Marian Constandache – Cuvine se cu adevărat lauda noastră netrufașă

 
Poetul Marian Constandache.

Poezia doamnei Dorina Stoica ecumenizează acea parte a inimii care este direct conectată cu Harul Strălimpede pe care orice creator autentic îl conține sub formă de Graaal negăsit iar propensiunea aproape magnetica cu marile adevaruri cristice se regăsește tangent la o recurecție a bunătății, clarității și iubirii.

Poezie care ridică harfa la virtuțile ei sonice majore, poezie care se limpezește cu fiecare lectură, deci anamorfoza ei lirică poate transsubstanțializa orice suferință.

Ne aflam aici în aceste incantații sublime pe teritoriul cristalic al vocației perene a autoarei care neîncetat încearca să și developeze stările ei anagogice fiindcă în acest teritoriu sacru melosul se întâlnește cu iubirea cristică si împreună consună cu ceea ce din totdeauna s a chemat poezie haaarică. Este și o continuă goană a autoarei către căutarea unei mântuiri sacralizată până la destin.

Ce va deveni în continuare poezia aceasta, putem doar cu sfială apotropaica să nădajduim o sevă prolifă mustește mereu și mereu din ea. Un continuum de proiectii căutând evanescentă sacrul și curățenia a doua mâini care se știu în împreunare, mereu ridicate spre Slava, Iubirea si Recunoașterea Talentului domniei sale.

Nelevantina aceasta poezie își cucerește pe zi ce trece un teritoriu profund personal și aceasta spre lauda și lucrarea  sisifică a celei care nu precupețește nimic, spre a si încânta publicul si pe cititorii ei constanți. Da, poeta are deja o bursă lirică pe care noi o dorim în continuare in Excelsio.

Harul nu se dobândește decât prin sudoarea minții conectate la sublim, încântare, rugă și jertfă. Consideram că poeta le strunește cu dibăcie pe toate.

Cuvine se cu adevarat acestei poezii lauda noastra netrufașă!( Marian Constandache)

http://dorinastoica.blogspot.ro/2016/01/cuvine-se-cu-adevarat-lauda-noastra.html