Ioan Mihaela Stetiu: Suflet aruncat

SUFLET ARUNCAT

 

Mi-am asezat sufletul
in causul palmelor tale
sa-ti fiu,a inimii hrana,
l-ai ciugulit,iar resturile
le-ai aruncat,amintirilor prada.
Mi-am agatat sufletul
de streasina ochilor tai
ai lacrimat,te-ai sters cu el
si-apoi,l-ai aruncat
ca pe-o batista murdara
in valtoarea durerilor, nada.
Mi-am facut sufletul izvor
sa fiu, a gurii tale apa
te-ai inecat,si l-ai scuipat
in gura lupilor,capcana.
Mi-am imbracat sufletul
in cuvinte de amor
le-am scris, pe foi de promisiuni
l-ai aruncat, in semineu sa arda
in flacarile putrede,a iadului.
Si mi-am facut sufletul caus
sa pot, sa te beau din palme
durerile m-au inecat si te-am scuipat
dincolo de amintiri,
peste-a mormintelor noapte.

Ioan Mihaela Stetiu

Anunțuri