Vasilica Grigoraș – Ninge pe-oglinda lunii, haiku, Iaşi, Editura PIM, 2017

steagul arborat

de florile mărului –

speranţa în plop

                                                 Vasilica Grigoraş

Calitatea cea mai remarcabilă a poemului de mai sus este faptul că foloseşte în fiecare dintre părţile lui o expresie.

Este bine să nu mergem mai departe înainte de a lămuri ce se înţelege din punct de vedere lingvistic cînd vorbim de expresie. Genul proxim este îmbinarea de cuvinte (unitatea frazeologică, sintagma) fixă, adică aceea în care sensul, unic, se păstrează doar dacă înşiruirea cuvintelor rămîne neschimbată. Diferenţa specifică prin care se deosebeşte de locuţiuni sau cuvinte compuse este expresivitatea sensului. Albul ochiului (cuvînt compus) este un nume pentru ceva bine precizat, a băga de seamă (locuţiune verbală) este o îmbinare care se comportă ca un verb şi şi-a cam pierdut expresivitatea, de florile mărului (expresie) se foloseşte doar pentru sensul său figurat – degeaba, în zadar, de pomană–,  greu de motivat prin sensurile componentelor.

Recurgînd la expresia de florile mărului, autoarea nu s-a rezumat doar la a reitera ideea de gratuitate a unui gest, ci, prin felul în care a plasat-o, a mimat şi o imposibilă înălţare a unui drapel aninat pe fragilitatea, acum înţeleasă la propriu, a unor delicate flori de măr. Expresia, rămînînd autonomă, cochetează şi cu o integrare gramaticală într-o îmbinare de cuvinte mai consistentă. Sensul final însă bate mai departe, gestul este demascat şi la propriu şi la figurat ca unul nu atît zadarnic, de o inutilitate poate naivă, ci ca unul mai mult ca sigur interesat şi ipocrit.

Făţărnicia însă, acum o putem spune pe faţă pentru că arborarea steagului a fost dovedită ca o înşelăciune, compromite viitorul, nădejdea că patriotismul afişat ar fi unul autentic. Speranţa în plop vrea să spună că ea e imponderabilă, aeriană, inconsistentă. În mod ciudat, expresia, altfel extrem de cunoscută şi vehiculată, nu există nici în DEX, nici în Dicţionarul de expresii şi locuţiuni româneşti.

Frumuseţea poemului constă, pentru mine, în felul în care obiectivitatea celor două expresii construieşte cu detaşare un dialog profund mîhnit.

Corneliu Traian Atanasiu

(Din vol. Ninge pe-oglinda lunii, haiku, Iaşi, Editura PIM, 2017)

„Încă o pană iscusită” de Corneliu Traian Atanasiu

Imagini pentru corneliu traian atanasiu

Prefaţă la cartea STAREA VREMII AZI: senryu,  de Vasilica Grigoras

Două lucruri sînt importante pentru autorul de senryu: să aibă haz şi să o facă cu detaşare şi delicateţe. Primul poem al volumului dă tonul acestei exigenţe cum nu se poate mai fidel şi totodată mai graţios:

primele ştiri –

două vrăbiuţe-n zori

toacă liniştea

La prima oră nu le tace gura, toacă verzi şi uscate, aceleaşi de ieri şi, cu siguranţă, şi cele de mîine. Pălăvrăgesc, flecăresc, pentru că, evident, e vorba de o alegorie, de o mică fabulă. Oarecum inocentă, pentru că şi ciripitul lor de vrăbii gureşe este mai degrabă inofensiv. Tulbură doar tihna dimineţii. Cu duhul blîndeţii, îngăduitoare, autoarea nu pune la inimă, îşi cultivă doar seninătatea…

Nicicînd personajele implicate într-o relaţie, acum umană, nu mai sînt doar deghizări zoomorfe, umorul nu este caustic, abia de face aluzie la un poncif prea vehiculat pentru a-l persifla. Desigur, potriveala sufletelor împerecheate nu e chiar măgulitoare.

suflete pereche –

dânsa prea decoltată

el cam deocheat

Pe aceeaşi temă, a cuplului deocheat, jocul de cuvinte cu fundal publicistico-literar alunecă pe nebăgate de seamă spre veşnica meteahnă a traducerii în amor. Soţia este cu siguranţă bibliofilă.

soţ de poveste –

traduceri după traduceri-n

ediţii de lux

Iar de data asta, situaţia incendiară îşi etalează făţiş rezultatele deja scontate:

foc mocnind de mult –

alături de un pârlit

tot mai des friptă

Cuvintele cu două înţelesuri, bine plasate, asigură o canava pe care ţesătura derapează lesne spre intriga amoroasă.

război iminent –

vecina mai tânără

încurcând iţele

Dar nu numai cuvintele polisemantice sînt mînuite cu măiestrie de autoare, expresiile sînt şi ele un material verbal la fel de eficace în a realiza opoziţii, echivocuri, efecte ironice. În poemul de mai jos, nu mai ştii cine pe cine trage în piept.

macazul schimbat –

păpuşari traşi pe sfoară

de-ale lor păpuşi

Tematica pe care autoarea o abordează cu mai multă vervă şi aplicaţie este aceea politică. De la ţinuta morală a aleşilor:

armonii de-april –

lalelele degrade

edilii în dungi

la prestaţia verbală:

din nou alegeri –

în răspântii mori de vânt

îşi dau aere

şi la stratagemele ipocrite:

simţ electoral –

cu momeala pe la uşi

pun picioru-n prag

totul este doar înşelătorie, inclusiv parada patriotardă:

steagul arborat

de florile mărului –

speranţa în plop

Nici evoluţia vremii nu e trecută cu vederea. Nu numai merii sînt anul ăsta din nou în floare, ci şi merele de sub bluza fetelor în floare dau să rupă nasturii.

merii în floare –

bluza de anul trecut

mult prea strâmtă

Un joc de cuvinte poate vorbi simultan şi de imprimeul rochiei, şi de privirea prea indiscretă a vreunui admirator. Nu ştim ce e mai decoltat în poem, rochia sau insistenţa privirii. Şi nimic nu ne obligă să alegem.

balul bobocilor –

pe rochia decoltată

ochiul boului

La urma urmei, ispita rămîne unul din condimentele vieţii:

ajun de Crăciun –

Moşul ispitit din nou

de poale în brâu

Sînt în carte şi destule poeme care sînt înclinate prea mult să biciuiască moravurile satiric şi sarcastic. Sînt şi poeme în care se vede numai exersarea în folosirea unor expresii. Voi încheia însă cu un poem care merită toate laudele:

concediu altfel –

cerul şi marea în

ochii pruncului

Prima parte e calchiată pe sintagma des folosită în ultimii ani şcoala altfel. Substituţia şcolii cu concediul este extrem de subtilă. Înclin să cred că e vorba de un concediu într-un fel ratat sau interzis de ivirea pruncului. Şi că cerul şi marea din ochii lui (posibil albaştri) sînt mai mult decît o compensaţie pentru concediul pierdut în acest an.

Fără discuţie, Vasilica Grigoraş îşi află locul între cei doar o mînă de autori cu talent evident pentru acest poem hîtru fără a fi veninos – senryu.

Corneliu Traian Atanasiu

 

Haiku de Vasilica Grigoraş; Comentarii de Corneliu Traian Atanasiu

 

tata la oaste –

mama întinde războiul

urzind timpul

Mi s-a părut cel mai bun ca idee. În primul rînd pentru că se folosește de o situație extrem de cunoscută, care este și trama Odiseei. În al doilea rînd pentru folosirea în dublu sens al cuvîntului războiul – fiecare cu războiul lui. În al treilea pentru că, în ciuda aparenței metaforice, urzind timpul mărturisește un adevăr extrem de dur și trist, femeia singură trebuie să schimbe urzeala vieții de pînă atunci. Pentru cei care nu acceptă încă, poate e un bun exemplu că se pot scrie haiku-uri și fără kigo (clasic). Războiul e pentru oameni un sezon de departe mai redutabil ca orice anotimp. Nu e vorba aici despre relativ duioasa integrare în cosmosul natural ci despre supravieţuirea în plin dezastru uman. (C.T. Atanasiu)

x

slujba de noapte-

bătăile de toacă

adâncind tihna

Schimbînd puţin efectul – sporind liniştea cu adîncind tihna -, Vasilica Grigoraş alege alte două elemente care să compună scena. Bătăile de toacă în liniştea serii au acelaşi rezultat de accentuare, de adîncire a păcii, dar tihna, lipsită de griji, este puţin divergentă faţă de sentimentul pios care populează atmosfera slujbei. Aici liniştea e de-a dreptul tihnă. (CT Atanasiu)

x

aşteptând în prag-

urme de pui pe prispa

proaspăt lipită

Impresia (alegorică) este aceea că nu doar mama sau bunica aşteaptă în prag, ci copilăria cu amintirile ei. Una din ele este chiar cea din partea a doua a poemului: puii nu aşteaptă să se usuce prispa abia lipită şi îngăduinţa pentru fapta lor frizează indulgenţa pentru copiii neastîmpăraţi. Poate că în ochii celor rămaşi acasă urmele de pui sînt emblematice pentru iubirea lor. (C.T. Atanasiu)

x

mulinete noi-

depănând firul apei

muguri de sălcii

Firul apei dezleagă enigma, iar jocul de cuvinte leagă abil și delicat lucrurile. Totul se amestecă și deapănă o poveste cu muguri-mulinete. Spusă de apa care curge fără oprire. (C.T. Atanasiu)

x

concediu altfel –

cerul şi marea doar în

ochii pruncului

Un înțeles mai puțin așteptat, cam hîtru. S-ar putea ca proaspăta mămică să-și fi luat adio de la concediul de anul ăsta. Dar ochii albaștri ai pruncului țin locul și apei albastre și cerului senin. (C. T.  Atanasiu)

x

soţ de poveste-

traduceri după traduceri-n

ediţii de lux

Jocurile de cuvinte înlesnesc comunicarea între părțile poemului. Soțul a ajuns de poveste, i s-a dus buhul pentru aventurile sale extraconjugale. Traducerile fac acum aluzie și la înșelarea partenerului, și la textele unor posibile narațiuni ale legăturilor amoroase. Edițiile de lux sugerează ironic calitatea, rafinamentul etc. (C.T.Atanasiu)