Pe geana ,,geniului pustiu”

Lia Mihaela

Numai timpul care trece va aduce alinare

Geniului pe veci sihastru când eternitatea doare.

Eminescu va fi veșnic ca ,,Luceafărul” iubirii,

a cântat natura-ntreagă, dar și marea lege-a firii.

Și trecutul a prins viață prin Scrisorile măiastre,

actual a fost și fi-va plângând dorurile noastre.

El pădurii i-a dat viață cu poienile umbroase,

fermecând tăcerea nopții și fecioarele prin case.

Teiul, lacul, ,,Floare-albastră” i-au făcut struna să cânte

ca o pasăre măiastră. Din popor a strâns poveste,

Feți frumoși și Cosânzene, dar și zburători ce-n noapte

stârnesc dorurile grele și-ale lunii tainici șoapte.

Ai plecat mult prea devreme, ne-ai lăsat un ,,vis ferice”

Să-mplinească poezia-ți tot ce inima ta zice.

Și din ,,freamătul de cetini” ce-nfioară glasu-ți stins

Ne-ai lăsat ,,Geniul pustiu” și pe ,,Sărmanul Dionis”.