știe de pizmă, nu se laudă, nu se trufește, nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu pune la socoteală răul“.

Mihai Șora „nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr“. Mihai Șora este o cumințenie a Pământului. O cumințenie în carne  și oase, pe care niciun Guvern din lume nu ar putea vreodată pune un preț, căci Mihai Șora este de neprețuit. Mihai Șora este iubitul meu și este soțul meu.

COMUNICAT

Presedintele Traian Basescu i-a decorat joi, in cadrul unei ceremonii desfasurate la Palatul Cotroceni, pe membrii din Romania ai Comisiei pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel”, in semn de apreciere deosebita pentru meritele avute in cercetarea stiintifica desfasurata in cadrul Comisiei.

Presedintele Traian Basescu a acordat Ordinul National “Pentru Merit” in grad de Comandor rabinului Andrew Baker, lui Radu Ioanid, Daniel Mariaschin, Paul Shapiro si rabinului Menachem Hakohen.

De asemenea, seful statului a conferit Ordinul “Meritul Cultural” in grad de Comandor profesorului universitar doctor Randolph L. Braham si Ordinul “Meritul Cultural” in grad de Ofiter doctorului Hildrun Glass si lui William Totok.

In cadrul ceremoniei, presedintele a acordat Ordinul “Meritul Cultural” in grad de Cavaler doctorilor Viorel Achim, Lya Benjamin, lui Adrian Mihai Cioflanca, profesorului universitar doctor Ioan Ciuperca, locotenet-colonelului in retragere Alexandru Elias, conferentiarului universitar Alexandru Florian, doctorului Mihai Dinu Gheorghiu, generalului-maior in retragere profesorului universitar doctor Mihail E. Ionescu, lui Vasile Ionescu, profesorului universitar doctor Corneliu Mihail Lungu, Irinei Sanda Marin-Cajal, lui Victor Opaschi, profesorului universitar doctor Ioan Scurtu si profesorului universitar doctor George Voicu.

Cu prilejul inaugurarii, la Bucuresti, a Memorialului Holocaustului, in semn de apreciere deosebita a activitatii profesionale, precum si a eforturilor depuse pentru pastrarea vie a memoriei victimelor Holocaustului din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, presedintele a conferit Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler deputatului Aurel Vainer; Ordinul “Meritul Agricol” in grad de Cavaler lui Nilu Aronovici si doctorului inginer Jose Blum, precum si Ordinul “Meritul Cultural” in grad de Mare Ofiter avocatului Iulian H. Sorin.

Seful statului a decorat cu Ordinul “Meritul Cultural” in grad de Cavaler pe doctorul Zvi Feine, pe Sharli Israel Sabag, pe doctorul Culer Haim (Kuller Hary), pe profesorul universitar doctor arhitect Tiboriu Benedek. Totodata, presedintele Traian Basescu a acordat Ordinul “Meritul Industrial si Comercial” in grad de Cavaler: lui Alexandru Ausch, inginerilor Jose Iacobescu, Pincu Kaiserman, Felix Koppelman, Albert Kupferberg, Tiberiu Roth, Ionel Schlesinger, Paul Schwartz si Haineric Solomon; Ordinul “Meritul pentru Invatamant” in grad de Cavaler profesorului Isidor Iancu; Ordinul “Meritul Sanitar” in grad de Cavaler doctorului Paul-Sandu Costin; Ordinul “Meritul Sportiv”, Clasa a III-a lui David Iosef si Ordinul “Virtutea Militara” in grad de Cavaler, cu insemn pentru civili, lui Iancu Segal David.

“Pentru a cinsti memoria victimelor si in semn de profund respect pentru supravietuitorii Holocaustului, membri ai comunitatii roma”, presedintele Traian Basescu a conferit Crucea Nationala “Serviciul Credincios” clasa a III-a: lui Justinian Badea, Marchidan Berescu, Mihai Bratu, Mariei Dumitru, Ion Hangalet, Ion Iancu, Mihai Iorga, Melaniei Marian, lui Marin Porogeanu, Alexandrinei Radu, lui Ion Stoica si Paulinei Vasile.

In incheiere, seful statului a subliniat faptul ca ceremonia are caracter comemorativ, multumindu-le celor prezenti “pentru ca pot ierta”.

COMMENT

1. Herta Muller, nu apartine Germaniei si nici Romaniei, a devenit cetatean al tarii numita Clubul marilor creatori ai cunoasterii.
2. creatorul si fabricantul tunurilor, ardeleanul Orban Valahul, nefiind finantat de cavalerii crestinatatii a produs pe banda rulanta tunuri pentru cucerirea Bizantului si apoi tarii sale de bastina.
3. Hanri Coanda a furnizat Angliei inventii pentru construirea avionelor care au contribuit, in cursul celui de al doilea razboi mondial, la bombardarea tarii sale.
4. romanul Nikola Tesla, parintele curentului alternativ, wireles, roboticii si a altor unelte de lucru devenite uzuale in debutul societatii bazate pe cunoastere a favorizat dezvoltarea USA.
5. Generalul George Pomut, unul dintre parintii USA, declarat astfel oficial, a contribuit la extenderea teritoriului patriei adoptive cu circa un sfert.
6. exemplele pot continua cu Brancusi, Enescu, Palade.
7. creatorul nu apartine, in sens ingust poporului sau, el apartine creierului umanitatii, omului in general si se dedica, oriunde ar fi, idealului universal de scurtare a asteptarii alocata intampinarii semenilor de pe alte areale ale universului.
8. Herta Muller ar fi cucerit marele premiu neplecand din Timisoara sau mutandu-se in orice alta tara. Herta a refacut drumul stramosilor sai care, candva, pentru conditii mai bune de existenta au emigrat in Romania. Herta tot pentru conditii mai bune a reemigrat in Germania.
9. Sa fi crescut in partea comunista a Germaniei ar fi prezentata efectele laboratului comunist standardizat de Marx si Engles. Nascandu-se si traind in Romania, in partea mai putin oprimata a tarii, a descris efectele aplicatiei marilor teoriticieni germani instrumentate, prin via ruseasca,de dictatori romani.
10. Practic Herta Muller descrie, in opera sa spiritul doctrinar al comunismului marxist implantat si in Romania de sovietici. Transferul sau de pe terenul aplicatiei teoriei de factura marxista in locatia elaborarii acesteia prin sinea sa constituie o drama similara cu intoarcerea unui cetatean japonez de etnie americana, locuitor al Hirosimei, in USA.
11.s-a instapanit pacea, de 2 decenii tarile exmarxiste pot gandi, oarecum libere, desi oamenii inca se autocenzureaza.
12. in cadrul adevaratei libertati europene drumul model Herta Muller, model cetateanului japonez de etnie americana, care se intorc in patriile de origine a parintilor in care au trait elaboratorii sistemelor de distrugere a elitei, creatorilor de componente de capital intelectual nu vor mai fi posibile.
13.asteptam de la autoarea marelui premiu o opera in care sa prezinte efectele mediului in care producatorii de constrangeri a evolutiei umanitatii au uzinficat cele mai antiumane sisteme.
14. a venit timpul sa cercetam nazismul si marxismul, ambele bine teoritizate si standardizate cu rigore in Germania, patria istorica a stramasilor laureatei pentru literatura si prin dreapta judecata sa vedem ce tip de opresiune a fost mai violent si mai inuman.
15. Herta, si sute de milioane de oameni au trait zi de zi in lagarul comunist, denumit astfel de concretizatori. In redarea maiestrita a crampeilor de laborator se regasesc cobaii marxismului. Lucrarile Hertei nu apartin numai literaturii ci si istoriei, sociologiei, psihologiei si filosofiei.
16. A nu se intelege ca opinia este indreptata impotriva euroconcetatenilor germani dimpotriva Germania este una dintre cele mai democrate tari de pe planeta care a permis coexistenta sistemelor opuse. Faptul ca la un moment dat, in decursul istoriei s-au exircita extremele dovedeste ca sunt necesare, in debutul erei cunoasterii si inovarii, noi institutii de gestionare a elementelor de capital intelectual in folosul intensificarii dezvoltarii umanismului si confortului economic.

http://georgeanca.blogspot.ro/2017/06/mafia-si-camora.html

Aurel M. BURICEA: Psaltirea lui David în sonete (2)

PSALMUL 34

 

Judecă Doamne pe cei ce-mi fac necaz

Care se luptă cu mine prin sate

În cuvinte sunt blesteme lăsate

Are drum cugetul meu în orice caz

 

Să se veselească de mântuire

Dar am smerit cu post şi rugăciune

Gândurile rele sunt azi tăciune

Din lumea reală trec în nefire

 

Scoală-te şi ia aminte de mine

Judecă-mă după dreptatea Ta azi

Desparte prin vreme răul de bine

 

Ruşinaţi şi înfruntaţi păcătoşii

În minciuna lor suflete să nu cazi

Liber spre ceruri doar ca albatroşii

 

 

PSALMUL 35

 

Prin veac cel viclean născut să urască

Graiul gurii lui arde de vicleşug

Răutatea va  creşte până-n coşciug

În urma lui vin diavolii să pască

 

Doamne în cer este mila Ta sfântă

Şi adevărul Tău drept până la nori

Din izvorul vieţii lumina cobori

Dreptatea Ta e-n inima mea frântă

 

Mâna celor răi să nu mă clatine

Să nu vină peste mine mândria

Mila Ta celor ce Te vor pe Tine

 

Dreptatea Ta celor drepţi la inimă

Cei care nu pot cultiva trufia

Numai iubirea de frate m-animă

 

 

PSALMUL 36

 

Prin veac pe cei ce viclenesc nu-i urma

Ca iarba verde curând se vor usca

Prin ger de cer nu bâzâie nici musca

Cei ce fac fărădelegea pierd turma

 

Descoperă Domnului calea ta grea

Nu râvni după cel ce sporeşte-n gând

Să nu vicleneşti pe ei din jur plângând

Si cei blânzi vor moştenii chiar de n-ar vrea

 

Iar cei ce viclenesc de tot vor pieri

Mult mai bun este puţinul celui drept

Decât unui bogat  păcătos  să-i ceri

 

De gura celui drept e acest spirit

În vreme de necaz spre cuget mă-ndrept

Casă de rugă să-mi fac din orice mit

 

 

PSALMUL 37

 

Nu cu mânia Ta să mă mustrii  vreau

Nici cu iuţimea Ta să mă cerţi acum

Săgeţile grele s-au înfipt în drum

Fără Tine visele lumii mureau

 

Au putrezit toate oasele mele

De la faţa mâniei Tale au răni

Gârbovit şi chinuit până la vămi

Amară-i viaţa mea prin fapte rele

 

Toate pe lume sunt deşertăciune

Nu-s ocara celui fără de minte

Comorile dincolo sunt tăciune

 

Auzi rugăciunea mea sfântă Doamne

De sufletul meu drept aduţi aminte

Să mai gust din rodul acestei toamne

 

 

PSALMUL 38

 

Ca să nu păcătuiesc cu limba mea

Păzi-voi căile mele curate

Orice păcătos stă-n cele furate

Doar spiritul sfânt se hrăneşte cu stea

 

Chiar fă-mi cunoscut Doamne sfârşitul meu

Ca un chip trece omul dar în zadar

Se tulbură ,strânge comori fără  dar

Să le lase zestre oricărui ateu

 

Nu-s ocară celui fără de minte

Lacrimile mele să mi le mai treci

De rugile mele să iei aminte

 

Auzi rugăciunea mea de om singur

Până când voi părăsi triste poteci

De credinţa mea vreau să Te asigur

 

 

PSALMUL 39

 

Am aşteptat pe Domnul şi m-a văzut

A auzit rugăciunea mea dreaptă

Jertfă şi prinos n-ai voit pe treaptă

În ardere de tot şi vis n-am căzut

 

În capul cărţii e scris despre mine

Am vrut şi legea Ta în inima mea

Bine am vestit dreptatea după nea

Toate relele vreau să se termine

 

Ai pus în gura mea cântare nouă

Doar spre ajutorul meu ia aminte

Desparte această lume în două

 

Domnul se va îngriji de cel sărac

Truditorului  îi va fi părinte

Cu spiritul divin sufletu-mi îmbrac

 

 

PSALMUL 40

 

Fericit cel ce caută la sărac

În ziua cea mai rea îl va izbăvi

Durerea din ură se va isprăvi

Cu cele mai curate fapte mă-mbrac

 

Pe patul durerii să mă salveze

Vindecă sufletul meu că am greşit

Din minciuni şi fărădelegi am ieşit

Doar spiritul divin să mă vegheze

 

Visez la raiul hranei celei cereşti

Omul care a mâncat din pâinea mea

Dacă nu veghezi prin timp cum ai să-l creşti

 

M-ai întărit înaintea Ta în veac

Am avut forţa să trec de soarta rea

Numai prin Tine Doamne am găsit leac

 

 

PSALMUL 41

 

Cum doreşte cerbul izvor de ape

Chiar aşa te doreşte sufletul meu

De Tine Doamne sunt însetat mereu

Gândul spre Tine vine să se-adape

 

Cei ce Te vor chema  întru adevăr

Din pricina vieţii cea fără de trup

De toate cele rele am să mă rup

Cum cad toamna fructele coapte din măr

 

Azi va porunci Domnul milei sale

Iar noaptea cântarea Lui de la mine

Voi rătăci pe căi universale

 

Doar cugetul să mi se lumineze

Când voi traversa de la rău la bine

Să  învăţ vremea rea să mai ofteze

 

 

PSALMUL 42

 

Să mă aperi de neamul necuvios

Departe de omul nedrept şi viclean

E Doamne întărirea mea peste an

Durerea de vrăjmaş mi-a ajuns la os

 

Trimite raza şi adevărul  Tău

Acestea m-au povăţuit şi condus

Pe muntele Tău cel sfânt tainic adus

În jertfelnicul Tău nu-i nimic de rău

 

Cel ce veseleşte tinereţea mea

Lăuda-Te-voi  întru alăută

Cum mai vibrează lumina dintr-o stea

 

Suflete al meu pentru ce eşti mâhnit

De nu poţi lăsa astă viaţă slută

Că-n mântuirea lumii visez tihnit

 

 

PSALMUL 43

 

Cu urechile noastre am auzit

Bătrânii noştri părinţi ne-au spus nouă

Lumea aceasta se împarte-n două

Cei buni Doamne tainic i-ai călăuzit

 

Şi mâna Ta popoare a nimicit

Iar pe părinţi i-ai sădit şi înmulţit

Chiar dacă erau pe muchie de cuţit

Pe toţi vrăjmaşii noştri  i-ai isprăvit

 

Cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit

Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare

Toată onoarea jertfei s-a prăfuit

 

Pe calea Ta nici un rău n-am săvârşit

Scoate-ne Doamne din gheare avare

Şi nu ne lepăda până la sfârşit

 

 

PSALMUL 44

 

Limba mea e trestie de scriitor

Ce scrie iscusit prin calendare

Pentru adevăr şi dreptate mare

Cu litera sfântă scrisă-n viitor

 

A Ta frumuseţe şi strălucire

Încadrează-ţi  arcul şi propăşeşte

Pentru adevăr când împărăteşte

Popoarele vor găsi vieţuire

 

Smirna şi aloca îmbălsămează

Din palate de fildeş cântări sfinte

Să ne bucure inima-n amiază

 

Dă-ne mila milostivirii Tale

Poporul îşi va aduce aminte

Cum se va naşte fructa din petale

 

 

PSALMUL 45

 

Toată scăparea şi puterea noastră

Ajutor întru necazuri din ţară

Dat-a Cel Prea Înalt ultima oară

Cum miroase lumina într-o glastră

 

Nu vreau să se despartă de gândul meu

S-au cutremurat apele şi munţii

Cel Prea Înalt a sfinţit zona frunţii

Lăcaşul Lui în lume sfânt curcubeu

 

Dumnezeu e-n mijloc de cetate

O va ajuta dis-de-dimineaţă

Vedeţi voi oameni de orice etate

 

Minunile sfinte puse pe pământ

În fiecare psalm vibrează viaţă

Cu puterea Ta fac aprig legământ

 

 

PSALMUL 46

 

Toate popoarele bateţi din palme

Strigaţi spre cer cu glas de bucurie

A fi cu cel sfânt e mare  mândrie

Doar atunci viaţa urcă pe culmi calme

 

Moştenirea Sa alesu-ne-a nouă

Frumuseţea lui Iacob ce-a iubit-o

Împărăţia sfântă a zidit-o

Numai poate nimeni s-o rupă-n două

 

Împărat a tot pământu-i Dumnezeu

Cântaţi cu înţelegere peste neam

Şade pe tronul cel sfânt al său de zeu

 

Văd pe Hristos în candele aprinse

Când intră lumina din geruri pe geam

Simt din infinit spaţii necuprinse

 

 

PSALMUL 47

 

Lăudat Domnul pe muntele cel sfânt

Munte din Sion – cer de miază –noapte

Din zenit trimit minunate şoapte

Întru bucuria acestui pământ

 

Cetatea Impăratului Cel Mare

În palatele ei se mai cunoaşte

Sunt dureri ca ale celei ce naşte

Cu vânt scufundă corăbii pe mare

 

Pe ei acolo cutremur i-a cuprins

Puterea Domnului e fără margini

Am auzit şi-am văzut cum s-a aprins

 

Ca să povestim neamului ce vine

El ne va paşte pe noi în vii pagini

Dacă mâine fi-vom ceruri străine

 

 

PSALMUL 48

 

Ascultaţi toţi cei ce trăiţi în lume

Gura mea va grăi înţelepciune

În orice rugă se află minune

Peste inima mea vor cade brume

 

Oare de ce mă tem de ziua cea rea

Când mă vor înconjura vrăjmaşii mei

Se cred în puterea lor ca nişte lei

Şi averea lor este mare şi grea

 

Vrea în sunet de psaltire gândul meu

Când văd prin veac pe cel înţelept murind

Cum moare nebunul şi orice ateu

 

Că la   moarte omul nu va lua nimic

Slava lui se va stinge ca-n negru grind

Ce rămâne oare dintr-un spaţiu mic

 

 

PSALMUL 49

 

Domnul a grăit şi-a chemat pământul

De la răsărit şi până la apus

Din Sion strălucirea Lui am dedus

Foc înaintea Lui să ardă gândul

 

Împrejurul Domnului vifor mare

Chema-va cerul de sus şi pe pământ

Să judece poporul său cu avânt

Cei ce-au făcut jurământ prin altare

 

Dumnezeu din cer judecător este

Toţi cei care s-au hrănit fără muncă

Şi-au spus lumii cea mai falsă poveste

 

Şi limba lor a împletit vicleşug

Celor din jur n-au dat decât poruncă

Nu vor avea linişte nici în coşciug

 

 

PSALMUL 50

Miluieşte-mă Doamne cu milă grea

Şterge fărădelegea mea din trecut

Rău înaintea Ta naiv am făcut

Şi în păcate  m-a născut mama mea

 

Celei ascunse tainei mi-ai arătat

Auzului meu vei da poezie

Oasele smerite vor fi hârtie

Prin lumea ce vine să nu fiu ratat

 

Duhul Tău Sfânt nu-l  lua de la mine

De la faţa Ta nu mă mai lepăda

Arderile de tot nu le ştiu bine

 

Duhul umilit inima rănită

Peste cele rele zboară lebăda

Calea spre Cel de Sus e infinită

 

 

PSALMUL 51

 

De ce te făleşti întru răutate

Fărdelege toată ziua prin viaţă

Nedreptatea creşte de dimineaţă

Faptele tale nu vor bunătate

 

Iubit-ai doar cuvintele pierzării

Limba vicleană cultivă vicleşug

Cei ce nu se supun îi vrei în coşciug

Duşmănia trece limita zării

 

Pentru toate Domnul te va doborâ

Te va smulge te va muta din locaş

Şi trupul tău în pământ va coborâ

 

În casa Ta eu sunt măslin roditor

În mila Ta prin timp  nu eram ocnaş

Slăvi-Te-voi prin veac de ocrotitor

 

 

PSALMUL 52

 

Zis-a cel nebun”Nu este Dumnezeu”

Criticatu-s-au şi prin fărădelegi

Cel ce face bine n-ai cum să-l alegi

Domnul din cer a privit fiii mereu

 

Toţi s-au abătut netrebnici s-au făcut

Până la unul nu-i cel ce vrea bine

Cu fărădelege m-au dus pe mine

S-au temut de frică şi-n iad au căzut

 

Ruşinatu-s-au că-s urgisiţi chiar ei

Acolo s-au temut cu frică mare

Unde nu era frică pentru atei

 

Mântuirea lui Israel din Sion

Cine va da sfânta veste-n altare

Cei robiţi ai poporului său pion

 

 

PSALMUL 53

 

Întru puterea Ta mă judecă azi

Mântuieşte-mă întru numele Tău

Auzi rugăciunea mea “ia-mă din rău

În blesteme de străini să nu mă cazi “

 

Vrăşmaşilor mei fie cele rele

Adevărul Tău îi va pierde pe ei

Cată sufletul meu hoarda de atei

Şi-au vrut pe Dumnezeu în toate cele

 

De bunăvoie mă voi jertfi Ţie

Şi lăuda-voi numele Tău Doamne

Că este bun în viaţă şi-n vecie

 

Şi că de tot necazul m-ai izbăvit

Şi celor vrăjmaşi nu le-ai mai  dat toamne

Şi printre lacrimi ochiul meu ai privit

 

 

PSALMUL 54

 

Auzi ruga mea n-o da din vedere

Ia aminte spre mine şi ascultă

Nu mai lăsa în noapte lumea cultă

Opera scrisă spre cer să adere

 

Mâhnitu-m-am întru neliniştea mea

Acoperit de-ntuneric cu teamă

De frica morţii inima Te cheamă

S-o faci să pulseze ca raza din stea

 

Cine-mi va da aripi ca de porumbel

Ca să zbor şi să mă odihnesc prin veac

Aş trăi în pustiu să nu fiu rebel

 

Bărbaţii vărsători de sânge negru

Şi viclenii nu vor găsi-n viaţă leac

Prin Tine Doamne eu voi fi integru

 

 

PSALMUL 55

 

Miluieşte-mă :m-a necăjit omul

Călcatu-m-au vrăjmaşii mei şi ziua

Cuvintele mele au urât piua

Fură rodul şi rupe mereu pomul

 

Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei

În mânie popoare vei sfărâma

Cată sufletul meu cum peştii râma

Viaţa mea ţi-am spus-o Ţie din bordei

 

Înaintea Ta lacrimile  mele

Întoarce-se-vor vrăjmaşii înapoi

În orice zi Te voi chema din stele

 

C-ai izbăvi cugetu-mi de la moarte

Acestea sunt vremelnice pentru noi

De bogăţie nu vom avea parte

 

 

PSALMUL 56

 

Spre Tine a însetat sufletul meu

În umbra aripilor Tale visez

Să trec fărădelegea viaţa pisez

Striga-voi către  Domnul din apogeu

 

Trimis-a din ceruri şi m-a mântuit

Pe cei ce urăsc dat-a spre ocară

A uscat în iad gura lor avară

Şi  în gropi au căzut şi s-au chinuit

 

Deşteaptă-te psaltire dimineaţa

Gata este inima mea pentru cânt

Te voi lăuda luminându-mi viaţa

 

Mila Ta s-a mărit iar  până la cer

Adevărul Tău în spirit ia avânt

Peste tot pământul slava Ta o cer

 

 

PSALMUL 57

 

Străinii păcătoşi de la naştere

Din pântece au grăit grele minciuni

Cu mânie de şarpe au şters minuni

Flămânde mâini doar în furturi  meştere

 

De nimic se vor face ca apa trec

Întinde-voi arcul Său şi vor slăbi

Vor fi nimici chiar de se vor grăbi

Doar crunte pedepse cu ei se petrec

 

Cum ceara se topeşte aşa vor fi

A căzut foc peste ei şi n-au văzut

Că noaptea nopţii nu se mai face zi

 

Cel drept se va bucura de dreptate

Când vede astăzi necredincios căzut

Şi faptele rele nu-s repetate

 

 

PSALMUL 58

 

Scoate-mă Doamne de la vrăjmaşii mei

De cei ce se scoală împotriva mea

Apără-mă de cei ce-mi fac viaţa grea

Zilele mele să-mi fie flori de tei

 

Puterea mea în Tine o voi păzi

Mila Ta mă va întâmpina cu drag

Duşmanii mei cei răi vor plânge în prag

Şi-n ghearele morţii se  mai vor trezi

 

Şi Tu Doamne vei râde de ei un pic

Cu mânia Ta nimiceşte-i  seara

Neamurile rele vor fi de nimic

 

Iar eu voi lăuda a Ta putere

Dimineaţa nu va mai veni fiara

Şi-ţi voi cânta singura mea avere

 

 

PSALMUL 59

 

Lepădatu-ne-ai pe noi şi doborât

Te-ai milostivit şi mâniat spre noi

Ne-ai dat vinul umilinţei la nevoi

În toată asprimea Ta ne-ai coborât

 

Dat-ai celor ce se tem de Tine semn

Şi din faţa arcului Tău să fugă

Cel ce nu vrea din neam să facă rugă

Şi n-au dorit din ceruri niciun îndemn

 

Mie din alt neam mi s-au supus în gând

Şi cine mă va duce la cetate

Să nu mă facă prin biserici plângând

 

Dă-ne ajutor scoate-ne din necaz

Fă-i izbăvirea celui în etate

Să ştim rezolva-n viaţă orice necaz

 

 

PSALMUL 60

 

Azi la rugăciunea mea ia aminte

În faţa răului turn de tărie

Me-ai fost din nesfârşita veşnicie

M-ai apărat de cei fără de minte

 

Locui-voi în locaşul Tău în veci

Acoperit cu aripile Tale

În viitor minunate petale

Când peste această lume mă petreci

 

Mila şi adevărul din veac în veac

Rodite visele mele zi de zi

Rugăciunea mea sfântă îmi  va fi leac

 

Lăudând aici preasfântul Tău nume

În vecii vecilor va călăuzi

Sufletul meu însetat de cutume

 

———————————–

Aurel V BURICEA

martie 2015

Bucureşti