Georgeta Petre – Izvoare nesecate – Însemnări despre oameni şi cărţi, de Vasilica Grigoraş, Iaşi, Editura PIM, 2016

 Lucrarea “Izvoare nesecate – Însemnări despre oameni şi cărţi” de Vasilica Grigoraş este o culegere de articole, prezentări de carte şi contribuţii bibliografice, scrise în timp, publicate în diverse periodice literare. Numitorul comun al selecţiei lucrărilor prezentate sau studiate îl constituie apartenenţa, în mare măsură, a autorilor acestor lucrări la un anumit spaţiu geografic al României, administrativ numit: judeţul Vaslui. Criteriul geografic este un reper de bază în activitatea serviciilor de informare şi cercetare bibliografică din cadrul bibliotecilor judeţene, investite prin Legea bibliotecilor cu rolul de constituire şi valorificare a bazei documentare locale corespunzătoare unităţii administrative. Ori, autoarea acestei culegeri a fost ani buni, o viaţă, se poate spune, bibliotecar, bibliograf al Bibliotecii Judeţene “Nicolae Milescu Spătarul” din Vaslui.

Cercetarea şi prelucrarea informaţiilor privitoare la istoria trecută şi prezentă a unei zone geografice presupune pregătire enciclopedică şi de specialitate, informare asiduă şi continuă, identificarea unor noi surse de investigare şi, desigur ordonarea, prelucrarea acestor informaţii după criterii ştiinţifice, bibliografice. Finalitatea acestei activităţi este valorificarea şi diseminarea informaţiilor. Bibliografii, prin travaliul lor continuu, discret şi anonim asigură cu competenţă ştiinţifică baza documentară pentru potenţiale studii şi lucrări importante în diverse domenii. Rareori, sunt amintite în prefeţe, spre mulţumire, numele instituţiilor sau ale lucrătorilor care au contribuit la întocmirea lor.

Dar, uneori, ei înşişi, bibliografii ies din anonimat, şi devin autori de lucrări bazate pe propria cercetare şi documentare. Este o formă superioară de validare a unei categorii profesionale de elită în societatea informaţională, insuficient cunoscută şi apreciată.

Acesta e şi cazul autoarei acestei culegeri, bibliograf, după cum spuneam la începutul prezentării, un specialist asiduu şi eficient, prin numărul însemnat de exerciţii anterioare concrete de valorificare a propriei activităţi de specialist bibliograf.

E de remarcat că această experienţă complexă care începe cu identificarea, investigarea şi cercetarea documentelor, continuă cu prelucrarea datelor şi se finalizează prin opere de analiză şi interpretare, de restituire istorică şi culturală, se înscrie într-un curent postdecembrist amplu şi benefic din instituţiile de cultură, de valorizare specializată a documentelor şi informaţiilor deţinute, (unele din acestea, interzise până în 1989 publicului larg din motive ideologice) şi de liberalizare a accesului la informaţie.

Apariţia cărţii Vasilicăi Grigoraş se înscrie în contextul cultural naţional de descoperire şi aducere la lumina tiparului a “zăcămintelor culturale necunoscute” până acum. Titlul Izvoare nesecate, o metaforă inspirată, cred că exprimă această idee de comoară inepuizabilă în timp de spiritualitate românească.

Lucrarea este structurată în patru secvenţe tematice: Prima secvenţă, numită Câteva consideraţii asupra unor lucrări literare reuneşte prezentări, recenzii, lansări de volume literare diverse ca gen, autorii selectaţi fiind activi în spaţiul cultural, nu numai prin operele lor, ci şi prin activităţi de promovare a valorilor româneşti în ţările de reşedinţă actuală. Se realizează o imagine prezentă a potenţialului creativ artistic al acestor meleaguri moldave, pentru cei mai mulţi din autori, actul artistic fiind vital, exersat cu har şi dăruire paralel cu îndeletnicirea profesională de bază. Fie că trăiesc în România, fie că „valurile vieţii” i-au dus departe în lumea largă, autorii, poeţi sau prozatori, îşi afirmă direct sau sugerat în mod artistic dragostea şi dorul de origini. (Anna Nora Rotaru, Valentina Teclici, Ben Todică). Sunt sentimente calde de iubire de ţară şi locurile natale, exprimate sensibil îndeosebi în volumele de poezii, alături de alte teme eterne ale poeziei, cu pecetea artistică unică a creatorilor ei: copilăria, dragostea, natura, prietenia. (Versurile poeţilor Anna Nora Rotaru, Mariana Gurza, Valentina Teclici, Ana Anton, Branduşa Dobriţă, Dorel Sibii). Un exerciţiu poetic inedit (în volumul Dialog de Ana Anton şi Valentina Teclici) este pus în valoare de autoarea recenziei, care remarcă originalitatea ideii poetelor, de a „ilustra liber în versuri” în paralel un număr de zece teme (Copilărie, Pasăre, Viaţă, Dragoste, Temă liberă, Inspiraţie, Muzică, Dans, Portret, Călătorie), alese ca un posibil „decalog” al vieţii.

A doua secvenţă, o abordare a unui domeniu de dificultate, dar sensibil şi familiar pentru autoare, cunoscând studiile superioare urmate, se intituleaza Prezentări ale problematicii lucrărilor prof. dr. Petrea Iosub. Interesul pentru opera lui se manifestase în anii anteriori, prin apariţia a două ediţii din lucrarea Petrea Iosub – Un destin exemplar, Vaslui, Editura Thalia, 2008; ediţia a doua 2011.

În 16 capitole consistente, autoarea dezvăluie pertinent plurivalenţa personalităţii lui Petrea Iosub: filosof, pedagog, publicist, poet. Câteva titluri ale lucrărilor prezentate sunt sugestive pentru profunzimea, varietatea şi actualitatea activităţilor prof. dr. P. Iosub: Elemente de arheologie metafizică, Editura Odeon, Iaşi, 2000; Omul – O fiinţare privilegiată, Editura Thalia, Vaslui, 2003; Pluralismul ontologic: (modelări şi tipologii), Editura Thalia, Vaslui, 2004; Metafizica existenţei, Editura Thalia, Vaslui, 2007; Sechestraţi în… tranziţie, [Publicistică], Editura Thalia, Vaslui, 2002; România – între umilire şi demnitate Vaslui, Editura Thalia, 2013; Anghel Rugină – Omul şi Savantul, Editura Thalia, Vaslui, 2010 (coautor); Semnele trecerii”, [versuri], Editura Thalia, Vaslui, 2006 etc.

În prezentarea lucrărilor filosofice, autoarea demonstrează o abordare avizată în domeniul filosofiei, un spirit analitic specific şi un limbaj de specialitate, concis şi aplicat.

Secvenţa a treia numită Învitaţie la reflecţie constituie evocarea unui eveniment cultural de excepţie pentru vasluieni, desfăşurat recent, în iulie 2015 şi anume: Colocviul ştiinţific „Ben Todică- ambasadorul românilor de pretutindeni în dialog cu vasluienii”. Ben Todică este un vasluian stabilit de 35 de ani în îndepărtata Australie. Personalitate polivalentă, scriitor, jurnalist şi cineast se impune prin activitatea neobosită de promovare a valorilor româneşti în lume. Manifestarea a inclus şi prezentarea filmului Drumul nostru, un film despre exploatarea minereului de uraniu din Banat, despre primii ani grei ai comunismului.

Ultima secvenţă Destine binecuvântate este rezervată trecutului, unor „oameni care au fost” şi care vor rămâne în conştiinţa românilor prin realizările lor remarcabile: opere, activităţi de specialitate, acte de patriotism militant. Sunt evocări omagii ale unor personalităţi naţionale ca anvergură, cu un „destin binecuvântat”, selectate însă pentru apartenenţa lor la meleagurile moldave prin origine sau legături (Alexandru Th. Obreja – geograf, Ştefan Ciubotăraşu, actor, Anghel Rugină – economist, Eudoxiu Hurmuzachi – istoric, om politic şi mare patriot, Vasile Plavan – avocat şi publicist, un luptător pentru revenirea Bucovinei la vatra străbună.

Aceste evocări sunt bogat documentate, cu străduinţă laborioasă de cercetător şi scrise cu condei sigur, alert şi vizibil profesionist.

De altfel, autoarea are deja o experienţă editorială apreciată, cu titluri având preponderent aceeaşi sferă de interes cu a culegerii de faţă dar şi lucrări literare, ca expresie a sensibilităţii şi expresivităţii artistice certe. Expresia lirică a talentului său se manifestă în genul dificil al haiku-ului, talent remarcat deja prin premii la concursuri de profil.

Culegerea Izvoare nesecate – Însemnări despre oameni şi cărţi are o valoare intrinsecă prin sporirea imaginii spiritualităţii vasluiene cu nume noi de personalităţi şi acte de cultură, întocmită pe baza propriilor cercetări, a misiunii asumate programat de promovare a valorilor acestor locuri şi nu în ultimul rând, a empatiei cu personalităţile propuse spre cunoaştere. Poate reprezenta şi un stimulent, un model de inimă şi minte, de pasiune, credinţă şi cunoaştere pentru comorile spirituale româneşti.

Georgeta Petre

Anunțuri

Georgeta Petre – Geografie sentimentală

Despre „Odă prieteniei: Jurnal de călătorie în Noua Zeelandă”

de Vasilica Grigoraş

La început a fost rugămintea autoarei de a citi „critic” acest jurnal de călătorie în Noua Zeelandă şi de a exprima nişte păreri. Ştiam de această călătorie exotică şi mai curând imposibilă pentru un român obişnuit. Ascultasem impresiile copleşitoare ale prietenei mele, mărturisite cu emoţie în câteva fraze la telefon şi închipuite de mine vag după sumarele şi conformistele mele cunoştinte despre locuri aşa îndepărtate. A urmat lectura textului, iniţial cu premeditate sarcini de răbdare, atenţie şi vigilenţă critică, asumate prieteneşte, foarte curând însă, trecute în plan secund, întrucât „tema de lucru” se transforma uşor într-o neobişnuită şi incitantă călătorie, spre tărâmuri îndepărtate, în care descopeream pe lângă minuni şi rarităţi naturale şi destine româneşti anonime, dar nu mai puţin exemplare, într-o altfel de lume şi societate. În final, am considerat că rugămintea iniţială a fost de fapt un„dar” cultural şi sper că aşa o vor considera şi cei, poate mulţi, care vor citi aceste pagini şi cei, poate mai puţini, care vor beneficia de ghidajul minuţios şi generos al autoarei la faţa locului, peste mări şi ţări. Pentru că e o formă de generozitate intelectuală încercarea de a consemna şi împărtaşi astfel de experienţe mai puţin comune. Cititorul va parcurge mai mult decât un jurnal de călătorie cu un itinerar încărcat de denumiri exotice, va descoperi cu încântare treptat-treptat o lume fascinantă, prin unicitatea elementelor naturale şi specificul comunităţii sociale, va fi martor al unei experienţe inedite, într-un spaţiu izolat, insular, la depărtare nu numai geografică, dar şi culturală. Va cunoaşte reacţiile general valabile ale unui călător universal, dar şi specifice, ale unui român într-o lume atât de diferită şi îndepărtată, şi în final, practic vorbind, din perspectiva unui ipotetic turist privilegiat de soartă, va valorifica personal bogăţia de cunoştinţe despre aceste locuri.

Curiozitatea şi interesul autoarei pentru toate aspectele existenţei oamenilor locului, de la cele economice la cele culturale, dar cu predilecţie pentru specificul societăţii neo-zeelandeze, cu implicaţii multietnice şi multiculturale, s-au concretizat în prezentarea în stil propriu a elementelor civilizaţiei maori, cu detalii rar întâlnite în cărţile de profil. Este percepţia proaspătă a călătorului care vede, află şi simte în felul lui această latură exotică şi particulară a vieţii unor comunităţi neo-zeelandeze.

Cartea se individualizează şi prin stilul evocator aplicat şi deschis tuturor aspectelor vieţii zilnice, când atent descriptiv, când alert şi jucăuş, alteori fin autoironic, dar mai ales liric (cea mai preţioasă calitate a stilului autoarei, mai rar întâlnită în jurnalele de călătorii).            Descrierile peisajelor, statice sau în mişcare sunt un punct forte al jurnalului, în ele se îmbină observaţia fină şi specific feminină, dragostea pentru natură şi ecoul acestor minuni în sufletul, în sensibilitatea sa profundă, Oceanul, cerul, norii (norul – element prezent în denumirea maorilor a acestui meleag “Ţara Marelui Nor Alb şi Lung”) printr-o fină personificare revin dominant şi aproape obsesiv atât în descrierile aceluiaşi loc, în perioade de timp diferite, cât şi în evocarea altor aşezări vizitate, revin, spuneam, ca personaje mitice, definitorii, în imagini magnifice şi irepetabile. Filtrul personal înnobilează fenomenele, fiinţele şi împrejurările trăite cu senzaţiile fine şi simţirile proprii, însă las cititorii să descopere toate acestea.

Descrierile oraşelor, localităţilor vizitate, cu accent pe specific şi valoare locală, geografică, istorică sau culturală sunt remarcabile, sunt variate şi putenic individualizate.

Un aspect particular, mai rar întâlnit în jurnalele de călătorii, unde, de regulă, sunt evocate obiective turistice, situri arheologice, monumente celebre şi uneori muzee, universităţi, teatre, este interesul pentru bibliotecile din Noua Zeelandă. Un aspect sensibil celor din breasla noastră, a bibliotecarilor.

Cu aplecare vizibilă de profesionist, se remarcă menţionarea acestor lăcaşuri de cultură peste tot, în toate localităţile vizitate, cu descrieri şi aspecte specifice din activitatea lor. Intuiesc din cele relatate, că au resurse generoase pentru funcţionare şi dezvoltare. Se spune şi se ştie că naţiunile care spijină cultura au speranţe pentru un viitor cert mai bun.

Ca un fir roşu al jurnalului, care conferă autenticitate şi personalitate este sentimentul de prietenie veche şi puternică cu Valentina, prietena din studenţie a autoarei, rezidentă de un deceniu în Noua Zeelandă. Preţuirea reciprocă, generozitatea rară în concretizarea acestei călătorii, căldura relaţiei cu toată familia şi prietenii ei, bucuria fiecărei zile şi a întregii perioade, prin programarea meticuloasă a vizitării în lung şi lat a Insulei de Nord, şi mai ales prezenţa continuă a sentimentului de recunoştinţă şi mulţumire, adresat de autoare prietenei şi Divinităţii – individualizează acest jurnal, eventual subtitrat cu sintagma „Prietenie peste mări şi ţări“ sau „Prietenie peste timp şi spaţiu”.

Şi stupoarea încântătoare din finalul jurnalului, întoarcerea în ţară mai devreme cu o seară faţă de data anunţată rudelor (efectul fuselor orare) ne readuce în memorie situaţia similară şi fericită trăită de celebrul personaj al lui Jules Verne – Phileas Fogg din romanul „Ocolul pământului în 80 de zile”. Minunat final!

Georgeta Petre