Scufia cu Vise

copertaAlina Lavinia Grigoraş

Scufia cu Vise

Poveşti duioase pentru curioşi şi curioase

Ilustraţii: Kavalerra Dan Lorintz

 

                ALFABETUL BUCLUCAŞ

                   Sara se împrietenise recent cu literele alfabetului. De dimineaţă până spre după amiază, se întâlneau la şcoală. Acolo, literele erau în largul lor şi, cum erau tare isteţe şi jucăuşe, dar şi cam şmechere, încercau tot timpul să o întreacă şi să o încurce pe fată. Sara reuşise însă să le îmblânzească şi să le facă să înţeleagă că era prietena lor cea mai bună. A-ul era mai mereu prezent în orice cuvânt, câteodată însă mai ceda terenul surioarelor  şi Ă, pentru că nu voia să se obosească totuşi prea tare. I-ul era un aliat de nădejde, ajuta toate cuvintele să îşi găsească forma de plural. Voiosul O le  făcea pe toate literele să râdă, era comic şi ştia multe poveşti. Aşa pe rând, toate vocalele dădeau o mână de ajutor în alfabet pentru a uşura munca literelor şi cuvintelor. Consoanele erau mai numeroase şi se împrieteneau repede, în diverse combinaţii, pentru a forma cuvinte diverse. Spre deosebire de vocale, care păreau mai relaxate şi mai vesele, consoanele erau sobre, pretenţioase şi nu prea le ardea de glumă.

                   PRIETENUL X

                   Miruna era o şcolăriţă veselă şi talentată. Avea însă o problemă la matematică. Se temea de X. Care X? Cum, nu ştiţi cine e X? E termenul necunoscut din orice problemă. La şcoală şi acasă, X îi apărea trufaş în faţa ochilor şi se ascundea după cifre, complicând situaţia. Ba unde mai pui că îl visa şi noaptea, i se înfăţişa tam-nesam, când îi era somnul mai dulce, şi o şicana continuu, făcând scamatorii diverse şi zăpăcind-o. Fetiţa se trezea şi mai obosită şi speriată la gândul că îl va reîntâlni pe X la şcoală, la ora de matematică, şi o va pune în încurcătură din nou.

                   RAZA DE SOARE, FIRUL DE NISIP ŞI VALUL MĂRII

                   Raza de soare, firul de nisip şi valul mării erau prieteni de când lumea. Vara, prietenia lor era şi mai puternică, nisipul fi ind cel mai răsfăţat pentru că era mângâiat atât de soare cât şi de mare. În ciuda atenţiei deosebite pe care o primea, fi rul de nisip era adeseori trist. Spre deosebire de prietenii săi, el nu se putea mişca deloc, şi tânjea să zboare în înaltul cerului, să se plimbe pe plajă, printre copaci cum făcea raza de soare, sau să înoate în largul mării, precum valul. Doar când mai bătea un pic vântul firul de nisip îşi muta locul un pic mai încolo, mai întâlnea scoici şi melci noi, dar în general, priveliştea era aceeaşi.

                   De atâta tristeţe, începuse să îşi invidieze prietenii şi era mai tot timpul morocănos la întâlnirea cu ei, făcându-le numai reproşuri.

PĂLARIUŢA CIUPERCUŢEI

                   În grădina bunicii creştea o ciupercuţă simpatică, cochetă, dar tare simandicoasă. În fiecare dimineaţă, după ce se trezea, îşi spăla ochişorii cu roua florilor, însă nu orice fel de flori, doar cu roua de la „cele alese”, cum îi plăcea ei să spună. Mai exact, avea trei-patru soiuri de flori îndrăgite, trandafirul, frezia, laleaua şi orhideea. Fie vorba între noi, aceste flori erau şi în apropierea ei, şi puteau cu uşurinţă să îşi scuture roua dimineţii pe obrăjorul fin al ciupercuţei.

VIERMIŞORII DE JOACĂ

                   A văzut cineva recent viermişori de joacă? A… dar sunt peste tot. În toate casele unde locuiesc copii şi animale. În toate ungherele camerelor, pe sub paturi, în rafturile cu jucării şi cărţi, lipiţi de ferestre şi de uşi, agăţaţi de lustre. În grădini şi parcuri, în grădiniţe şi şcoli, pe terenurile de sport. Sunt puzderie peste tot. De cele mai multe ori sunt invizibili, cel puţin pentru adulţi. Ei pot fi văzuţi doar de copii şi de prietenii lor de companie, căţei, pisici, iepuraşi, dar uneori nici de ei. Cel mai adesea, copiii îi simt pe viermişori prin toţi porii, le gâdilă pielea, mâinile şi picioarele, îi îmbie cu aroma şi culorile lor vesele.

GREVA LEGUMELOR

                   Într-o bună dumineaţă, legumele din frigiderul lui Vlăduţ hotărâseră să intre în grevă. Stătuseră de prea mult timp acolo fără să fie băgate în seamă de băieţel. Când mama le-a luat de la piaţă, erau proaspete şi frumoase, numai bune de preparat în salată sau tocăniţă. Însă băiatul nu le îndrăgea şi nu dorea să le mănânce deloc. Ba chiar îl auziseră cum le vorbea de rău.

DINŢIŞORUL LENEŞ

                   Primul dinţişor al Evei întârzia să apară. El îşi prinsese rădăcinile de ceva timp, însă refuză cu îndârjire să îşi scoată căpşorul la lumină. De aceea, nu îi vom da un nume în această poveste, ci îi vom spune simplu ”dinţişorul leneş”, pentru că, fie vorba între noi, nu avea niciun motiv să nu apară şi, în consecinţă, îl vom bănui de comoditate.

AVENTURA UNEI FRUNZE

                   O biată frunzuliţă tremura în bătaia vântului în prag de noiembrie. Luni bune se bucurase de soarele cald şi vântul lin şi parfumat al verii. Cunoscuse bucuria venirii pe lume într-o zi senină de aprilie, acompaniată de trilul privighetorilor recent sosite din ţările calde. Cât a fost bebeluş în lunile de primăvară, avea o culoare verde crud, de care albinuţele, buburuzele şi fluturaşii erau îndrăgostiţi. Nu era zi în care să nu adăpostească pe ea vreo vietate, dornică să se asorteze cu verdele ei fraged. Toată lumea o admira pentru prospeţimea şi gingăşia ei. Odată cu venirea lunilor calde de vară, culoarea i s-a schimbat într-un verde intens, ochios, mângâiată în fi ecare zi de soarele dogoritor şi vântul înviorător. Dar nu se supăra nici când mai cădea câte o ploaie scurtă de vară, pentru că o mai răcorea de dogoarea caniculei şi o curăţa de praful supărător al oraşului.

SCUFIA CU VISE

                   Când Soarele merge la culcare printre norişorii pufoşi şi Luna se strecoară blând să îi ia locul printre stele, copiii se ascund în aşternuturile moi şi aşteaptă cuminţi binecuvântarea viselor. Visele sunt nişte fi lme în care făpturi magice, transparente, prietenele de bază ale somnului, îi ajută pe copii să îşi ducă odihna la bun sfârşit. De obicei, se adăpostesc în scufi a haioasă a lui Moş Ene. Când acesta vine la căpătâiul copiilor noaptea, visele ies tiptil din scufie şi se pun pe treabă.

 

Spiriduşul Hoinărici în misiune

                   Era sfârşitul lui noiembrie, mai era o lună până la Crăciun şi în Laponia, ţara lui Moş Crăciun, pregătirile erau în toi. Moşul ceruse să nu fi e deranjat, pentru a pune la punct ultimele detalii, iar spiriduşii munceau de zor în atelier, să onoreze toate scrisorile copiilor dornici să primească cadourile mult dorite în Ajun. Numai Hoinărici, spiriduşul cel năuc, mai dezordonat şi zăpăcit din fire, cutreiera aiurea prin ţinut, negăsindu-şi nicio misiune importantă de îndeplinit. Moşul îl observa prin binoclu său magic şi hotări că a venit timpul să îi dea o sarcină pentru a nu mai pierde vremea şi a pune şi el osul la treabă.

IEPURAŞUL UITUC

                   Se apropia Paştele şi iepuraşul Ciuci nu îşi terminase pregătirile. Lenevise anul ăsta, cu atâta primăvară în jur. Cum răsări primul ghiocel, Ciuci începu plimbările prin pădure în căutare de noi semne de primăvară. Se trezea la prima oră dimineaţa, îşi ciulea urechile în căutarea păsărelelor călătoare care trebuia să se întoarcă din ţările calde, căuta cu bastonul său violet pălării de ciupercuţe pe la rădăcina copacilor, se uita apoi în sus, cercetând ramurile arborilor doar-doar o vedea mugurii frunzelor. Acum, vă puteţi întreba de ce avea iepuraşul nostru tocmai un baston violet?

ASCUNZĂTOAREA LUI MAI ŞI AM

                   Minu, băieţel isteţ şi ascultător, avea doi buni prieteni: o pisică, Mau, deloc leneşă şi extrem de ageră la minte, şi un căţel, Am, credincios şi nostim. Îi primise când avea un an şi câteva luni, şi de atunci deveniseră prietenii lui cei mai buni, parteneri de joacă şi de şotii.

                   Când împlini 7 ani, Minu primi în dar o tabletă, albă, strălucitoare şi extrem de inteligentă. Băiatul avea o mulţime de jocuri pe ea, putea face poze, înregistra şi asculta cântece şi putea chiar să vadă desene animate şi fi lme. Pe zi ce trecea, tableta se umplea de jocuri, şi în câteva săptămâni ea deveni prietenul cel mai bun al lui Minu.

Daca sunteti curiosi sa aflati continuarea povestilor, puteti comanda cartea la pretul de doar 15 lei, pe mail: a_grigoras@yahoo.com sau la telefon 0723.290.840

Anunțuri