Doina Barca – VINE PAȘTELE

VINE PAȘTELE

Dacă vine Paștele, dacă-n Cer e sărbătoare..

De ce-n sufletul meu este tristețe oare ?

Mă-ndrept spre casa de la țară,care nu mai e a mea,

Și plîng ca timpul care trece, cînd mă primește ulița.

 

Privesc casa, fântâna și grădina,

Și-o amintire blîndă în suflet mă cuprinde,

Și-aud o șoaptă ce-mi spune la ureche:

Hai Doina, cozonacul e fierbinte !

 

Și prin miros de scortișoară,

De busuioc și ciorba de miel cu leuștean,

Îmi văd părinții ce se gătesc în primăvară,

De sărbătoarea Paștelui, în fiecare an.

 

Cervenia mea vibrează în cuvinte,

De cântec ce te oprește să mai îmbatrânești,

Și-Ți cer Doamne Isuse, ca pe sfintele moaște,

Parinții mei din cer, cu drag să-i ocrotești.

 

Acolo unde dragostea-i izvor,

Și-unde încă mai este casa si grădina,

Mă-ntorc mereu, aici e lumea mea,

Aici imi va fi bine-ntotdeauna.

 

Cervenia, tu vei rămâne-n veci,

Cu praful vremii in vreme poleită,

Dar ca și râul Vedea, eu voi veni mereu,

Chiar dacă-n timp și eu voi fi îmbătrânită.

 

Nu pot fără mirosul de floare de salcâm,

De liliacul mov, ori de lalele roșii….

Nu pot ca să nu trec pe la biserica din deal,

Să te slăvesc Cervenia, și să-mi pomenesc mortii.

http://bentodica.blogspot.ro/2016/05/urare-si-o-poezie.html

 

Anunțuri