La ceas aniversar: Florentin Popescu – ,,un mesteacăn rătăcit în câmpie”

GRIFON

Clipa mea sub formă de inimă

neliniştită, adâncă

îmi adastă-ntre gene

şi vine grifonul

şi mi-o mănâncă;

suie din piatră şi stâncă

cireşul cu gânduri

şi vine grifonul

şi mi-l mănâncă;

peşti de argint şi de aur

fulgeră-n râul din mine

ca o iubire, ca o patimă-adâncă

ori ca un dor de albastru

şi vine grifonul

şi le mănâncă.

Singur, de tăcere-argintat

strig, copac singuratic sub lună:

Grifonule, fugi şi nu mă mânca!

dar numai ecoul

târziu îmi răspunde:

Grifonul, grifonul e-n inima ta!

 

TESTAMENTUL IMAGINAR AL OSTAŞULUI

Din propria-mi armură ca dintr-o carapace de broască ţestoasă

şi din gândul şi rostul şi datoria mea

ca dintr-o mare, pentru veci voi ieşi

fără durere – cum iese din pâlnia de corn sunetul

ori albă, dintre nouri, luna

şi fără să-mi pese că-ncet vor veni

pedepsitorii trupu-mi să-l deie la zei

ori focului ori spânzurătorii să-l deie!

O fără de seamăn pasăre albă

se va face sufletul meu

şi-i veţi simţi lumina bătând în ferestre

pe când veţi fi îndureraţi şi singuri,

pe când veţi pleca la-ntâlnirea cu moartea

ori poate la-ntâlnirea cu gloria

totuna fiindu-vă care din ele

vă va fi mai aproape de inimă.

 

Aşa-mi vorbi, însingurat, soldatul

şi-aşa-mi vorbiră într-o noapte-n taină

arcurile şi săgeţile lui

pe când se-auzeau revoltându-se

în fierul dinlăuntrul acelor unelte

atomii-nlănţuiţi ca nişte bărbaţi la galere

şi fără putere eram

fără de alţii eram

să poată martori mai târziu să-mi fie

când povestind m-ar fi crezut nebun

cu minţile plecate pe pustie.

 

Aşa-mi vorbiră şi se-ntâmplă aşa.

La răsăritul soarelui, în zori

o pasăre se rezema de stela soldatului

acolo rămânând, când el nu mai era;

după veacul din veac, până azi

pasărea cântă în inima mea

 

ELEGIA CAILOR PIERDUŢI (I)

şi se face c-ascultăm în vise

trist şi dureros şi mustrător

cum e goana mânjilor ucisă,

cum ne ceartă caii-n graiul lor

 

fii de iarbă, singuri în cetate

pustiiţi, prin vis, ne-ntoarcem în copii

şi se face că-i gonim pe înserate

şi se face că sunt caii vii

 

sunet lung ne lunecă prin sânge

– tropotul şi coamele-n alai

şi se face că pământul plânge

într-un dor nepotolit de cai

 

şi se face, se mai face că-n cetate

adăstând câmpiile cât zarea

dau năvală-n noi ca o dreptate

caii dăruindu-ne iertarea

 

 

 

Florentin Popescu, Obsesia păsărilor, colecţia Opera Omnia, Poezie contemporană (Antologie completă de autor), Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2012.

 

 

 

 

Florentin POPESCU – Fişă biobibliografică

3 aprilie 1945 (şi nu 8 aprilie, cum apare în acte): În satul Lera, al comunei Corbu din fosta regiune Ploieşti (din 1968 sat component al comunei Chiojdu, judeţul Buzău) se naşte Florentin Popescu, primul din cei trei copii ai Floricăi, descendentă a unei familii de moşneni, şi ai lui Octavian Popescu, tehnician veterinar.

Copilul, împreună cu cele două surori mai mici, Agripina şi Mariana, îşi petrece primii ani în localitatea natală, unde urmează şi cursurile şcolii primare (1952-1956).

1956: Părinţii viitorului scriitor îl înscriu pe acesta la Şcoala pedagogică din Buzău, în cadrul căreia absolvă clasele de gimnaziu în 1959. În acelaşi an, dând examen de admitere la Şcoala Pedagogică nu reuşeşte şi se întoarce în satul natal.

1960: Dă examen de admitere la liceul din Pătârlagele şi timp de un an urmează cursurile acestuia.

1961: În faţa pericolului iminent al colectivizării şi al închiderii oricărei perspective de realizare în sat a copiilor lor, părinţii se mută în oraşul Buzău şi viitorul scriitor este transferat la renumitul liceu „B. P. Hasdeu”, de unde se ridicaseră, de-a lungul timpului mari personalităţi ale ştiinţei şi culturii româneşti: Ştefan Vencov, Vladimir Maximilian, tenorul Leonard, V. Voiculescu, George Emil Palade ş.a.

În cadrul liceului Florentin Popescu este remarcat de profesorii de literatură, care-i stimulează pasiunea pentru scris şi-i încredinţează alături de alţi doi colegi, Nicolae Iacob şi Aurelian Mareş, redactarea revistei şcolare „Muncă şi talent”, în care publică reportaje, recenzii, versuri. Totodată începe să frecventeze Cenaclul literar „Al. Sahia” de pe lângă Casa de Cultură orăşenească, pe unde trecuseră cu puţini ani în urmă şi Ion Gheorghe, Ion Băieşu, A. I. Zăinescu ş.a.

1962: Debutează cu poezia „Eternitate” (Dedicaţie lui N. Labiş) în ziarul local „Viaţa Buzăului”, dar debutul propriu-zis şi-l consideră pe cel din revista „Luceafărul” din 14 septembrie 1963.

1963: Debutează alături de Dumitru M. Ion şi Gabriela Vasilache (Negreanu) în revista „Luceafărul”.

1964: După examenul de maturitate (Bacalaureatul de azi) se înscrie la Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti.

1964-1967: Viitorul scriitor îşi trăieşte din plin noua lui condiţie – aceea de student: frecventează muzeele, bibliotecile şi anticariatele, colindă Bucureştiul pentru a-i cunoaşte monumentele şi a-i descoperi atmosfera. Capitala mai păstra încă, pe atunci, ceva din culoarea şi arhitectura deceniilor interbelice. De asemenea, merge la cercurile şi cenaclurile literare (în primul rând Cenaclul „Nicolae Labiş” de la Uniunea Scriitorilor, condus de Eugen Barbu) şi citeşte versuri la Cenaclul facultăţii.

1967: Începe să colaboreze cu materiale diverse (reportaje, eseuri, versuri, recenzii ş.a) la revistele „Viaţa Studenţească” (condusă de Niculae Stoian) şi „Amfiteatru” (redactor şef Ion Băieşu). Aici îi cunoaşte pe cei mai mulţi dintre scriitorii pe care istoria literară i-a arondat ulterior „Generaţiei ’60”: Ana Blandiana, Cezar Baltag, Adrian Păunescu, Gheorghe Pituţ, Octavian Stoica, Dumitru Dinulescu, Daniel Turcea, George Ţărnea ş.a., unii dintre ei fiindu-i şi colegi de facultate.

1968: Este angajat cu ½ de normă pe postul de şef al subredacţiei Bucureşti a revistei „Viaţa studenţească”. Tot în acest an primeşte Premiul pentru poezie ale revistelor „Viaţa studenţească” şi „Amfiteatru” şi un alt premiu, tot pentru poezie, din partea ziarului „Scânteia tineretului”.

Îşi extinde colaborările şi începe să publice şi la nou înfiinţatele ziare judeţene: „Viaţa Buzăului”, „Milcovul” (Focşani), „Cuvântul Nou” (Covasna), „Delta” (Tulcea), precum şi la mai multe reviste culturale din Capitală şi din ţară: „Luceafărul”, „România Literară”, „Ateneu”, „Orizont”, „Cronica”.

1969: Obţine licenţa Facultăţii de Limba şi Literatura Română şi, contrar aşteptărilor, redacţia „Vieţii studenţeşti” nu-i oferă un post de redactor, fiind repartizat ca profesor în satul Sângeru (Prahova), locul natal al poetului Lucian Avramescu.

Face o tentativă de angajare la ziarul „Flamura Prahovei”, dar, nonconformist şi neplăcându-i atmosfera cazonă din redacţie, pleacă după numai trei zile la Buzău, unde este angajat la „Viaţa Buzăului”. Acolo trăieşte momente ce ţin de anecdotica profesiei (pe care le va rememora mai târziu în volumul Un mesteacăn rătăcit în câmpie, 2007)

1970, februarie: Debutează editorial cu volumul Obsesia păsărilor (versuri) în colecţia „Luceafărul” (redactor de carte Nicolae Ioana, cu care, peste ani, va ajunge coleg de editură).

Ştiind că, potrivit legilor în vigoare după stagiul militar va beneficia de un concediu de trei luni de zile, răgaz în care speră să găsească un transfer în Capitală, merge în audienţă la Marele Stat Major al Armatei şi solicită să fie încorporat.

1970, martie-septembrie: Îşi face stagiul militar în garnizoana Bacău, timp în care îl cunoaşte pe Radu Cârneci (pe atunci redactor şef al revistei „Ateneu”), care îi comentează favorabil volumul de debut şi-i solicită colaborarea la revista pe care o conduce, solicitare pe care Florentin Popescu o onorează cu grupaje de versuri.

1970, septembrie: După întoarcerea din armată şi după mai multe tatonări ale ziarelor din Capitală se transferă la „Informaţia Bucureştiului”.      1971, primăvara: Se transferă la nou înfiinţata Editură pentru turism, unde lucrează ca redactor alături de Pop Simion, Toma George Maiorescu, Valentin Hossu-Longin şi alţii. Secţia Propagandă şi pliante în care a fost repartizat îi prilejuieşte efectuarea multor deplasări prin ţară, ocazii în care se documentează pentru noi, viitoare cărţi de reportaj.

1972: Publică la Editura Cartea Românească volumul de versuri Mereu peregrinul, iar la editura în care lucrează Ţara fântânilor, (reportaje).

1975: Este primit în Uniunea Scriitorilor, cu recomandări de la Pop Simion, Toma George Maiorescu şi Radu Cârneci.

Îi solicită lui Laurenţiu Fulga, secretar al Uniunii Scriitorilor şi locţiitor al lui Zaharia Stancu, atunci bolnav, sprijinul pentru obţinerea Buletinului de Bucureşti – condiţie sine qua non pentru a putea contracta construirea unui apartament în Capitală. Mergând să-i mulţumească pentru sprijin lui Laurenţiu Fulga, acesta îi sugerează scrierea unei cereri pentru a primi o locuinţă în viitorul bloc pe care Uniunea Scriitorilor urmează să-l construiască în strada Apolodor.

1975, vara: Primeşte o garsonieră în blocul din Apolodor şi astfel iau sfârşit trambalările de la o gazdă la alta, dintr-un cartier în altul. Toată odiseea locuinţelor o va povesti mai târziu în volumul Scriitorii din strada Apolodor.

1975-1983: Scrie şi publică volume de poezie, de evocări şi reportaje: Cuvinte de grâu (versuri, 1975), Ctitorii brâncoveneşti, 1976, Contemporan cu visul; Oameni, locuri şi tradiţii din Ţinutul Buzăului (1978), Reîntâlnire cu cetatea adolescenţei (reportaje, 1979), Ţărmul uitat şi alte poeme (1981), Diligenţe cu păsări (versuri, 1983).

1984: Apare volumul Pe urmele lui Vasile Voiculescu, întâmpinat cu cronici favorabile de către Şerban Cioculescu, Mihai Ungheanu, Ion Apetroaie, Radu Cârneci, Aureliu Goci, Emil Manu. Cartea este distinsă cu Diploma de Onoare a Uniunii Scriitorilor ş va fi urmată de alte studii consacrate acestui mare poet.

1985: După un conflict cu directorul Editurii Sport-Turism, Gheorghe Constantinescu, atât el cât şi colegul Nicolae Ioana sunt transferaţi la alte edituri: Florentin Popescu la Albatros, iar Nicolae Ioana la Eminescu.

1985: Apare volumul Carte de dragoste pentru Bucureşti (publicistică). Primeşte Premiul pentru poezie al ziarului „Scânteia tineretului”.

Primeşte Marele Premiu rezervat membrilor Uniunii Scriitorilor la Festivalul „Moştenirea Văcăreştilor”.

Continuă să desfăşoare o bogată activitate publicistică, susţinând rubrici permanente la „Suplimentul literar-artistic al Scânteii Tineretului”, la „Viaţa Militară” şi la Radio România.

1986: Apare volumul Carte de dragoste pentru Bucureşti (reportaje)

1987: Apare volumul Povarna şi alte povestiri.

Toamna, la 19 septembrie se căsătoreşte cu Iuliana Paloda, poetă şi artist plastic, pe care a cunoscut-o la Cenaclul „G. Bacovia”, al cărui conducător era în acea perioadă. Naşi de cununie: Virginia şi Titus Vâjeu.

1987-1989: Intensă activitate literară şi publicistică. Apar volumele Flăcări şi porumbei (versuri, 1989) şi Puii de urs nu merg cu automobilul (roman pentru copii, 1989).

1990, 1 martie: În entuziasmul şi speranţele create de schimbarea regimului politic în decembrie 1989, înfiinţează, împreună cu soţia sa, Iuliana Paloda-Popescu revista „Colibri”, bilunar cultural-distractiv, una dintre primele publicaţii cu acest caracter de după 1989. În sumarul publicaţiei îşi fac loc, alături de scriitorii români, mari nume ale literaturii universale: Octavio Paz, Gabriel Garcia Marquez, Ernest Hemingwey, William Saroyan ş.a. Din lipsă de fonduri revista îşi încetează apariţia în vara anului următor la nr. 21. O monografie a publicaţiei (Colibri, un zbor întrerupt) va fi tipărită în anul 2007.

1992: Apare în ediţie bibliofilă, nepusă în comerţ, antologia Cele mai frumoase poezii. Şi tot acum iese de sub tipar Antologia poeziei religioase româneşti de la începuturi până în prezent (antologie, note bibliografice şi cuvânt înainte de…), una dintre primele antologii de acest tip de după 1989. Cartea va cunoaşte ulterior alte două ediţii, între care una în col. „Biblioteca pentru toţi”, în 2 volume (1999).

La 1 decembrie se transferă la ziarul „Tineretul Liber”, unde, alături de Ştefan Mitroi şi Victor Atanasiu editează suplimentul „Week-end”.

1993, 15 decembrie: Întrucât noul patron al ziarului „Tineretul Liber” dă faliment, se transferă la „Vocea României”.

1994: Publică la Editura Albatros antologia Satul românesc în poezie.

1995: Apare O istorie anecdotică a literaturii române, care e lansată la 28 noiembrie la librăria „Mihai Eminescu” din Bucureşti, fiind prezentată de către Academicianul Dan Grigorescu şi George Sbârcea.

1995, septembrie-octombrie: Călătoreşte în Irak, ca trimis al ziarului „Vocea României” la Festivalul Internaţional de Folclor de la Babilon. Se întoarce fascinat de cele văzute acolo, cu numeroase materiale documentare, pe baza cărora va scrie un ciclu de cinci volume intitulat Divinităţi, simboluri şi mistere orientale (1999-2003), o monografie, Babilonul, oraşul blestemat (1998) şi un volum de proză pentru copii, Poveştile Babilonului (2000).

Apare volumul Al. I. Odobescu şi Buzăul.

1996: Apar volumele V. Voiculescu la Parscov şi Cele mai frumoase colinde (antologie şi prefaţă de…).

1997: „Vocea României” încetându-şi apariţia, este nevoit să-şi caute un transfer. Îl găseşte la Editura Scripta, unde nu stă decât două săptămâni întrucât angajatorul nu şi-a respectat promisiunea privind salarizarea. De la 1 octombrie se angajează publicist comentator la revista „Manuscriptum”.

Publică volumele Cafeneaua literară şi boemii ei şi Dicţionar de literatură română pentru elevi.

1998, 1 noiembrie: Este angajat, prin concurs, la Consiliul Naţional al Audiovizualului, cu sarcina de a alcătui zilnic o „Revistă a presei”. Nesuportând, însă, disciplina cazonă de aici, la 1 iulie 2000 se întoarce la Muzeul Literaturii Române, unde lucrează în redacţia editurii şi la revista „Manuscriptum”.

2000: Apare volumul Detenţia şi sfârşitul lui V. Voiculescu şi Poveştile Babilonului.

Este inclus cu date despre viaţă şi operă în dicţionarele 2000 de scriitori de excepţie ai secolului XX şi 2000 de intelectuali de excepţie ai secolului XX, editate de International Biographecal din Cambridge (Anglia), precum şi în Who’s who în România (Ediţia a I-a).

2001: Apare volumul Romanul vieţii şi operei lui Alexandru Odobescu, distins cu Premiul revistei Tomis şi al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor.

2002: Apar volumele Cafeneaua literară şi boema din România de la începuturi până azi (antologia de texte), Amintirea care ne rămâne (convorbiri şi evocări).

Din aprilie, de la nr. 3 al revistei „Sud”, editată de prietenul Constantin Carbarău începe o colaborare permanentă cu această publicaţie, unde semnează cronica literară până în anul 2012. Între 2011 şi 2012 este şi redactor şef adjunct, apoi redactor şef al revistei. Decesul prematur al lui Constantin Carbarău şi lipsa de fonduri duc la încetarea apariţiei publicaţiei la nr. 4 din 2012. Ulterior, o altă fundaţie tot din Bolintin Vale va iniţia o nouă serie, unde Florentin Popescu este senior editor şi titular al rubricii Am citit despre…

2003: Apare volumul Viaţa lui V. Voiculescu.

2004: Apar volumele V. Voiculescu şi contemporanii lui (antologie de texte) şi Antologia poeziei româneşti de dragoste.

2005: Apare volumul Necunoscutul Macedonski.

Se pensionează cu anticipaţie pentru a se consacra în totalitate scrisului.

La 11 aprilie, la numai o săptămână după împlinirea vârstei de 60 de ani Primăria Municipiului Buzău îi conferă titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Buzău.

Apare Dicţionar de mitologie orientală (compediul celor cinci volume de mai înainte).

2006: Apar volumele Nicolae Labiş (monografie) şi Fotoliul de Onoare (convorbiri, evocări, amintiri).

2007: Apar volumele Colibri, un zbor întrerupt (monografie), Bucureştii cafenelelor literare (evocări), Semne şi simboluri, Un mesteacăn rătăcit în câmpie (amintiri), Elegia cailor pierduţi (versuri, ediţie bilingvă română-albaneză), Eu v-am citit pe toţi (vol. I) (cronici literare), Florin Mugur în 37 de lecturi critice.

2008: Apar N. Porsenna. O viaţă, un destin, o operă (monografie), O istorie culturală în imagini. De la G. Călinescu la Nichita Stănescu şi Dicţionar de literatură universală.

2009: Apar E v-am citit pe toţi (vol. II), Siluete pe plajele timpului, Portrete în peniţă.

2010: Apar Noi portrete în peniţă, Scrijelind pe nisipurile Universului (documentar biobibliografic).

2011: Apar Scriitorii din Strada Apolodor, Gânduri de scriitor (interviuri acordate), Eu v-am citit pe toţi (III), Epigrame cu materialul clientului.

Emil Lungeanu publică vol. Călător în Parnas. Odiseea literară a lui Florentin Popescu, monografie critică în versuri, bine primită de critica literară, cunoscând ulterior încă două ediţii.

La 1 octombrie fondează, împreună cu poetul Coman Şova revista lunară Bucureştiul literar şi artistic, al cărei redactor şef este, semnând în fiecare număr al acestui lunar editorialul, cronica literară şi interviurile publicate sub genericul Seniorii literaturii noastre.

2012: Apar Salonul cu portrete în peniţă, Obsesia păsărilor (antologie, Col. Opera Omnia).

2013: Apar Pe simezele memoriei (memorialistică), Eu v-am citit pe toţi (vol. IV), Coman Şova. Omul şi scriitorul.

2014: Apare volumul Seniorii literaturii noastre (I).

Apare volumul Convorbiri cu Corneliu Leu.

2015: Apar volumele De patruzeci de ori în pagina-ntâia (editoriale din revista Bucureştiul literar şi artistic) şi Cheia de aur, Cireşul din copilărie (două scenarii)

Florentin Popescu este o prezenţă apreciată în viaţa literară de azi, participând la diverse festivaluri şi manifestări culturale (din juriul Festivalului de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” de la Târgovişte face parte de peste trei decenii), prezentând cărţile confraţilor în cadrul unor lansări şi târguri. Este de asemenea, solicitat la simpozioane şi colocvii.

 

 page

 

LA MULȚI ANI !

Aprilie, 2015