Experienţă inedită a Pastorului Corin Izvernariu în Africa

Consemnare de Ben Todică

Melodia Paradisul African se dizolvă pe vocea crainicului,

Ben Todică: Visul african, dragi ascultători. Într-adevăr nu aţi greşit, nu suntem la alt program, ci la programul în limba română din Australia. Şi acum să-l prezint pe musafirul nostru special, aşa cum am promis: Pastorul Reverend Corin Ion Izvernariu, foarte cunoscut în comunitatea română şi australiană. Reverenţa Sa a studiat ştiinte teologice la Melbourne University, universitate din Melbourne. În cei de mai bine de 35 de ani de locuit la antipozi a ajutat sute şi sute de români şi australieni şi era de aşteptat ca darul său să se extindă şi peste hotare. Bine aţi venit la noi, în emisiune! Aţi fost în Africa pentru trei săptămâni, invitat la Congresul Mersy House, Casa Milei din Uganda, Kenya şi Congo…, Spuneţi-ne, cum aţi ajuns acolo?

Corin Izvernariu: Bine v-am găsit, domnule Benoni şi toate cele bune ascultătorilor 3zzz. Cum am ajuns acolo? Anul trecut am fost invitat de către pastorul asistent Jeff Lavenda într-o vizită în Kenya, Uganda şi Rwanda. şi, în timp ce am ajuns în Rwanda, i-am cunoscut pe dr. Gilbert şi dr. Cisy Birungi care m-au invitat la această conferinţă în anul acesta. Când au făcut invitaţii anul trecut, în luna mai, am crezut că este doar o invitaţie diplomatică, nicidecum nu m-am aşteptat că voi primi invitaţie oficială, pe care mi-au trimis-o anul trecut, în octombrie, prin e-mail şi m-au invitat ca să fiu ca şi guest speaker (vorbitor invitat) la această conferinţă.

B.T.: Noi suntem foarte mândri. Care este misiunea dumneavoastră în această parte a lumii? Această parte de unde a pornit civilizaţia, Africa?

C.I.: Prima dată când am fost invitat tot la o conferinţă în Kenya, şi apoi de acolo în Uganda şi Rwanda, a avut ca scop să-i învăţ teologie, creştinism şi pe parcurs am realizat şi am observat şi alte lucruri care mi-au atins inima. Mă refer, în mod special la sărăcia de acolo, oamenii care sunt bolnavi, nevoile lor, nu neaparat atât spirituale, cât mai mult fizice, lipsa de mâncare, de îmbrăcăminte… De data aceasta am fost mult mai pregătit sufleteşte, nu numai din punct de vedere teologic, spiritual, dar şi din punct de vedere material.

B.T.: Aţi fost numai dumneavoastră din Australia invitat sau au mai fost şi alţi străini?

C.I.: Numai eu am fost invitat. De fapt am fost singurul International speaker (invitat internaţional să le vorbească) la această conferinţă, dar a fost în Kenya şi de acolo a venit în Uganda asociatul meu Pastorul Jeff Lavenda, care de origine este din Kenya. Încă este acolo şi împreună am fost la această conferinţă.

B.T.: Care sunt obiectivele acestei organizaţii Mersy House?

C.I.: Obiectivul principal este de a ajuta copiii orfani, copii care au rămas fără părinţi datorită bolilor de Sida şi Ebola din cauza cărora au murit şi altor boli care sunt în Africa şi au fost cunoscute. Chiar la familia la care am stat, dr. Gilbert şi dr Cissy Birungi, ştiam că au un băiat de nici un an şi când am intrat în casă, am văzut deodată o familie mare: opt sau nouă copii, băieţi şi fete. şi am întrebat: ce-s cu ei aici? Mi-a povestit istoria copiilor, ei sunt fără părinţi, fără mamă, fără tată şi atunci ei, fiind medici se ocupă şi de sănătatea lor, ei îi îngrijesc, sunt părinţii adoptivi ai acestor copii.

B.T.: Am înţeles că unul din obiective este de a-i trata medical pe aceşti copii bolnavi.

C.I.: Am avut în această conferinţă o experienţă bogată în misiunea mea. Conferinţa a ţinut şapte zile. A început duminică şi s-a terminat duminica următoare. Sâmbătă a fost o zi întreagă conferinţa medicilor, unde medicii de dimineaţă şi până seară au lucrat pe gratis şi 600 de persoane au fost asistate medical.

B.T.: Deci, organizaţia asta se ocupă de sănătatea celor nevoiaşi?

C.I.: Da,da

B.T.: Asigură partea medicală şi îi ajută pe cei orfani, iar dacă sunt pe drumuri să le dea locuinţă.

C.I.: Nu le dă locuinţă, ci îi ia la ei acasă.

B.T: Sunt fără părinţi.

C.I.: Am întâlnit copii rămaşi fără părinţi.

B.T.: Este extraodinar! … Să mai ascultăm puţină muzică şi revenim.

C.I.: Mulţumesc!

Ritm african la tobe.

B.T.: Am pus melodia asta mai săltăreaţă ca să ne mai relaxăm pentru că suntem un pic crispaţi, emoţionaţi…, să ne revenim… Am înţeles că aţi botezat 6 bărbaţi şi 18 femei. Cum a fost? Pe lângă faptul că aţi fost la această conferinţă, aţi fost invitat să luaţi parte şi la anumite procesiuni religioase. Au multe biserici acolo?

C.I.: Au venit pastori din Congo, Kenya, Burundi, de unde am avut câteva sesiuni cu pastorii. Pe lângă faptul că am participat la ceea ce am spus înainte, să particip la întâlnirea medicilor şi să observ ceea ce se întâmplă acolo, am avut şi timp în care am ţinut studii biblice cu pastorii, am avut câteva servicii cu creştinii din Africa şi la sfârşitul acestei conferinţe am avut un botez foarte interesant. Interesant, de ce? În primul rând apa a fost aşa de murdară, mi-a fost frică să intru în apă să botez într-un râu. Mi-a fost teamă să nu capăt vreo boală de piele, ceva.

B.T.. Crocodili nu erau?

C.I.: Nici nu m-am mai gândit, am intrat în apă, nu m-am mai gândit dacă sunt crocodili sau nu, ci am intrat pur şi simplu. Mi-am zis, ce-o să se întâmple acum, se întâmplă, asta e. Erau în jur peste o sută de persoane, douăzeci şi patru aşteptau să fie botezate, nu mi-am mai pus întrebări, dar am avut puţină ezitare când am văzut apa atât de murdară. Şi al doilea lucru pentru care am fost puţin emoţionat a fost că au fost trei femei gravide şi mi-era teamă ca nu cumva băgându-le în apă să nu se întâmple ceva rău, dar înainte de asta era dr.Gilbert acolo şi l-am întrebat: E ok să botez femeile astea gravide? Să nu se întâmple ceva.

B.T.: Aici am o întrebare: Când botezi o femeie gravidă, botezi o persoană sau două? Se va naşte gata botezat?

C.I.: Nu vreau să intru în dezbateri teologice aici, pentru că eu consider că e o singură persoană botezată pentru că acea persoană crede că Iisus Hrisos este Domn şi Mântuitor. şi asta n-o face copilul.

B.T.: Eu sunt doar curios.

C.I.: Aş aminti aici despre Ioan Botezătorul. Biblia ne spune că din pântecele maicii sale a fost umplut cu duhul sfânt şi a săltat de bucurie atunci când Maica Domnului a venit şi a felicitat-o pe Elisabeta, pe mama lui Ioan Botezătorul. Deci, Dumnezeu face minuni, Ioan Botezătorul a fost şi rămâne, după spusele Mântuitorului, unul dintre cei născuţi, cel mai mare om născut din femeie. Deci, este caz când duhul lui Dumnezeu lucrează în mod tainic, dar în cazul botezului, persoana îl mărturiseşte pe Iisus Hristos ca domn şi Mântuitor.

B.T.: Copiii ăştia vor fi speciali.

C.I.: Probabil că da. Probabil că da. Vor avea o dublă binecuvântare.

B.T.: Povestiţi-ne ce aţi găsit nou şi interesant în viaţa africană.

C.I.: După zece zile de conferinţă în Uganda şi mai puţin de o săptămână de conferinţă în Kenya, au mai rămas câteva zile libere, timp în care am vizitat un Parc foarte mare, căruia îi spune Maasai Mara Safari, şi care se află pe o lungime de 1000 de kilometri pătraţi în sistemul ecologic Serengeti în partea de nord a ţării la graniţa cu Tanzania, unde am văzut animalele junglei.

B.T.: În fotografiile pe care le avem în faţă văd un leu, tolănit sub un copac. Eraţi aproape de el? Care-i situaţia, nu v-a fost teamă că vă mănâncă?

C.I.: Cei care ne-au dus, ghidul, sunt experţi în cunoaşterea animalelor. Ne-am apropiat de leu. Leul dormea şi pur şi simplu ne-a ignorat, nici nu ne-a băgat în seamă că ne-am apropiat de el la doi metri şi la un moment dat şi-a ridicat capul, s-a uitat la noi, am făcut nişte poze şi s-a culcat din nou.

B.T.: Era sătul…

C.I.: Da. L-am întrebat pe ghid despre leu. şi ne-a spus că, în general, leul doarme tot timpul, leoaica este cea care-i aduce hrana, lucru pe care nu l-am ştiut până acum, şi, deci el nu merge la vânat. El doarme şi femela lui merge şi-i aduce mâncare.

B.T.: Extraordinar!!

C.I.: Interesant, da.

B.T.: Păi ăştia sunt uşor de vânat atunci.

C.I.: Cine?

B.T.: Leii,

C.I.: Nu cred. Poate că singurii care-i vânează sunt cei din tribul Maasai.

B.T.: Cine sunt ăştia.

C.I.: Aceştia sunt un trib care trăiesc de-a lungul văii Great Rift de 3000 de ani şi sunt pe un coridor de pământ între Kenya şi Tanzania, în sudul Keniei şi-n nordul Tanzaniei, un trib care nu ştie ce este frica, unde animalele lor pasc împreună, turmele lor de oi şi capre le-am văzut cu căprioarele şi cu celelalte animale care erau acolo şi am întrebat: Nu vă e frică că vine leul? Ori, ca să fii un masai trebuie să omori leul. Ei nu ştiu ce este aia frică. Ei omoară leul, de mici copii învaţă cum să se lupte cu leul şi cum să-l omoare cu suliţa. Am rămas impresionat. Am avut chiar doi masai care mă păzeau, erau un fel de security care au stat la uşa cortului.

B.T.: Aa, dormeaţi în cort noaptea? Şi când aţi dormit acolo, eraţi păziţi?

C.I.: Da. şi ca să nu vină animale, doi inşi au stat toată noaptea la uşa cortului şi m-au păzit.

B.T.: Aţi avut bodyguard de la început când aţi ajuns cu avionul acolo?

C.I.: Cum am ajuns în Kenya mi-au asigurat protecţie, am avut tot timpul cât am fost în conferinţă, a fost un soldat la uşă, n-a intrat nimeni în sala de conferinţă să nu fie verificat, scanat. Deci, de la aeroport am avut un alt security care atunci când mergeam undeva, nu lăsa pe nimeni să se apropie la doi paşi de mine. El era civil. şi m-am simţit destul de protejat, n-am avut niciun fel de problemă şi atunci când am ajuns la Maasai Mara, acolo am avut alţi doi din tribul maasai, un trib care se consideră că este un trib pierdut, este interesant…, the lost tribe of Israel tribul pierdut a lui Israel.

B.T.: Incredibil!

C.I.: Yes! Yes! Din partea de jos a Nilului din Egipt au migrat în Kenya şi în Tanzania.

B.T.: Chiar discutam înainte de a începe emisiunea, îmi spuneaţi că vă place de Iohannis pentru că el face lucruri bune şi nemţii au început să vorbească frumos despre români, că sunt extraordinar de muncitori. Mi-aţi spus ceva interesant că v-aţi întâlnit pe avion cu nişte români. Extraordinar!

C.I.: Da, când m-am dus, am zburat cu Qatar Airways şi de la Doha în Uganda, când am intrat în avion am văzut ecusonul unei doamne, pe care scria Ilinca. M-am gândit: Ilinca nu poate să fie decât nume de româncă.

B.T.: Stewardesa?

C.I.: Stewardesa, da. Am intrat cu dânsa în vorbă şi i-am spus că dacă vorbeşte româneşte, atunci să vorbim româneşte, să nu ne chinuim în engleză. „My good, my good, romanien” a vociferat ea. şi la întoarcere, când m-am întors din Kenya cu un alt avion, şefa stewardeselor era la uşă şi spune Welcome! Bine aţi venit! , iarăşi mă uit pe ecuson şi văd din nou nume românesc şi i-am zis direct: „Sărut mâna, doamnă!” ‚Vai, da de unde sunteţi? Cum de sunteţi aici? Mai avem încă un român, mai în spate.’ şi mergând să mă aşez, mă uitam la ecusoane să-l văd pe-al doilea român şi văd Ionuţ. şi când m-am apropiat, dânsul era foarte amabil să-mi ia geanta să mi-o pună sus şi i-am spus: „Bună ziua, Ionuţ! Ce faci”? S-a uitat aşa mirat la mine şi-a zis:’Doamne, veniţi din Kenya?’ ‚”Da, sunt român.” şi-am stat de vorbă… Foarte drăguţ, am rămas impresionat de bunătatea şi amabilitatea românului. Nu ştia ce să-mi facă. Imediat mi-a adus un cadou de la cei de la Businesse class…

B.T.: Deci, românii au reputaţie bună în lume.

C.I.: În Doha există un număr frumos de români care lucrează şi mi-a spus că sunt foarte, foarte bine văzuţi în Qatar şi de fapt am fost încântat să aud cât de frumos se vorbeşte acum despre românii din Germania. Frumos! Frumos, să mai auzim asemenea lucruri!

B.T.: Să mai ascultăm o melodie şi după aceea trecem la punctul următor.

C.I.: Desigur.

La Obreja într-o grădină se dizolvă.

B.T.: „Ia mai stai cu noi de vorbă”, frate Corin Izvernariu! Într-o grădină Achim Nica… Nu se compară nimic cu el, dorul de casă, dorul de a fi cu oamenii şi de a vorbi cu ei. Cum era în copilărie? V-aţi gândit vreodată acasă, în copilărie, când eraţi la şcoală, să ajungeţi la triburile astea, din Africa?

C.I.: Nuu, nu m-am gândit niciodată, dar este în providenţa lui Dumnezeu, Niciodată n-am visat. Cu toate că noi toţi am ştiut că în România s-a învăţat carte. Am învăţat despre Africa, dar niciodată n-am visat că voi ajunge acolo. Achim Nica. Da, Achim Nica mi-a plăcut de când eram în clasa a şaptea sau a opta şi a venit de la Moldova Nouă. Eu sunt de loc de la Scinăpari, Cărbunari, Caraş-Severin, de-acolo, aţi auzit?

B.T.: Da, asta vroiam să le spun ascultătorilor noştri, celor tineri, celor care nu vă cunosc, nu ştiu de unde sunteţi . Din România…

C.I.: Dacă n-ai auzit de satele astea, n-ai cultură generală, zice râzând Pastorul Reverend Corin John Izvernariu. Da, şi jucând fotbal pe arenă, aşa-i spuneam noi, vine un autobuz, se opreşte şi se dau jos din el artiştii: Achim Mica, Florentin Iosif… Eram în clasa a şaptea, a opta şi au jucat fotbal cu noi şi de atunci l-am îndrăgit pe Achim Nica. De fapt, nu ştiu dacă mai trăieşte, dar spusele lui nea Tudor, Tudor Gheorghe că este „unul dintre cei mai mari cântăreţi ai folclorului românesc”! Este foarte adevărat.

B.T.: Extraordinar! Să mai ascultăm o melodie cu Achim Nica.

Săracă Copilărie,

B.T.: Cum are Dumnezeu grijă de copiii ăştia săraci! Are grijă să le dea cadouri şi ajung maturi. Uite, cum v-a dat şi dumneavoastră!

C.I.: Da, mi-a dat până acum. Când am auzit „Săracă copilărie” de Achim Nica, mi-au dat lacrimile.

B.T.: La ce v-aţi gândit?

C.I.: Cum v-am spus, totul este în mâna lui Dumnezeu. Am invitaţie să merg în Congo, anul viitor. Să fac misiune printre pigmei. Am primit invitaţia de la un pastor din Congo care se ocupă cu pigmeii, cu copiii săraci de acolo. M-a dus imediat gândul la profesorul pe care l-am avut, Popescu la geografie, când ne vorbea despre pigmei. şi acum Dumnezeu îmi deschide o poartă ca să ajung în Congo şi ceea ce am învăţat când eram în clasa a patra, a cincea şi-i vedeam doar prin poze şi mă minunam, acum am ajuns să fac misiune printre pigmei şi să-i văd în realitate. E de neimaginat! Dincolo de ce-a fost, pot să gândesc că sunt binecvântat.

B.T.: Ei acum dacă s-au creştinat, s-au botezat, cred în Iisus Hristos, sărbătoresc şi ei Paştele, nu? Mă refer la africani.

C.I.: Păi, toţi creştinii de pe faţa pământului sărbătoresc cele două mari sărbători.

B.T.: Aveţi idee cum? Vopsesc ouă şi ei?

C.I.: Probabil că da. N-am fost, n-am participat la nicio slujbă de Paşte sau de Crăciun, dar, sigur nu există creştinism fără Naşterea lui Hristos, fără Moartea lui Hristos şi fără Învierea lui Hristos. Astea sunt fondation, fundamentul.

B.T.: Bănuiesc faptul că şi ei cresc găini acolo şi au ouă.

C.I.: Şi încă sunt, nu aşa, cum spunem noi aici găinile care sunt închise şi altele care sunt libere, la ei sunt lăsate libere, la ei sunt numai organice.

B.T.: Aţi mâncat numai mâncare naturală, mâncare bună.

C.I.: Da. Am slăbit. Chiar azi dimineaţă m-am cântărit şi am slăbit foarte bine: de la 104 la 93 kg.

B.T.: Asta înseamnă să mănânci mămăligă în loc de păine.

C.I.: Numai mămăligă am mâncat, n-am mâncat pâine deloc trei săptămâni.

B.T.: Vă aduceţi aminte de Paştele pe care îl sărbătoreaţi în România? Cum era? Era ceva special?

C.I.: Exact, ca şi aicea. Nu am lăsat tradiţia, românii din Australia n-au lăsat tradiţia şi pentru lucrul ăsta tare mult mă bucur. Sărbătorim Paştele aşa cum ne-au învăţat sfinţii părinţi. şi o ducem aşa până va veni Hristos.

B.T.: Dacă doriţi să împărtăşiţi cu noi un cuvânt de Paşte? Vă rog!

C.I.: Doresc la toţi creştinii din Australia şi toţi care vor asculta această emisiune să rămână tari în credinţa pe care am primit-o odată pentru totdeauna şi să rămânem în Hristos. Cu toate că mai sunt încă vreo două trei săptămâni pănă la Paşte, pot să spun de pe acum: Sărbători fericite! Hristos a înviat! Este viu!

B.T.: Vă mulţumim că aţi venit în emisiune. Suntem mândri de dumneavoastră şi vă dorim să zburaţi cât mai înalt. Şi vreau să încheiem această emisiune cu o melodie frumoasă care ne plăcea în copilarie la amândoi foarte mult şi pe care o cânta Maria Lătăreţu: Lie, Ciocârlie.

C.I.: Mulţumesc! Mulţumesc! Ne-a plăcut şi ne place.

B.T.: De data asta va fi cântată de Vitas, un cântăreţ rus. E o versiune minunată! Dar în limba română.

C.I.: Să-l ascultăm.

B.T.: Doamne ajută! Şi până la o emisiune viitoare: S-auzim numai de bine!

 

Anunțuri