Vasilica Grigoraș – IUBIREA, OȘTEAN LA POARTA DĂRUIRII

IUBIREA, OȘTEAN LA POARTA DĂRUIRII

 

Întâlnim în viață nenumărate persoane, însă numai cu unele rezonăm și rămânem prieteni. Sunt o norocoasă și prin faptul că bunul Dumnezeu m-a binecuvântat cu prieteni de suflet, pe care i-am simțit permanent aproape în momente de bucurie și în clipe mai puțin plăcute. Printre aceștia se numără la loc de cinste profesoara de educație fizică și sport, Elena Anușca-Doglan. PRIETENIA noastră s-a înfiripat cu multe decenii în urmă și își are izvorul într-un bloc turn, (fiind colocatare), din târgul moldav, Vaslui, revărsându-se asemenea unui

„Râu de gânduri adânci

dansând cu grație

pe pânza sufletului

într-un balet

al lebedelor”.

Amândouă, mame a câte doi copii de vârste apropiate aveam preocupări profesionale, familiale și personale atât de multe încât anii au trecut pe neobservate. Născute în același an, la distanță de doar trei săptămâni, facem parte din aceeași generație, cu valori, dorințe și idealuri asemănătoate. Mai mult decât atât, ne unește și faptul că și-a împlinit visul de a-și face carieră în domeniul educației fizice și sportului, iar eu urmând în adolescență cursurile unui liceu cu program de educație fizică și sport, jucând baschet de performanță. Într-o oarecare măsură vorbim un limbaj cunoscut amândurora, deși soarta a făcut ca eu să îmbrățișez o altă ramură a cunoașterii umane.

Ca elevă, studentă, apoi în cei câțiva ani în care am lucrat în învățământ, am înțeles că școala este un for educațional de comunicare între dascăli și elevi, între educatori și copii. Școala este o familie. În această mare familie, slujitorii ei sunt oameni cu har divin și cu o menire specială, asemenea prietenei mele. Domnia sa își iubește profesia și trudește cu dragoste și pasiune pentru a-i ajuta pe ceilalți în procesul de informare și formare, instrucție și educație. Împlicată cu întreaga sa ființă în această „misiune” nobilă, prietena mea a prins rădăcini într-un sol fertil și a rodit la timp potrivit îndrumând și influențând destinul multor generații de copii. În sufletul său arde continuu FLACĂRA pasiunii pentru mișcare, dans și armonie.

„O muzică astrală

pe versantul împădurit

al muntelui

flacără vie

a unei durabile iubiri”.

Spirit stimulativ, nu s-a mărginit doar la a se prezenta la orele de curs conform orarului și programei școlare, ci a căutat permanent să călăuzească pașii copiilor și adolescenților spre un tărâm vibrant și înălțător. Inițiativa face parte din ființa sa, având întotdeauna la purtător recuzita potrivită locului și momentului. Astfel a inițiat și a desfășurat activități și proiecte de anvergură pe plan local, național și internațional. Acesta este modul său de a aduna prietenii într-un crez și a dărui tuturor bucuria împlinirii. Pentru viața sa, acest lucru este o NECESITATE care-i asigură confortul de a trăi, de a făptui lucruri spre încântarea și mângâierea celorlalți.

„Pe ogorul nins

își încălzește

măreața necesitate

pentru a dobândi

confortul implinirii”.

Inițiatoarea și coordonatoarea multor concursuri, festivaluri, acțiuni interactive, întreceri și confruntări sportive a atras copiii și elevii spre mișcare și sport de masă, însă a descoperit și adevărate talente într-ale domeniului, pe care le-a îndrumat, antrenat, motivat și modelat în funcție de aptitudinile fiecăruia spre a-și atinge adevăratul potențial. De la înțelegerea importanței mișcării pentru organism, cu pași siguri s-au îndreptat spre performanță; performanțe ale învățăceilor săi și ale echipelor coordonate, dar și o performanță a dascălului și antrenorului.

În timp, am identificat în structura sa profesională o îngemănare a profesorului clasic și a celui modern în aceeași măsură. A păstrat permanent legătura cu profesorii și mentorii săi (prof. Aurelia Suciu, prof. Vasile Ungureanu și mulți alții), însă dornică să fie la curent cu noutățile a îmbinat ceea ce a învățat cândva cu inovațiile din domeniu, studiind literatura de specialitate și inițiind publicații periodice, printre care „Fii activ, fii performant!”, revistă națională bianuală de informare, documentare profesională, comunicare didactică și științifică. Ca redactor șef, a invitat numeroase și prestigioase nume care au semnat articole deosebit de interesante.

Elena Anușca-Doglan este o optimistă incurabilă. Și-n cele mai noduroase situații știe să proiecteze SCENARIUL potrivit:

„Dacă gândurile oscilează

într-un scenariu

prestabilit de viaţă,

arheologia sentimentelor

are ca temelie speranţa verde.”

Excelent proiectant al aspirațiilor sale în perspectiva devenirii umane, educaționale și profesionale a participat la concursuri, întreceri și festivaluri, prilejuri faste în a-și împlini visuri și a se bucura de multe și mari satisfacții. A promovat multiculturalismul pe plan artistic în rândul copiilor și adolescenților, dar și a celor maturi. A imprimat cu dibăcie specificul național, jocul, cântul și portul românesc în sufletul celorlalți. A promovat tradițiile și obiceiurile într-o limbă română și linie melodică născătoare de vii și profunde sentimente și trăiri. Astfel face cinste orașului, județului și țării. Eu, însămi sunt un beneficiar al dărniciei prietenei mele dragi. I-am fost alături la multe ediții ale Festivalului de gimnastică și dans „Prietenia”, însă prin generozitatea sa am participat la concursuri și festivaluri naționale (Sibiu, Timișoara, Baraolt, Salonta, Iași…) și internaționale (Ungaria, Ucraina, Grecia).

Are merite deosebite pe plan profesional, ca profesor și antrenor la Colegiul „Anghel Rugină” și la Palatul Copiilor din Vaslui, dar și mentor, inițiator, îndrumător și colaborator strălucit și de nădejde pentru mai tinerii învățăcei, antrenori, profesori… Oficialitățile municipiului și județului, conducători ai unor instituții importante din oraș și județ i-au fost aproape sprijinind-o în demersurile sale, iar pentru contribuția sa de a face cunoscut românismul autohton peste fruntariile zonei moldave și ale țării, în anul 2020 a primit distincția civică, titlul de „Cetățean de Onoare” al municipiului Vaslui. Înduhovnicită de un patriotism curat și sincer a contribuit la o reală ŞLEFUIRE a multor români și ar putea spune oricând:

„Răsfoind cartea neamului

am senzaţia mândră

că descopăr un adevăr

şlefuit de-atâta vreme

de roata olarului”.

Deosebit de onorată să-i fiu prietenă, vecină, colaboratoare, să-i fiu alături ca membru fondator al Asociației județene sportul pentru toți, Filiala Vaslui, o ZBURDĂLNICIE neaoș românească:

„Frunzele plopilor tremură

în adierea vântului

cu inocenţa

ţâncului zburdalnic

pe imaşul copilăriei”.

Prin sfaturile sale i-a ajutat să înțeleagă cum se cuvine actul magic al practicării unui sport, o artă înmiresmată de poezie și senin,  de sunet și culoare de mare folos vieții omului. Desfășoară o muncă diferențiată în funcție de vârsta, potențialul, pregătirea și dorința de mișcare ale elevilor, corelând toate acestea cu antrenamentul bine ticluit și utilizând cele mai variate modalități de antrenare specifică. Astfel generații de copii și elevi au crescut VISÂND DANS și spunând:

„Somnul nedormit

mă îndeamnă către vis

unde prin megafoanele inimii

răsună ritmuri de dans

descoperite cu îndemânare”.

Elena Anușca-Doglan a dovedit permanent o bună cunoaștere a psihologiei copilului pe grupe de vârstă, s-a apropiat cu căldură, blândețe și răbdare de copii și adolescenți. A avut și are în continuare disponibilitatea și calmul de a-i asculta, spijini în găsirea sau regăsirea busolei de orientare în lumea sportului și în viață. I-a învățat un lucru esențial, și anume că sporturile sunt adevărații prieteni ai omului care-i ajută să crească frumos și armonios, să se dezvolte, să evolueze și îi formează în așa fel încât să fie ei înșiși, să aibă coloană vertebrală și verticalitate în orice împrejurare, îmbrăcând și purtând cu cinste cămașa fairplay-ului. Și, dacă noi, oamenii ne mai înșelăm unii pe alții, sportul, jocul niciodată, iar în RĂSTIMPURI

„Pe toboganul vieții

între două stele

patinează vânjos

un răstimp sentimental

cu tonuri înalte ”.

A devenit un animator cultural important, un intelectual informat și dinamic. Prin efortul și comportamentul său onest a creat în Vaslui o adevărată și vivantă școală slujită de un cod integru de conduită sportivă și profesională. Generozitatea și seriozitatea în muncă sunt coordonatele esențiale ale personalității sale. Întotdeauna adepta armoniei, bunei înțelegeri, cooperării și comunicării oneste a declanșat EMOŢII pozitive:

„Zâmbetul unei emoţii

conjugă focul

hipnotizează vântul

şi se înfruptă

din spuma fericirii”.

Maestru de ceremonii pe scena activității sportive și culturale a Vasluiului și a țării se bucură de atenția, prietenia, respectul și prețuirea tuturor celor care o cunosc. Felul de a fi se bazează permanent pe respect și iubire. Este dispusă mereu să se implice și să colaboreze profesional. Acolo unde este solicitată și invitată răspunde cu promtitudine și profesionalism. Inițiativele personale sunt dintre cele mai inspirate și de folos „micilor sau mai marilor artiști”, cu toții simțind acea ÎNVIORARE binefăcătoare:

„Pe prispa anilor

înviorați de cântecul greierilor

își deapănă murmurul paşilor

prin nisipul auriu

iremediabil romantic”.

Ultimele descoperiri științifice au demonstrat că mișcarea este factorul esențial în păstrarea sănătății trupului, neuronii se refac prin muncă intelectuală, iar iubirea a tot ce ne înconjoară, natura cu toate frumusețile ei, plantele, animalele, oamenii și mai ales iubirea de Dumnezeu sunt esențiale vieții. Momentul acesta să fie un nou și bun început în a găsi modalitatea de a-și revigora și revitaliza trupul, sufletul și spiritul, întru BLÂNDEȚEA viitorului:

„Puritatea blândeţii

umple prin cuvânt

cupa inimii

şi hoinăreşte miraculos

dincolo de timp şi spaţiu”.

Cu nostalgia clipei prezente, dar și cu bucuria misiunii împlinite îi doresc din tot sufletul să facă un inventar a tot ceea ce a muncit, trăit, simțit și dăruit în întreaga carieră. Din acestea să facă o selecție riguroasă a experiențelor pozitive, plăcute și să le stocheze de-a pururea în mintea și inima sa, iar dacă a fost și ceva care i-a umbrit, într-un fel sau altul viața și cariera profesională să le caseze pe motiv de uzură fizică și/sau morală. În urma selecției, să-și construiască o „bază de date”, o colecție de gânduri, imagini și sentimente care vor constitui zile și ani de frumoase aduceri aminte. Acest minunat album al împlinirilor să-l dezvolte, adăugând în fiecare zi alte fapte, gesturi generoase, alte sentimente și gânduri optimiste!

Pe lângă tradiționalele urări de La mulți ani, sănătate, îți doresc, dragă prietenă zile însorite în care să te bucuri de căldură pentru a-ți păstra bunătatea și altruismul, de lumină pentru a-ți spori virtuțile și de adiere de vânt care să-ți susțină elanul și puterea pentru noi proiecte, visuri și aspirații întru DĂRUIRE semenilor. Astfel

„Sub sălcii revărsate

în oglinda râului vieții

un blând vitraliu

în zorii fiecărei zile

îmbrățișează trăinicia dăruirii”

în spiritul PRIETENIEI care a aprins și întreținut FLACĂRA vie a vieții ca pe o NECESITATE a construirii SCENARIULUI de ȘLEFUIRE de sine și a celorlalți cuprinși de fiorul ZBURDĂLNICIEI tinereții trupului și sufletului VISÂND DANS, iar în RĂSTIMPURI valuri de EMOȚII pline de ÎNVIORARE  rostogolindu-se cu BLÂNDEȚE spre DĂRUIREA celor mai frumoase  și binefăcătoare fapte.

 

Vasilica Grigoraș

Ben Todică – PROFESOR ELENA ANUȘCA-DOGLAN, ZIMBRUL MOLDOVEI

PROFESOR ELENA ANUȘCA-DOGLAN,

ZIMBRUL MOLDOVEI

 

Acum vreo cincisprezece ani puteai vedea pe marginea unui iaz de pe drumul de țară care unește satul Iezer de comuna Puiești două ștrengărițe temerare în căutare de aventură, detectivi pe urmele copilăriei unui confrate din Australia, Ben Todică plecat de acasă de zeci de ani. Părăsise satul la vârsta de patru anișori și azi i se făcuse tare dor de acasă, de acea copilărie și de meleagurile în care deschise ochii pentru întâia oară. Aceste două doamne, Elena Anușca-Doglan și Vasilica Grigoraș se hotărâseră să-mi aline dorul de ceea ce rămase mult în urma și umbra anilor. Au socotit că îmi pot trezi amintiri vii doar imaginile cu căsuțe din vremea anilor în care m-am născut ori mai nou construite din sătucul meu natal, cu Biserica sfântă care îmi trezise interesul pentru viață cu dangătul clopotului care suna de îmi sărea cămășuța pe mine, iar animalele curții înghețau în repaus, cu Școala în care larma copiilor mă atrăgea spre joacă. Dialogul nostru, schimburile calde de gânduri și idei, darurile inspirate dintre noi au trezit trăiri de basm în sufletul meu. Și pentru că sărbătorim o vârstă de admirat și invidiat a uneia dintre aceste distinse doamne, doresc să o onorez cu aceeași dragoste și demnitate.

Doamna Anușca sărbătorește anul acesta, 2021, frumoasa vârstă de 70 de ani, vârsta la care persoanele stau în jurul focului, cu pisica în brațe, spunând povești nepoților, dânsa este mai activă ca niciodată întreținând flacăra vie a sportului și dansului românesc. Explicabil acest lucru, dacă ne gândim la faptul că încă din grădiniță, dumneaiei îi plăcea să se joace de-a serbarea și de-a doamna profesoară. A ajuns campion național în echipa de handbal și mai târziu antrenoare. Întreaga carieră sportivă și didactică i-a adus bucurii personale, dar și celor pe care i-a îndrumat într-un sport sau altul. Multă lume din țară și de peste hotare o cunoaște pe Anușca, cea care a înființat Festivalul de gimnastică și dans, sugestiv intitulat „Prietenia” de la Palatul Copiilor din Vaslui, pe care  l-a coordonat cu profesionalism și dragoste din anul 1985.

Participarea echipelor de fete conduse spre succes de doamna profesoară Elena Anușca-Doglan în competiții naționale și internaționale în mai multe țări a crescut și înflorit reputația școlii vasluiene ca școală de pregătire la nivel olimpic și european. Nu degeaba iubea marele domnitor Ștefan frumoasele fete ale Moldovei și de câte ori trecea prin Vaslui cu vătaful său și vedea fetele locurilor striga: „Să le punem în Stema Moldovei ca cel mai frumos dar de la Dumnezeu căci ele ne întăresc neamul.” „Dar, Maria ta”, striga vătaful, „Avem zimbrii…” „Da…, doi sunt destui”, răspundea Ștefan, „…atunci mai pune de-o mănăstire în cinstea darului sfânt”. Și asta face profesoara hărăzită de Dumnezeu să cultive de o viață frumosul, punând câte o „mănăstire” în fiecare suflet de copil. Nu e ușor să construiești caractere. Țara este și crește prin PROFESORII EI și Elena Anușca-Doglan o face încă din grădiniță unde-i plăcea să fie doamna profesoară.

Doamna profesoară le-a povestit elevilor despre copilăria acestui MOLDOVEAN din IEZER, pribeag de mulți ani pe meleaguri îndepărtate; aceștia au contribuit cu simboluri ale copilăriei, ca daruri pe care mi le-au trimis într-un colet. O surpriză de suflet pentru mine să descopăr steagul României, apă sfințită din biserica Iezerului, desene, un clopoțel de sunat la clasă și cretă albă, floricele și semne de carte presate, broderie și batistuțe cusute cu motive naționale, cântece și poezii și tot felul de sticluțe, cănuțe și plăcuțe tradiționale, fotografii, mileuri, ecusoane, stegulețe, insigne făcute să-mi aline dorul și să mă împlinească, să-mi completeze golurile unei copilării pierdute, DEVENIND astfel COLEGUL lor  de ȘCOALĂ…

În dorința ei de a împlini și dărui fericire, o țară întreagă s-a bucurat când Florica Lavric a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice din Los Angeles USA, în 1984 la canotaj, un erou descoperit de profesorul Elena Anușca-Doglan. Tot dânsa l-a remarcat și ni l-a dăruit și pe marele handbalist Marius Mihoci.

Doamna Elena are o familie frumoasă și doi copii de care e foarte mândră. De-a lungul timpului, ajutată de soț și cei doi copii (tustrei profesori de educație fizică și sport) și mai nou cu mândrețea de nepoțică (Miruna) continuă și azi să ducă mai departe spiritul Moldovei domnului nostru, Ștefan cel Mare și să ne facă mândri muncind, luptând și căștigând locuri fruntașe la concursuri și festivaluri importante. S-a adaptat condițiilor vremii pe care o trăim și organizează prin Zoom, întâlniri internaționale și conferințe prin Skype sau Messenger, unde sunt invitat permanent. Mă simt parte și particip cu deosebită dragoste și cinste, nu doar pentru bogăția experienței și a frumuseții participanților, dar și pentru un neam și o cultură specială sufletului meu, din care mă trag și pe care nu am s-o uit niciodată.

Pentru noi, românii din diaspora care suntem mândri de realizările celor de acasă am prezentat cu deosebită bucurie și entuziasm în scrierile mele și în toate celelalte mijloace media audiovizuale, activitățile organizate de doamna Elena Anușca-Doglan, președintele AJSPT Vaslui. Salut și admir sprijinul și prezența distinșilor reprezentanți ai instituțiilor publice locale, și nu numai, în frunte cu domnul primar ing. Vasile Pavăl, numeroși scriitori, profesori, doctori, preoți și alți demnitari și intelectuali ai Vasluiului care într-un fel, pe nesimțite m-au țesut și pe mine, un „țâcă” din Iezer în mantia Moldovei, în toată această perioadă. Mă simt onorat și PLECĂCIUNE.

Doamna Elena Anușca-Doglan este INIMA care întinerește Vasluiul. Elena Anușca-Doglan – Zimbrul Moldovei (cine o cunoaște spune că are energie cât un zimbru), cu entuziasmul și energia ei sigur vom fi alături de domnia sa pentru încă 20 de ani de acum înainte.

La Mulți Ani, distinsă Doamnă și Muză a învingătorilor noștri!

VĂ IUBIM !

 

Cu admirație și mult respect,

Ben Todică,

Melbourne, Australia

Valentina Teclici – CU FOCUL PASIUNII NESTINS

CU FOCUL PASIUNII NESTINS

 

Înainte de-a o cunoaşte pe doamna profesor Elena Anuşca-Doglan în persoană, auzisem multe lucruri extraordinare despre ea de la prietena mea de-o viaţă, Vasilica Grigoraş. Locuiam încă în România când am aflat cum şi-a folosit creativitatea ca să transpună în proiecte dorinţa ei de a deschide ferestre dincolo de graniţele României prin care să strălucească frumuseţea dansurilor populare şi a costumelor noastre naţionale. Dorința i s-a împlinit într-un mod admirabil prin iniţierea Festivalului de Gimnastică și Dans „Prietenia”, cunoscut de-a lungul timpului peste țări și mări. Proiectele derulate au încorporat pasiunea ei pentru dans, gimnastică şi muzică, talentul unor copii, disciplina pe care şi-au impus-o ca să atingă performanța de artişti, precum şi crezul insuflat de profesoara lor, că munca făcută cu bucurie şi temei dă rezultate spectaculoase. Am primit de la prietena mea, Vasilica, fotografii din locurile unde au fost cu ansamblul de dansatori, punând cu mândrie Vasluiul pe harta Europei. Aceste lucruri minunate se întâmplau pe la sfârşitul anilor ‘90.

Am emigrat în Noua Zeelandă (NZ) în 2002, dar distanţa dintre România şi NZ, nu a făcut altceva decât să invite veștile bune despre activităţile pline de succese ale doamnei profesor Elena Anuşca.

În 2009, când am revenit în România împreună cu soțul meu, Robert, și am stat la Vaslui o săptămână, găzduiți de prietena mea, Vasilica, am reușit să o cunosc personal pe doamna Anușca-Doglan, care pentru mine a devenit Elena. Căldura care emana din întreaga ei ființă, a topit dintr-o dată distanța impusă de pronumele de politețe. Elena, vecina și prietena Vasilicăi, a fost deseori invitată la o cafea ori la prânz de prietena mea. Simțeai energia Elenei, înainte de a-i deschide ușa, pentru că venea întotdeauna grăbită de undeva ori se grăbea să ajungă undeva, acel undeva fiind Colegiul „Anghel Rugină”, Palatul Copiilor, o bibliotecă școlară, o întâlnire importantă… Când Elena povestea despre munca ei cu copiii, ochiii îi căpătau o strălucire de mamă extrem de mândră de pruncii ei. Am simțit din plin energia pozitivă pe care o emana atunci când vorbea despre munca ei. Părea, și de fapt și era, o persoană extrem de ocupată.

Ocupată, dar cu inima ei generoasă, a reușit să-și facă timp și să folosească mașina familiei ca, împreună cu soțul ei, să facem o excursie de o zi la Huși, unde eu și Robert, am vizitat mormintele părinților și bunicilor mei, o verișoară și câțiva prieteni apropiați. Soții Anușca-Doglan au mers să viziteze niște rude într-un sat de lângă Huși, lăsându-ne vreo 6 ore la dispoziție pentru vizitele programate. Mi-amintesc că a fost o zi de vară însorită, că am reușit să facem poze, că am povestit și râs în mașină, că a fost o atmosferă plăcută și destinsă. La întoarcerea spre Vaslui, domnul profesor Gheorghe Anușca-Dolgan, șoferul expediției, a oprit să facem un popas la statuia lui Ștefan cel Mare, prilej cu care soțul meu, curios și foarte dibaci la pus întrebări, a primit de la Elena o adevărată lecție de istorie despre Ștefan cel Mare. Cu altă ocazie, când am petrecut câteva ore cu soții Anușca-Doglan, în mașina lor, mergând la Galați, am aflat mai multe unii despre altii, apropiindu-ne și mai mult.

În 2018, când am revenit în România și am stat câteva săptămâni la prietena mea Vasilica, întâlnirile matinale la o cafea împreună cu Elena erau adevărate oaze de bună dispoziție. Pasiunea pentru munca ei de a învăța copiii să danseze, nu-și pierduse nimic din intensitate. Deși pensionară și arăta fizic puțin obosită, energia ei spirituală lucra la capacitate maximă, viața ei fiind și mai complexă decât ultima dată când petrecusem timp împreună, fiindcă între timp se îmbogațise cu nurori, nepoți și un câine de apartament.

Sunt beneficiara unui gest extrem de generos al Elenei. Într-un an, mi-am propus ca la începutul primăverii, să le povestesc colegilor mei poeți din NZ, la şedinţa lunară de cenaclu, despre semnificația zilei de 1 Martie în tradiția, spiritualitatea și cultura românească. Am dat „zvon” în țară că am nevoie de mărțișoare. Vasilica a vorbit cu Elena, Elena a mers la Palatul Copiilor, iar dna Mirela Nistoroschi, directoarea instituției, cu aceeași disponibilitate de a dărui i-a pus la dispoziție Vasilicăi mai multe cutii pline cu mărțișoare realizate de copiii care veneau la Palat, din care a ales circa 100 și mi le-a trimis în Țara Norului Alb și Lung. Cum să nu iubești asemenea oameni? Cum să nu-i respecți?

Întâlnirile cu Elena au continuat pe Skype, prin e-mailuri, prin invitațiile de a participa la diferite activități. Entuziasmul ei a fost mereu la cote înalte, fie că era vorba de o lansare de carte, un simpozion în care tema principală a fost Violența cu efectele ei pe toate planurile umane și sociale, fie că era vorba de spectacole date de copii și care puteau fi vizionate on-line.

Aș dori să menționez modestia Elenei, o calitate pe care o au doar oamenii care își dăruiesc timpul, talentul, abilitățile necondiționat. Lucrând la o carte aniversară, am avut nevoie de o fotografie de-a Elenei, care era unul dintre colaboratorii cărții. Am fost plăcut surprinsă să aflu că anul trecut  a primit titlul de Cetățean de onoare al orașului Vaslui, de care nu mi-a spus niciodată, deși am comunicat via – email.

Elena face parte din categoria oamenilor aleși, care iubesc copiii și cred că pot să le insufle dragoste pentru artă, indiferent de forma ei de expresie, care pun acțiunile mai presus de cuvinte, care nu au timp de problemele altora pentru că-și folosește timpul pentru soluții, care pun pasiune și entuziasm în toate datoriile și rolurile vieții care ne leagă unii de alții și ne armonizează: cele de cetățean, dascăl, coleg, partener de viață, părinte, bunic, vecin…

La mulți ani, dragă Elena! Păstrează nestins focul pasiunii cu care le faci pe toate! Continuă să înfrumusețezi pe cei pe care-i atingi cu talentul, crezurile și idealurile tale. Să fii sănătoasă și binecuvântată!

 

Dr. Valentina Teclici

Napier, Noua Zeelandă

Ben Todică – Prin Zoom din Melbourne la Vaslui

8 MARTIE 2021. Am participat la cea mai frumoasă elogiere a mamei cu prilejul Zilei femeii, organizată prin ZOOM de către doamna prof. Elena Anușca-Doglan din Vaslui.

După aproximativ două ore de spectacol sincer și bogat în talente și idei: recitări, cântec și dans, doamna coordonator m-a introdus prin programul Palatului Copiilor din Vaslui într-o stare de melancolie și dor după mama încât nu am mai fost în stare să recit, fără lacrimi și suspine după fiecare cuvânt și vers al lui Labiș.

Recunoașterea izvorului vieții fiind esența acestei serbări minunate în care iubirea și grija de aproapele sunt primordiale și esențiale existenței ca națiune și familie. Noi, toți cei din generația părintească nu am putut trece prin ea fără dor și amintiri nostalgice și vindecătoare, prezenți fiind în fața tineretului nostru plin de recunoștință, credință și talent. Copii de o frumusețe rară. Cu o încredere desăvârșită în dragostea părinților, a mamelor neînfricate, atunci când e vorba de familie și casă. Copii plini de entuziasm și inventivitate creativă în toate vinișoarele tradiției și culturii române, inteligenți și versatili de la cel mai mic și până la cel de capăt de liceu.

Cu abilitatea cunoscută, Doamnă Elena a reușit să unească marile orașe ale României din Basarabia, Bucovina și Moldova, ținuturile de la răsărit prin varietatea dansurilor și a cântecelor noastre de azi și milenare. Casa Copiilor are potențial și relevanță pentru viitorul țării, este furnal de energie și determinare pentru succes în munca lor și în dăruirea acestei inimoase doamne, adevărat concurent în olimpiada vieții omului. Renumita profesoară Elena Anușca-Doglna merită apreciată și elogiată pentru talentul său, dar și pentru sufletul său mare și generos, pentru profesionalism și pentru dăruire.

M-am simțit acasă pentru două ore, în brațele mamei și ale familiei mele din Iezer/Puiești/Vaslui, din România, țara mea frumoasă. Gelos fiind parcă pe faptul că nu sunt lângă ei să împart sudoarea muncii și credinței în viitorul lor. Dar o voi face de departe.

Ben Todică, Radio Tv Producer Australia

Anușca-Doglan Elena – E ziua ta, mămico! – Prin Zoom din Melbourne la Vaslui

E ziua ta, mămico!

Palatul Copiilor Vaslui – Cercul de Dans Modern și Contemporan și invitații săi, a organizat ziuan ziua de 7.03.2021, spectacolul online „E ziua ta, mămico!”

Copiii noștri s-au ȋntȃlnit virtual și au dăruit tuturor mamelor, dragostea lor prin poezie, muzică și în, „alături” de copii români din Ucraina, Spania, R. Moldova, copii din palat / cluburi ale copiilor, școli gimnaziale / colegii din România (Brașov, Craiova, Deva, Drăgășani, Hațeg, Suceava, municipiul și județul Vaslui).

Ca de obicei, au fost „alături” de noi departăm nostru vasluian, domnul Ben Todică (Melbourne-Australia), care ne-a povestit și recitat cu dedicație – mamelor.

Programul a debutat cu un moment de reculegere în memoria prietenilor noștri de suflet, plecați la ceruri în ultimul timp (prof. Andrei Ungureanu-R. Moldova, artistul – cântăreț de muzică folk – Ion Chiriac, prof. Lygia Diaconescu – Canada, prof. Cornel Strujan – AJSPT Botoșani, dar l-am „pomenit” și pe dragul nostru coleg, prof. Romică Tălmaciu, care ne-a lăsat o frumoasă și vie amintire, fanfara „Rotaria”).

Copiii ne-au ȋncȃntat cu un program inedit care ne-a umplut tuturor inimile de bucurie.

Pentru implicare suplimentară în program artistic, mulțumiri colegilor profesori de la Palatul Copiilor Vaslui: Alis Vârlănuță, Alin Bulboacă, Adrian Călin, Elvis Chiperi, Eduard Bîțu, prof. Mirela Nistoroschi, secretar Cârlan Angelica și fetița sa, Sînziana, componentă a ansamblului muzical „Fantasia” – prof. Vasile Negură, regizor, prof. Cristin Ciubotaru, prof. Luminița Vîrlan de la Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” Vaslui și fetița sa, Smărăndița, elevă la Liceul „Emil Racoviță” Vaslui, profesorii Maria și Ioan Danu de la CNI „Grigore Moisil” Brașov, profesorii Alina Cuțulescu și această-Udrea Alina – Mihaela de la Palatul Copiilor Craiova, prof. Aida Petrea de la Palatul Copiilor Suceava.

Mulțumiri Luizei Topală și familie sale pentru „colțul” de Românie foarte frumos pe care ni l-au aratat că și l-au construit departe în Spania.

Mulțumiri doamnei profesoare Maria Basaraba din Ucraina, care ne-a arătat prin poezie și cu copiii pe care îi pregătește că sunt buni ambasadori ai prieteniei și frăției neamului românesc.

Mulțumiri Colegiului Economic „Anghel Rugină” Vaslui, care, ca întotdeauna ne-a oferit cele mai bune condiții de găzduire și ajutor logistic.

Adâncă recunoștință părinți care au sprijin pentru copii pentru o armonioasă dezvoltare pe toate planurile.

Felicitări

copiilor care și-au etalat cu pasiune talentul artistic, dăruindu-ne tuturor cel mai frumos și inedit cadou cu ocazie zile de 8 martie.

La mulți ani, mămici, cu sănătate, bucurii și ȋmpliniri pe toate planurile!

Coordonator, prof. Anușca-Doglan Elena.