Eugen Emeric Chvala: Poesis

 Liliana

         (Cu dragoste celei care mi-a dăruit mereu fără să–mi ceară niciodată răsplată !)

 

*

Gândit-am să scriu o poveste
cu tine, cu mine, cu noi
aşa cum sub soare nu este,
o carte închinată lui DOI.

 

O carte cu poze şi gânduri,
trăiri ce aievea au fost,
să pot să aşez printre rânduri
iubirea-ţi etern avanpost.

**

Mă lasă să cad dintre stele,
să-ţi mătur tristeţea din ochi.
Lung păru-ţi să-mi fie şosele
pe care să-mi plimb amintirile vechi.

 

Prin vremuri apuse demult
dureri, rătăciri număram.
Fusesem un punct din tumult,
o clipă de gri amalgam.

 

Mă lasă s-adorm lângă chipu-ţi,
icoană de strajă la piept.
Ambrozia mea fi tu însuţi!
Eşti tot ce am, ce pot să accept.

***

M-ai adunat dintre norii
ce trupu-mi împărţeau infinit.
Alături renaştem în zorii
unui destin împlinit.

 

Şi ca şi cum îndeajuns n-ar fi fost,
că azi sunt ce sunt şi-n DOI am un rost,
tot eu primit-am cadou
doi îngeri, flori de ecou.

 

Amănunte

 

*
Undeva’n depărtare plânge-o trompetă,
norii ascund stelele vechi,
clepsidra tic tac-u-şi repetă
sorbind din neant clipe perechi.

**
Nu sunt nimic deşi visez că sunt!
Nu am nimic! Pierdut în lumea mare
uitând prea des de clipa trecătoare,
Nu sunt decât un amănunt …

 

Trăiesc intens sperând că-i bine
şi-n lacrimi mă trişez râzând.
În viaţa mea prea plină de tumult
eu nu mai sunt decât… un amănunt.

 

Mult prea grăbită să trăieşti
uiţi foarte des de cel de la picioare.
În viaţa ta prea plină de tumult
eu… nu mai sunt decât un amănunt!

***
Vara mă trece, toamna-mi’nserează,
frunza căzută pe-asfalt iar… mă doare.
Deşi este noapte ştiu că eşti trează
şi ningi din ochi-ţi cicoare.

 

 Rânduri

 

vreau să mă-ntorc la noi,
ţi-am scris atâtea rânduri…
mi-e dor enorm de doi,
dărâma‘nalte ziduri.

 

îţi văd şi-acum paltonul
cu fire de smarald
deşi când deschid ochii…
doar gol şi–adâncul iad

 

cândva îmi strângeai mâna
la pieptu-ţi tremurând…
a cui a fost grea vina
de mă trezesc plângând?

 

oftez prea des şi doare
şi ploaia de la geam…
şi-n ochi far‘ de culoare
nu mai găsesc balsam.

 

 

Eugen Emeric Chvala

Membru al Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova

 

La Mulți și Fericiți Ani, Eugen!

11 ianuarie 2017

http://www.marianagurza.ro/blog/2017/01/11/eugen-emeric-chvala-poesis/

Anunțuri

Eugen Emeric Chvala – Lacrimi corupte

 

Lacrimi corupte

 

Făcut-am din teamă o criptă
în care-mi aştern patima,
amprenta-mi de lacrimi coruptă
ce-n giulgiu va fi ultima.

 

Nu voi să revin iar călăul
de vise plătite că şperţ,
mii stele ce zac în antreul
ce-aşteaptă un ultim concert.

 

În rugă-mi îngân expozeul,
fărâma clepsidrei de ieri,
ce azi a-ntrupat şemineul
din paşi-mi pierduţi şi stingheri.

 

O, tu neferice acela
ce crezi că viată-i doar scrum,
priveşte-i plăpânda dantelă
ce zace-aruncată în drum.

 

Iertare va dau şi va cer
lumina să cadă în ploi
cuvântu-mi e tot ce ofer
în noapte, pe câteva foi.

 

Eugen Emeric Chvala