Lelia Mossora: Peste trupul meu catarg (poeme)

 

SÂNGE RUGINIT ÎN PÂNTEC

 

Viţă veche de cenuşă

De la pat până la uşă

Numai eu mai fac de cart

Pe un mal de gânduri spart.

Viţă veche – iederă

Sunt mereu o ceteră

Care cântă şi DEScântă

Carnea care e  flămândă.

Lună plină , noapte caldă

Inima ne tot iar scaldă

În fum galben de tămâie

Umbrele să NE rămâie

Lângă sufletul hai – hui

Astăzi dat doar… NIMĂNUI.

De-ai fi tu sau… de-ar fi el,

Gândul meu e doar inel

Ce se-nchide în apus,

Undeva departe dus

Sub o lună ce n-aşteaptă

Să ne facă parte dreaptă.

 

Stele pribegesc pe cer

Şi mereu ne cer… ne cer

Sânge ruginit în pântec

Un sărut murind – descântec,

Valurile ce se sparg

 

Peste trupul meu – catarg.

 

 

LÂNGĂ ROSTUL NIMĂNUI

 

am să mor de dor,

de dor

peste caldul tău fior

şi pe marea astăzi şuie

cu parfumuri de gutuie.

 

şi-am să cad între nămeţi

ca un cald amurg…de vreţi

şi-am să urc spre adevăr

ca un sâmbure de măr.

 

şi-am să spăl culoarea rece

de zăpadă ce petrece

zilele când clipa nu-i

lângă rostul nimănui.

 

şi-am să rog o stea polară

să nu mă mai dea afară

dintr-un cerc mereu închis

multora azi interzis.

 

dacă gândurile vechi

se întorc şi ne petrec

spre aceeaşi toamnă udă,

m-oi preface că sunt crudă

 

şi că nu ştiu ce-i iubirea

şi că NU… nici rătăcirea

între DA şi între NU,

între mine şi-ntre tu…

 

am să mor de dor,

de dor

peste caldul tău fior

şi pe marea astăzi şuie

cu parfumuri de gutuie.

 

 

DOAMNĂ, GÂNDUL MEU FUGAR…

 

Doamnă,

Verdealbastră doamnă,

Nu-mi răspunzi nicicând

În toamnă.

Nu-mi mai răspunzi

Deşi te chem,

În doar sufletu-mi – blestem.

Nu-mi răspunzi

Deşi îmi geme

Sângele

În anateme.

Doamnă,

Gândul meu de azi

Plânge iarăşi

Printre brazi.

 

TU, doamnă,

Gândul meu fugar,

Aşa de  trist

Şi-aşa de  rar,

Te-am fost iutat

Demult în suflet,

Te-am agăţat

Mereu – răsuflet

În tot ce am crezut vreodat’

Deşi doar fost-am blestemat.

 

TU, a mea doamnă ,

Te-aş ruga

Să nu mă vezi ca altcumva

Decât de disdedimineaţă

Când tu trezitu-te-ai pe faţă

Cu iar lumina mea cea mută

Şi… poate… niciodată vrută.

 

Şi… doamnă,

Te-am gândit mereu

Că aş fi TU şi…  c-ai fi EU.

 

TU, doamna mea de niciodată,

Poate…  eşti fosta mea furată

O amintire dintr-un vis

Acum închis în paradis

Ce nu l-am apucat vreodat’

Că sunt de IERI… prea vinovat

De vechea  trecere prin rouă

Şi de o lună

Mult prea nouă

Ce ar fi trebuit să fie…

MEREU

Doar…  una sidefie:

Azi mie…  NU

Dar una… ţie…

Trista  mireasmă cenuşie…

 

Tu, doamnă,

Să mai vii pe-aici !

Să nu mai plângi!

Să mă ridici

De unde am căzut odat’!

 

Fost-am eu, oare, vinovat ?!

 

 

CAI ALBAŞTRI

 

Cai albaştri fără leac

Tot mai scurmă-n  umbra dusă,

Într-o zare mult apusă

Şi în sâmbure de mac

O secundă-n sfeşnic cursă…

 

Cai albaştri iar aleargă

Peste multe amintiri

Şi ne duc în lumea largă

Veşnici dese amăgiri.

 

Cai albaştri,

Zare-apusă,

O secundă-n gând

Supusă…

 

 

MELC BOLNAV

 

sunt un melc

ce se târăşte

pe o iarbă

prea uscată

unde ne-am iubit

demult

niciodată pământeste

pe o urmă

de… zăpadă

 

melcul sunt…

bolnav de tine

care numai

în somn

vine

 

să-mi audă

răsuflarea

şi

la fel

mereu

plecarea.

 

melcul nechemat

şi mut

ce se-ntreabă

de-i sărut

graba lui spre

asfinţit,

pasul lui

fără zăbavă

care-i

mai mereu

n-a vrut

să tot curgă-ntr-o…

octavă

 

 

OGLINDĂ

 

Pentru că ai dispărut

Într-o clipă oarecare

Ai rămas numai aripă

Care tot la fel mă doare.

 

Pentru că…  tu taci mereu

Eşti un mac ce moare-ntruna

Legănând în gând minciuna

Între tine şi-ntre…  eu.

 

Si… fiindcă îmi mai scrii

Când te plictiseşte viaţa,

Nu te-oi şterge dintre vii ;

… te va şterge…  dimineaţa

 

Când oglindă ta cea veche

Îţi va arată că visul

Este nu mai este o pereche…

Niciodată paradisul

Spânzurându-se de aţa

 

Care tremură în grindă

Neştiind când va sfârşi

Timpul cuiva să frângă

Sau … cuvântul…  A IUBI…

 

 

FEMEIA ARIPĂ, FIOR SAU… DURERE

 

Femeie -aripă

Femeie – fior

Femeie – durere

Femeie sau DOR,

Sau faguri de miere…

 

Femeie-ntuneric

Femeie-catuşă

Femeie ce-aşteaptă

Mereu tot la uşă

 

Iubiri ce nu vin…

Cuvinte minţind

Amarul pelin

Plecând sau… venind.

 

Femeie-ntuneric,

Femeie –  un mac,

 

Mereu te iubesc

Deşi numai … tac…

———————-

Lelia MOSSORA

Iaşi, 7 iulie 2017

 

 

Lelia Mossora: Veșnic îndrăgostită (poeme)

UN SĂRUT CUSUT CU-N AC

 

Într-o vară dezmăţată

Iar te-am mai iubit o dată.

 

Într -un timp la fel nimic

Te-am mai iar iubit…

Un pic.

 

Într-o seară aşa rece

Numai dorul  NE petrece

Peste mari – singurătăţi,

Peste altele cetăţi

Mult demult iar părăsite

De iubire NEuimite.

 

Veşnicia nu-i a mea

Şi nici nu-i a nimănui

Decât gând uitat în cui,

 

O secundă dintr-un veac,

Un  sărut cusut c-un ac

 

Peste buzele NEcoapte…

Fila ruptă dintr-o carte.

 

Eu sunt… EU

Şi tu… o parte

Din ceva ce nu era

Decât eu şi tu …

Ceva.

 

 

ZÂMBET TRECUT

 

Te iubesc fără vină,

Împărţită la doi,

Te iubesc  -întrebare

Aruncată-ntre noi.

 

Te iubesc – întuneric

Şi te iubesc – ploaie.

Te iubesc – gând feeric

Ce curge şiroaie –

Tot veşnicind

Silabe tăcute

Umblând pe cărări

Necunoscute.

 

Te iubesc inocent

Zdrobind depărtarea,

Ce insistent

Ne chinuie… marea

Osândită din noi –

Pasăre care

Demult nu mai vrea

Altă-ntrebare.

 

Te iubesc fără vină,

Te  iubesc fără ploi.

Te iubesc  …

Răvăşită iubire

… în doi.

 

Te iubesc-început,

şi… la fel …sfarsit

Te iubesc-infinit

Ce m-a fost durut.

 

Azi eşti un zâmbet…

Care-a trecut.

 

 

ARDERE

 

Voi arde,

voi arde,

iubiri fără rost,

anost şi anost,

fără rost,

fără rost;

 

ai fost şi n-ai fost,

şi sunt deşi nu-s

un sunet pe fus

cu sufletul dus…

 

Târziu este  focul

pe care îl primesc

şi taina în care

te naşti şi iar cresc.

 

Nu eşti şi nu suntem

decât un loc

pentru un timp

fără noroc.

 

Suntem amorţirea

trecută prin ac

şi tristul trecut –

anotimp fără leac.

 

Îmi vâjâie vântul

pe la ureche

un vis de demult

când eram pereche;

 

Sunt şi suntem

doar

un priveghi

lăsat între cruci

într-un vis

 

de demult,

de demult.

 

Voi arde-ntre mine

şi tine

tăcut

şi te voi preface-n aripe

să mă nalţi drept în sus

să fur secunde –

înnodatele zile

pe veşnicul fus,

să mă inunde

cu mine ,

cu tine

tot mai sus

şi

mai sus

şi un curcubeu

să fie acolo departe,

să dezlegăm aceeaşi mereu

întrebare

pe-a gândului  carte.

 

Voi arde-ntre tine şi mine

tăcut

şi mă voi preface-n cenuşă,

te voi iubi –

câine uitat

într-o toamnă la tine

în uşă….

 

 

DOR

 

De venit…

Dor de furtună

tristeţi adună.

 

Dor de plecare

şi de infinit

neîmplinit…

 

Dor de cărări…

şi frunze apuse

de vorbele duse…

 

Mi-e teamă

de nori

şi de cuvânt.

Mi-e  dor  iar

de vânt…

 

Mă plec peste zări

cu aripi rănite.

Silabele-s tăinuite…

 

Pe crengile vechi

pescăruşi-s pribegi

şi nu mă dezlegi…

 

Şi nu mă dezlegi…

de sufletul tău

întors spre-asfinţit

de NEiubit.

 

Mă caută cerul

în stele şoptite..

Sunt doar…ispite.

 

Nu eşti tu drumul

pe care-am pornit.

Eşti… nenuntit,

de iubire ferit

la… nesfârsit.

 

 

TĂCERE

 

Eu sunt un vis,

Tu eşti cenuşă.

Eu sunt fereastră,

Tu eşti doar uşă.

 

Sunt o lăcată

Şi tu o cheie,

Sunt întrebare

Şi  sunt femeie.

 

Am fost un mac

Cusut c-un ac

Pe-o  ie-amăgită

De-o grea

Ispita…

 

Azi sunt un pas,

Tu… o tăcere

Şi sunt un gust

Amar

De miere

 

Şi sunt un înger

Din nou răzvrătit

Care-a căzut

Din cer

Ostenit…

 

 

JUMĂTATE

 

Jumătate cenuşă,

Jumătate deloc,

 

Jumăte-ntrebare,

Jumătate –  NEloc.

 

Jumătate sunt eu,

Jumătate eşti tu,

 

Jumătate tăcere,

Jumătate silabă

Atât de slabă,

Că timpul tace

Sau… se preface.

 

Jumătate am vrea

Jumătate… NU- DA,

 

Jumătate-nţeleleg,

Jumătate DEZleg,

 

Jumătate – apus,

Jumătate NEdus

 

Decât în gând

Şi mă frământ

Să iar DEScânt

A timpului miere,

FostÎNVIERE.

 

Jumătate-ntrebare,

Nicicând răspuns.

 

Jumăte de măr

Vechi adevăr.

 

Jumătate de EU,

De Tu jumătate –

Arsă cetate,

 

Verbe deşarte,

File pe-o carte.

 

 

UMBRELĂ
sub o umbrelă
fără rost
am fost mereu,
mereu am fost
şi ne-am ascuns
de vitregii
şi ne-am ascuns
de veşnicii.
sub o umbrelă,
azi beteagă,
am adunat
o viaţă-ntreagă
plină de toate cele
care
ne-au azi rămas
făr-alinare.
sub o umbrelă
fără spiţe
ne-am încurcat
a’ vieţii iţe
şi ne-am pătruns
de Dumnezeu
ce noi credeam
că suntem EU –
acela fără de pacat
doar că
ne fost-am ferecat
într-o cochilie uscată
ce am fi vrut-o
neuitată
în scrinul vechi
sau colţ de grindă
când neperechi
am fost căzut
în mreaja plasei
fără tindă
păianjenului
ce veghea
şi steaua mea
şi steaua ta
voind
o mână
să ne-ntindă
să nu-l ucidem !
ne iubea
fără să vrea,
fără să mintă
şi ne chema…
şi ne chema…

 

DEGETELE TALE

 

Degetele nopţii noastre

Mi-au adulmecat iubirea

Sfâşiată între astre

Ascunzându-mi NEmurirea.

 

Sunt un zâmbet rar lăsat

Pe un umăr care plânge

Şi pe-un pas prea apăsat

Plin mereu de al tău sânge.

 

Degetele tale toate

M-au… mereu doar mângâiat.

Oare ţie ţi-a păsat

Că-s doar filă dintr-o carte

Răsfoită de un iad ?

 

Degetele tale ude

Mi-au apus pe tâmpla rece

Anotimpul care trece

Peste gândurie  N-ude.

 

Degetele tale…. seara

Au simţit cum duc povara

Unui sâmbure de rouă

Adâncit singur în vara

 

Unei întrebări DEGEABA,

Unui vers UITAT în cântec

Şi…unei batiste-n graba

Fluturatei nopţi  des triste…

 

Degetele tale… foste

S-au demult fost scuturat

Peste întrebări anoste

Pe pe-un vis NICICÂND… aflat…

———————-

Lelia MOSSORA

Iaşi, 1 iulie 2017