Mi-e dor de-o inimă curată,
Mi-e dor de poala de-altădată,
De-un crâmpei de zâmbet pur
Şi de privirea de azur.
Eu ştiu că eşti aici cu mine,
Te simt şi asta-mi face bine.
Dar inima îmi e tot grea,
Nu pot să plâng, te-aş supăra.
Mămico, mi-ai deschis o cale,
Pot s-ascult sunetul din floare.
Prin mine eu acum privesc,
Şi savurez, privesc, gândesc.
Şi dacă tot ce ne-nconjoară,
E plin de zgomot, ne-nfioară.
Eu am o linişte ciudată,
În parfum de mamă scăldată.
Şi rânduri, versuri, poezie,
Eu nu ştiu ce va fi să fie,
Ideile-mpletesc visarea
Aştern pe foaie depărtarea.
Şi lacrima-i cerneal-acum
Străpung hârtia, mă răzbun,
Şi inima-mi se face scrum,
De-un dor nebun, de-un dor nebun.
Daniela Popa
Grădina cu lecturi 