Vavila Popovici: A plecat Eugen Evu!

– Ce este poezia pentru dvs., domnule EUGEN EVU?

– Pentru mine, poezia este, înainte de toate, catharsis. Așa cum ea a fost încă de la începuturi, din ve­chime. Poezia vindecă lumea de întuneric și de spaimele minții. De fricile primordiale. Pentru că în om există frica asta instinctivă de întuneric și moarte. Și poezia te poate curăța de aceste angoase.

Eugen Evu a decedat în data de vineri 20 octombrie 2017, într-un centru de îngrijire din orașul Hunedoara. Înmormântarea va avea loc în data de 25 octombrie, în orașul în care s-a născut și a trăit laborioasa sa viață.

Născut la 10 septembrie 1944 în Hunedoara, din părinții Gheorghe și Clara, căsătorit cu Maria și având copiii : Gloria-Eva, Sorin Sargețiu, Remus-Septimiu.

Studii liceale – în orașul natal. Urmează școala Profesională de Metalurgie și o școală tehnică la Hunedoara.

Activitate literară: Debutează în revista « Familia », în anul 1970, cu două poeme, apreciate elogios de Sf. Augustin Doinaș.

Editorial a debutat, prin concurs, în anul 1974, la Editura Facla din Timișoara, cu 21 de poezii, în volumul Toate iubirile.

Debut în presă: 1963, în ziarul Flacăra Hunedoarei, cu poezia « Dansul albastru ».

A înființat cenaclul literar „Izvoare”, apoi „Lucian Blaga”, care ulterior și-a schimbat denumirea în „Dan Constantinescu”. În 1981 primește premiul Televiziunii Române. A lucrat ca instructor metodist la Casa de Cultură Hunedoara, în specialitatea literatură, muzică, arte plastice, aducând orașului numeroase premii pentru teatru , teatru de copii. Este autor a doua piese de teatru, premiate la nivel național, cu locul I, la Cluj și Arad. Desfășoară o bogată activitate publicistică. A înființat primul săptămânal al Hunedoarei, ziarul „Renașterea Hunedoarei”, care a apărut între 1990-1991.

Abordează genurile: poezie, proză, eseu, teatru scurt, jurnale, satiră și umor, pamflete, critică literară și arte plastice, publicistică, memorialistică.

Fondator al publicațiilor de cultură și artă, trimestriale și săptămânale: „Renașterea Hunedoarei”, redactor șef al primului săptămânal liber editat la Hunedoara (1990); „Bufnița” publicație de satiră și umor – 1991; Revista de cultură și Artă „Vitraliu Hunedorean” – red. Sef, (1997); Revista „Constelația Dragonului”, Deva 1998); Emisiuni radio Color, Hyunedora, cu Mircea Goian; Director fondator al revistei „Provincia” renumită Noua ProVincia Corvina” (anul 16 de apariție neîntreruptă, în 2012); Fondator redactor șef al magazinului intercultural european „Palia literară”, Orăștie, director Elena Daniela Sgondea, (dec. 2011); Colaborator-semnatar a numeroase publicații din țară și străinătate. Antologator a șase volume cu scriitori români și străini, traduși din italiană, germană, engleză, franceză, croată, maghiară, spaniolă, siriană. Antologator al unor volume de tineri scriitori precum și al antologiei „Harfele Harului” – de poezie creștină și străină, în tandem cu Ion Urda.

A fost membru în colegiile de redacție ale mai multor reviste și ziare.

Eugen Evu a publicat peste 40 de volume de poezie și proză – eseuri, jurnale, literatură pentru copii numeroase articole, studii, cronici literare și de artă, interviuri în reviste de cultură și de artă, în ziare locale și centrale. Și-a făcut cunoscute și dosarele de urmărit de către fosta Securitate, documente care însumează aproape 500 de pagini de mărturii, înregistrate în aproape două decenii, din anii 1970 și 1980.
A primit diploma de „Cetățean de Onoare al Municipiului Hunedoara”.  I s-a decernat „Cheia municipiului Hunedoara”.  Este nominalizat în Dicționarul “Who’s Who” (2001).

A obținut peste 30 de premii ale revistelor literare la festivalurile – concurs; concurs interjudețean pentru creație poetică (1974 – 1989); Laureat cu premiile I și II la poezie, teatru poetic, teatru scurt, teatru pentru copii (creație și regie) televiziune și radio, la București, Cluj-Napoca, Arad, Câmpina, Oradea, Reșița; Premiul tineretului pentru poezie si reportaj al TVR, 1986; Trofeul „Micului Cititor” (Deva, 1997);  „Premiul Special”, la Salonul Internațional de Carte de la Oradea, pentru volumul „Grădinile semantice” (1999);  Premiul Salonului și Târgului de carte, Deva (1998); Premiul „Novalis Kreis” – Literatur und Muzik, Munchen, Germania, decernat de un juriu germano-român, președinte: Robert Stauffer, președintele Uniunii Scriitorilor Germani din Bavaria, pentru cartea „Grădinile semantice” (2000);  „Diploma de Onoare” a Universității din New-Mexico, decernată de International Association of Paradoxism. (2001); „Premiul special al juriului pentru poezie”, la Festivalul Internațional de Poezie, Deva, 2001; Premiul Societății Scriitorilor Francezi pentru autorii din est (Euro-Poesie) (2002); Premiul pentru poezie al Academiei de știință, Literatură și Artă, Oradea (2002); Premiul Special al ASLA și Academiei Romano-Americane „The 27th Annual ARA Congres” (2002); Premiul Universității Oradea și U.S.R. pentru cartea „Tresărirea focului” (2002);  Premiul „Le Printemps des poetes” (Paris, 2003).
A colaborat cu multe reviste din țară și străinătate.

Prietenii si colaboratorii nu-l vor uita niciodată! Dumnezeu să-l odihnească!

—————————

Vavila Popovici  (cea căreia îi spunea „surioară”)

Anunțuri

Eugen Evu: Cugetări / Reflections de Vavila Popovici

Tiparele gândirii în aforismele, cugetările Vavilei Popovici sunt peste nivelul multor filosofi, de fapt axiomele sunt referitoare cel mai mult, la Timp… Antecedentele în această paradigmă uluitor de lucidă, sunt ale Timpului Trăit radiant iar trimiterile sale la sute de gânditori din veacuri rotunjesc opera adaptată la ACUM-ul continuum care este Timpul.

Deși este clasicistă, și gramatical, frazează după regulile anglo- americane, enunțurile ei sunt clare, directe, ușor transmisibile, chiar universal didactice, în oricare din univesitățile noastre.

Fără nicio aluzie, Vavila Popovici amintește de marele critic și eseist basarabean din Tg Jiu, Gheorghe Grigurcu. Și subsemnatul are afinități profunde cu scrierile d-sale. Voi cita doar câteva din meditațiile care pledează pur și simplu CONTRATEMPORAL!

Din lungul exil, Doamna poeziei a păstrat și cultivat o minunată limbă românească.

Gândul, visul și rugăciunea rup granițele timpului și spațiului.

Parafrazîndu-l pe Blaga , cu evocarea mirabilei semințe: Cunoașterea, deci gîndirea pe care omul o cultivă și-o rodește ( v. Cezar Ivănescu, ROD, n ) Pentru ea s-a jertfit nemurirea… Și a meritat, fiindcă altfel lumea nu s-ar fi schimbat.

Apropos, oare cuvântul românesc NEAMURI vine de la nemurire?

La început a fost Logosul:

 Cuvânt- Gând- Idee, de forța creatoare înlănțuite. Prin univers în unde plutesc și în sufletul omului poposesc… Macro-univers –

micro-univers, mișcare circulară și … Popasul divinității pe o planetă unde justificarea locuirii și perpetuării : creșteți, înmulțiți-vă și stăpâniți pământul a căzut în derizoriu.

Despre femeie, Geneza scrie: Femeia să vă țină de urât… Despre urât, gândul ne vine ca îndemn… Ultima strofă din Florile Răului: ,,Sirenă rea sau înger, drăcească sau divină,/ Ce-mi pasă când tu zână cu ochi de catifea,/ Mireasmă, ritm, lucire, / o, singura-mi regină! -/ faci lumea nu prea slută și clipa nu prea grea?” .Despre Răul lumii scrie Vavila Popovici. Toată draga de carte jubilează în cumpăna dintre religiei și știință.

Confirm că eseista are glas prevestitor,(pagina 57) har care, scrie ea, o sperie. E omenesc.

Întreaga paradigmă popoviciană este Timpul:

Trăsăturile distincte ale timpului: cinismul, intoleranța, lăcomia, încăpățânarea ireversibilității sale. (pag.63, n) Ieșirea din timp este considerată ca iluzie, utopie, ucronie…

Cugetările Vavilei Popovici, nu se adresează, cînd sunt pure sfaturi, la om, ci la OMENIME. Prin opera sa, (vezi blogul) venerabila româncă planetară, ne este apropiată prin departele …Timpului.

27 sept 2016

Eugen Evu, România

http://www.marianagurza.ro/blog/2016/10/01/vavila-popovici-%e2%80%93-cugetari-reflections/