Maria Călinescu : Coboară Doamne pe pământ

Calinescu Maria

Coboară-ți Doamne, a ta privire
Pe drumuri, pe care n-ai fost.
Coboară tu, şi rostuiește
Altfel de drumuri mai cu rost.
Coboară-n lumea ce-i nelume
În sufletele care dor,
Tu picură dram de minune,
Lumină caldă-n ochii lor.
Răsfir-a ta, milostivire,
În gândul care e pierdut,
Explică-i, doar, că prin iubire
Orice sfârșit are ‘nceput.

Destramă drum din amintire,
Croiește altul ne’ntrerupt,
Alungă umbra din simţire
Și dă curajul neștiut.
În lacrima de ploi fugare
Presară-o rugă de sfințire,
S-alunge orice supărare,
Lumii dă râuri de iubire.

Coboară Doamne pe pământ!
Tu fă minunea ce-o doresc,
Dă-mi aripi albe și avânt
S-ajung la steaua ce-o iubesc.
Să împărțim apoi în doi,
Flori de roze, și de crini
La cei singuri printre noi,
De-s supuși , cu ochi blajini.
Lumină vom da la toți,
Credința că-o fi mai bine,
Şi pe ziuă și în nopți,
Ridicând slavi pentru tine.

Îţi dau smerenie în schimb,
Din firul vieţii ţes credință,
Pe joc de umbre azi mă plimb
Cu răni ce sângeră-a căință.

 Maria Călinescu

Maria Călinescu : Iubirea nu-i un joc

Sub aripa clipei, şi-n răsăritul mut,
Amintiri nocturne suferă-n cuvinte.
Veşmântul dorinţei este rupt şi slut,
Grăind în tăcere, luaţi cu toţi aminte!

Viaţa nu se-ntoarce înspre zări lumină,
Mugurii jertfirii, de nu-i laşi să crească,
S-or usca-n furtună, cum fruct de afină
Şi în lanul sorţii, spini ‘or să rodească.

Luminează-ţi gândul, dă-i aripi să crească,
Aşternut de veghe, încununat cu flori,
Lacrime de irişi lasă să-nflorească,
Fie cartea vieţii, zbor zămislit în zori.

Fie-ţi rugăciunea, izvorul de lumini,
Corbii enigmatici, rămână în poveşti,
Inspiră-te din vis, ce doare să alini,
De vei fi integru, simţi-vei că iubeşti.

Mrejele întinse, amorfele le sparg,
Ard zilele-n noroc ca-n flamuri vii de foc,
Iubeşte ce ţi-e drag cu doruri fără fard,
Spulberă veninul, iubirea nu-i un joc.

Maria Călinescu