Ioan Nicoară – Limpede ca apa de izvor

Aşa ne este limba cu care am avut norocul a ne naşte. De frumuseţea ei ne dăm seama mai ales trăind pe alte meleaguri şi văzând cum alte popoare comunică dificil şi cer să li se silabisească pentru a înţelege cuvintele în propria lor limbă. Noi romanii nu mai silabisim decât pe clasă întâia. Odată ce învăţăm alfabetul, ştim să scriem şi să pronunţăm. Sau mai bine-zis… ştiam, căci în ultimele decenii asistăm la un asalt furibund asupra limbii româneşti.

Omul simplu cu greu mai pricepe ce se spune la radio, TV, ori ce se scrie prin ziare.  Acum în fiecare frază trebuie neapărat introduse cuvinte străine, că… deh, să arătăm mai „civilizaţi”.

Calin Georgescu scria că: „Limba română este pur şi simplu masacrată, parcă a devenit o limbă străină, stricarea ei este promovată din plin de la cele mai inalte tribune.

De aceia nici nu-mi mai vine să cumpăr ziare, ori să pornesc radio-ul ori televizorul. Mai bine mă duc la badea Gheorghe să stau de vorbă despre treburile gospodăreşti. Clasicii literaturii noastre au scris cuvinte nemuritoare despre limba romană; azi cei de sus ne-o vând pe-o mâna de argintii. Coşbuc, în poezia „Graiul Neamului” scrie despre strămoşi că: „… au văzut şi munţi de oase/ şi de sânge râuri roşii/ dar din graiul lor nu-i scoase/ nici potop şi nici furtuna/ graiul lor de voie bună/nu l-au dat.” Astăzi ni-l dau.. „aleşii” de voie bună.

Înţeleg că fiecare limbă evoluează, mai ales datorită tehnologiei. Dar alta este să introduci cuvinte străine în vorbirea simplă creând astfel o confuzie fonetică atunci când se ştie că limba romana are geniul exprimării.

Edgar Quinet (1803-1875) scriitor şi filozof francez, propunea ca un provensal să meargă să înveţe limba sa de la ţăranii din Carpaţi.

 

Ioan NICOARĂ

Phoenix, Arizona SUA

10 mai 2015