Prof. Olimpia Mureșan: Medalion Emil Gavriș

„Muzica este o lege morală, ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereții, viață și veselie tuturor lucrurilor, ea este esența ordinii, înălțând sufletul către tot ce este bun, drept și frumos.”  (  Platon  )

            Maestru al muzicii populare românești, interpret român de muzică populară, născut la 28 martie 1915 în localitatea Chelința-Maramureș -era fiul învățătorului Augustin Gavriș de la care învață a mânui vioara. Studiază apoi la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare, la Cluj urmează Facultatea de Drept și la București își ia doctoratul.

            Cea mai cunoscută activitate a maestrului a fost cea de solist de muzică populară, culegător de folclor muzical, interpret unic în felul lui, conducător de orchestră și nu în ultimul rând violonist de excepție. A fost muzicolog renumit de talie națională și internațională.

            Emil Gavriș a reprezentat cu cinste  acea ramură a creației tradiționale românești care a fost și este folclorul muzical; cultura populară, înțelepciunea omului din popor reflectată în naivitatea și grația poeziei populare, apoi interpretarea muzicală a acesteia. Astfel „folclorul este o arhivă vie a popoarelor” care a stat la baza culturii noastre naționale moderne.

            De obicei un om merge la un spectacol de muzică pentru a se relaxa, pentru a auzi lucruri frumoase, se duce să mai uite de griji și de necazuri. Așa am participat și eu la câteva spectacole de muzică populară la Căminul Cultural  din Ulmeni -jud Maramureș (azi Centrul de Cultură și Artă)- spectacole conduse de dirijorul Emil Gavriș; eram o copiliță de vreo zece-doisprezece ani când, într-o duminică ne vizitează celebrul cântăreț acasă la Ulmeni unde tatăl meu era șef de gară și era apropiat de cântăreții de muzică populară pe care atunci îi puteai asculta doar la radio sau în spectacol. Înainte de programul artistic venise la noi, a servit un „șpriț” cu tatăl meu (era prin 56, cred) au „pus țara la cale” discutând ce se mai întâmplă prin capitală; după care ne-a invitat pe toată familia la programul artistic. Binențeles că am mers cu toții. Copil fiind, mi-au plăcut cuvintele cântecelor care erau șugubețe, lumea zâmbea, era veselă, m-a supărat sonorizarea  care pentru sala din Ulmeni și pentru o asemenea orchestră erau prea puternice. Am văzut pentru prima oară un taraf adevărat cu lăutari instrumentiști valoroși -Emil Gavrișînsuși fiind un bun violonist și dirijor de orchestră.

            A fost o personalitate puternică a timpului care a activat alături de  alți muzicieni bine cunoscuși în epocă: dirijorul Ionel Budișteanu, Alexandru Grozuță, Maria Lătărețu, Angela Moldovan, Fărămiță Lambru, Romina Puceanu, Gabi Lunca, Ana Pop Corondan etc. Muzica lăutărească de atunci avea ca și modele, exemple de excepție pe Maria Tănase și Ioana Radu. Iar Emil Gavriș era din Chelința-Maramureș și a reprezentat cu cinste zona natală, a Codrului și a Chioarului.

Era o muzică cu un puternic caracter popular-inspirată din poezia și gândirea omului simplu din popor. Se știe că Emil Gavriș a cules folclor muzical, l-a prelucrat și apoi l-a interpretat. Dacă ai merge la origini, ai putea constata că această legătură cu trecutul se întinde spre zeci și sute de ani. Exemplific această idee făcând o paralelă între prima poezie de dragoste din literatura română  scrisă de Miron Costin cu titlul: „Într-o grădină” și cântecul „Mă dusei într-o grădină” cules și interpretat de Emil Gavriș. Iată vechea formă populară: „Într-o grădină/Lâng-o tulpină/Zării o floare/Ca o lumină./S-o iau se- strică/S-o las, mi-e frică/Că vine altul și mi-o ridică.”

            Aproape aceleași cuvinte, motivul e același, le regăsim și-n cântecul de pe vremea îndrăgitului căntăreț: „Foaie verde de sulfină/Mă dusei într-o grădină/ Și aflai o ruje plină/ Ruje plină cu flori multe/ Și mai mari și mai mărunte/ Dar n-avui nici-un folos /Că n-avea nici un miros/ Mă dusei mai încolea/ Și aflai o viorea/ Viorică-n tufă ascunsă/ Și de soare nepătrunsă/ Mă plecai și o rupsei/ Și acasă o dusei/ Și-n grădină o pusei/ În grădină sub fereastră/ Să vină mirosu-n casă/ La mândruța mea frumoasă!”

            Era o melodie de suflet; sunt de fapt cântecele tinereții noastre, ele vor dăinui în veșnicie și mai ales datorită profesionalismului interpreților de cântec în cazul acesta talentatul Emil Gavriș.  La căminele culturale din anii 70-90  era o activitate intensă, un schimb de experiență valoros care ne ținea aproape de folclorul autentic.

            În ceea ce privește cântecul de petrecere Emil Gavriș nu e mai prejos decât Gică Petrescu ale cărui cântece poartă specificul peisajului bucureștean, pe când cântecele interpretate de Emil Gavriș au pecetea muzicii populare ardelenești. Exemplu elocvent sunt versurile: „Nu-ți mai face sânge rău, măi vere/ Dă-i cu șprițul pân-la ziuă/ Pe șoseaua gâtului/ C-a s-ajungă până-n suflet/ Să nu mai știu de supărare/ Să-ți fie bine/ Și cât o fi noaptea de mare/ S-oții c-un cântec și-un chiuit/” etc.

Unele cântece se mai cântă și acum la mese festive în zona Codrului , pe la Cluj, ca exemplu cântecul:„Vine ploaia de la Cluj”:

„Spune, mândro adevărat/ Mă iubești sau m-ai uitat/Refren:Aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!

Spune, mândro, spune drept/ Cine te-o mai strâns la piept -bis

Spune, mândro, adevărat, adevărat/ Cu cine te-ai mai țucat -bis

Spune, mândro, mă iubești/ Ori numa- mă necăjești? bis

Spune. Mândro, poți, nu poți/ Nu mă mai ținea la porți!/ Să mă latre câinii toți/ Aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!

            Prin acest cântec ne întoarcem la tradiție și la bunul simț al omului din popor.

            Imaginea artistului Emil Gavriș e vie în memoria chelințanilor -dovadă că la inaugurarea Căminului Cultural din Chelința care  poatră numele îndrăgitului căntăreț din dată de 7 ianuarie 2014 a fost prezent un mare număr de oameni care au asistat  și au apreciat manifestările artistice prilejuite de acest eveniment inaugural. S-a păstrat  un moment de reculegere în amintirea marelui interpret de muzică populară dispărut. A fost vizitată și camera muzeu care găzduieste o patre din arhiva personală a interpretului chelințan.

Au evoluat artistic un număr impresionant de tineri interpreți de muzică populară contemporană. Continuatori și mesageri ai folclorului autentic codrenesc sunt în zilele noastre dna. Angela Vălean din Tohat și mai tânăra dșoară. Andreea Roxana Botiș. Au fost prezenți elevi din zona Codru-Chioar: licee din Baia Mare, Satu Mare, Târgu Lăpuș, Sălsig, Iadăra, Ulmeni etc. Moderatorul Octavian Butuza -„muncitorul cu microfonul”- zicea că acest festival „EMIL GAVRIȘ” s-ar putea să devină o tradiție-deoarece la 28 martie 1915 venea pe lume un om care a devenit emblema acestei localități, Emil Gavriș a fost nu numai un cântăreț de seamă ci și un bun folclorist și instrumentist-ambasador al culturii populare muzicale peste hotare.

            La Chelința a fost de fapt ,un festival concurs de muzică populară codrenească în timpul căruia s-a  făcut o selecție a concurenților pe categorii de vârstă: 8-12 ani, 12-15 ani, 16-30 plus instrumentiștii solo sau în formație. Din juriu au făcut parte: Dna. Dăncuș-dir. al     Ansamblului Transilvania, un nepot de-al compozitorului Emil Gavriș-Mihai Gavriș-stabilit la București, îndrăgita căntăreață Angela Buciu care-a contribuit la pregătirea artistico-muzicală a profesorilor prezenți, dar și a multor concurenți, dna.Gina Călăuz-menegerul Primăriei Ulmeni-sufletul, animatoarea și organizatoarea spectacolului-concurs, președintele juriului fiind taragotistul Dumitru Fărcaș-venit tocmai de la Cluj, așaptea persoană a juriului era „vocea sălii”, și nu în ultimul rând din juriu mai făcea parte dna. Leontina Dorca -animatoarea grupului folcloric „Cununița” din Satu-Mare –dânsa fiind originară din Remeți pe Someș- sat vecin cu Chelința.

            „Vinovatul întâmplării” a fost Lucian Morar -primarul orașului Ulmeni- originar din Chelința. În cuvântul său dl. primar Lucian Morar mulțumește juriului pentru prezență, concurenților pentru străduință și spectatorilor pentru „viitoarele aplauze”.

            Începe spectacolul festival cu prezentarea celor mai frumoase cântece populare codrenești de către elevi din gimnaziu, liceeni și instrumentiști. Astfel localitatea Chelința este din nou (ca-n vremile trecute) centrul culturii și promovării muzicii populare. Astfel elevul Carmen Oșan din Codru-Bârsău- solist vocal cântă o doină: Codrule, nu mă-ntreba/ Ce-am pierdut n-oi mai afla/ C-am pierdut într-o grădină/ Pă badea de la inimă/ sau: „Dragi mi-s mie horile/ Ca la feciori-fetile/ Drag mi-i mie și bădița/ Când îmi dă mie gurița/ Și în casă și afară/ Codrenii-s foc și pară”/; sau: „Faceți oleacă de loc/ Să v-arăt cum știu să joc/ Cu cojoc și pindileu/ Cum se joacă-n satul meu/”.

            Cântecele „cu noduri „-ca-n Maramureș au fost interpretate de mai mulți concurenți-„Săracu omu cu dor/ Cum plânge sara-n odor” etc.

            Aplauze numeroase au însoțit evoluția concurenților.

La sfârșitul spectacolului-festival juriul se retrage pentru deliberare, se stabilesc premiile pe categorii de vârstă și după valoarea prestației fiecăruia. Sunt premiați și felicitați de către Primăria Ulmeni  prin prezența dl. primar Lucian Morar  și a managerului primăriei dna. Gina Călăuz o mulțime de eleve de la Chelința, Motiș, Satu Mare, Bârsău, Baia Mare, Vălenii Șomcutei,Șomcuta Mare etc. Remarcăm prezența elevei Andreea Botiș din Ulmeni care a luat premiul I la secțiunea interpretare.

            Pentru un artist-fie și el artist popular,  cea mai mare recompensă e aceea să știe că publicul îl apreciază pentru interpretarea cântecelor care ating sufletele a sute și mii de ascultători iar dacă acestea sunt păstrate-ntr-o arhivă muzicală cu atât mai bine se vor conserva în timp și nu vor fi date uitării.

            Trebuie să ne cunoaștem trecutul, trecutul istoric, trecutul muzical, sentimentele semenilor noștri exprimate prin muzică: dacă nu-l cunoaștem , riscăm să nu știm cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm. Melodiile interpretate de Emil Gavriș dăinuie în memoria colectivă. Cu această ocazie salutăm inițiativa Preotului Stavrofor Radu Botiș care în cadrul Asociației Creștin Umanitară „Ars Vivat”la Ulmeni, cu ajutorul financiar al ing. Ioan Mătieş, primar al comunei Mireşu Mare a editat un CD la Electrecord cuprinzînd 26 din cele mai cunoscute melodii  interpretate de Emil Gavriș cu scopul precis asumat de a nu se pierde „flori de cântec românesc”. Celebrul cântec „Câtu-i Maramureșu” a fost lansat de Emil Gavriș -îmi permit să-l redau:„ Câtu-i Maramureșu / Nu-i fecior ca eu și tu/  Nici oraș ca Sighetu/ Cîte flori pe Iza-n sus/ Toate cu mândra le-am pus/ Câte le-am pus până-n prânz/ Toate-s mândre și s-au prins/ Cîte le-am pus până-n cină/ S-au uscat la rădăcină/ Câte le-am pus până-n zori/ Toate-s mândre și cu flori.”/ bis

            Ansamblul de cântece redate publicului prin CD cu titlul „Mândru fecior din Chelința” redate chelințanilor de „chelințanul” preot Radu Botiș sunt următoarele: „Eu-s ciobanul muntelui”, „După mure”, „Cântec din Rășinari”, „Cântec satiric din Bihor”, „Mocăncuța”,„ Ia mai zi măi, din vioară!”, „Doina din Chelința”, „Cântec de pe Someș”, „Cine-o făcut    crâșma-n drum”, „Vine ploaia de la Cluj”, „Pavele, Pavele”, „Câtu-i Maramureșu”, „Dragă mi-i lelița-n joc”, „Jocul bătrânilor din Chelința ”etc.

            Sperăm  să devină un obicei și o tradiție acest festival; aducem omagiile noastre organizatorilor care au reușit să realizeze un spectacol minunat într-o zi de sărbătoare.

                        

     OLIMPIA MUREȘAN- L.S.R.-FILIALA MARAMUREȘ