Spune-mi cine ești?

Spune-mi cine ești?

(Mioarei Hususan, cu prietenie)

 

Spune-mi cine ești?

O picătură de mare

prelinsă în Cibin,

un sunet

o pată de culoare

în serile târzii.

Ești cumva o floare

ce deține secretul verde

prin lacrima iubirii ?

 

Printre rânduri,

descifrăm universul

cifrat în tainele firești.

Printre gânduri,

atingem cerul

în zile mari

împărătești.

Printre oameni,

Tu ești Tu

o ramură de pace,

un strop de lumină,

o mângâiere.

—————–

Mariana Gurza

Timișoara

3 noiembrie 2017

*Prelucrare foto: Carmena Tudoran

Anunțuri

Valentina Teclici: Uneori, pe Mariana Gurza aripile o dor

Uneori, pe Mariana Gurza aripile o dor

de-atâtea Gânduri nocturne

care lasă urme de zbor,

albastru Paradox sentimental

pe marea trecere.

Nevoia de a sfida tăcerea

dansează Lumini şi umbre

orbitoare şi sumbre.

Din care colţ al Universului se-aude

corul îngerilor ca un răspuns?

Tăcerea devine biblie,

rugăciune fără de apus.

 

Şoapte gândite, Ultimul strigăt

venite hăt din Univers,

deschid căile credinţei

cu umilinţă de vers.

Gânduri nocturne celest luminate,

Dumnezeu şi umbră.

Dumnezeu şi lumina de început,

iertătoare de păcate.

 

Uneori, pe Mariana Gurza aripile o dor,

Ultimul strigăt si şoaptele gândite.

Simplu, curat, vindecător

Lacrima iubirii-i cade mănoasă

pe sufletele arse de dorul de-acasă.

 

———————————–

Valentina Teclici

Noua Zeelandă

2 octombrie 2017

Doina Constanța SPILCA: Mariana Gurza cu eterne boabe de lacrimi

Gânduri nocturne
cu lumini și umbre.
Apropieri,
șoapte gândite
care sfidează tăcerea
într-un strigăt
al lacrimii iubirii
în destin luminat
cu eterne
boabe de lacrimi
ale fericirii!

***

Câteva titluri ale cărților poetei cu suflet de înger, Mariana Gurza, rânduite de mine în dragă urare.

———————–

Doina Constanța SPILCA

Timișoara

2 octombrie 2017

Viorel Birtu Pîrăianu: Pescărușul

PESCĂRUȘUL

    ( poem dedicat unei prietene dragi, Mariana Gurza)

șoapta suflă
pe îngândurata mare
zbor sub vânt trecător
pe țărmuri în zare
singuratic, un pescăruș
rătăcit între gânduri
căile sufletului
deschid orizonturi
spre alte zboruri
tu, pescăruș peste ape
planezi ușor
aterizezi încet-încet
pe aripi de timp
destinul tău e cuvântul și zborul
scrii,
pe nisipul sufletului
cu o pană albă de dor
despre valuri, despre oameni
despre lume, despre toate
vise multe, adunate
sub pleoape, ascundeai dureri, tristeți
e noapte
se aprinde un gând
în palme,
un fulg de visare
cântare, visare
aluneci ușor peste ape
privirea se înfășoară în gânduri
val și alt val
prelung peste pleoape
un dans amețitor
atât de pur, de alb
aripi întinse spre zare
visare, chemare
în suflet se deschide o mare
tu, pescăruș peste ape
cu aripi întinse spre cer
plutești peste lume, în versuri
croite de tine, în nopți adânci de visare
versuri duioase, gingașe
tu, pescăruș în zbor peste ape
te-am întâlnit demult, îți amintești
pe lacul acela, la margine de mare
plecai spre alte zări, eu mai croiam o mare
te-am strigat atunci, întâia dată
și m-ai privit mirată
suflet curat, pluteai peste ape
în larg
între cer și mare
ascundeai în suflet o taină
aveai aripi de foc
privirea frângea zarea
valurile au tăcut un pic
ascultând al tău glas, ascultând chemarea
tu, pescăruș peste ape
mângâiai amurgul cu gândul
tu, stea peste ape
cântă valul
un tainic cântec al mării
ușor mângâi depărtarea
pe masă, coala, zgâriată de gânduri
și o pană, albă pană
tu ai plecat în zbor
destinul tău e zborul
să zbori, să zbori
pe aripile luminii
către alte zări
tu, poetă a sufletului
peste mări, peste zări, peste toate

———————————–

Viorel Birtu Pîrăianu

Constanța

2 0ctombrie 2017

La mulți ani Mariana Gurza!

Mariana Gurza, poetă și eseistă, conferă expresie disponibilității umane, sensibilității și receptivității față de frumos, fiind capabilă de a plăsmui valori și de a vibra odată cu ele – la început de octombrie aniversează o existență creativă, cu realizări și satisfacții care o îmbogățesc pe măsură. Un om care a înțeles să pătrundă miezul adevărului, realitatea și să dăruiască, prin curățenia morală ce o caracterizează, sensibilitate și iubire, tuturor celor din jurul său:
Minunea mea, iubirea

Mă caţăr tot mai sus, să pot atinge cerul
Cu mâinile însângerate,
Cu ochii plini de lacrimi,
Mă amestec printre nouri
Şi chiar dacă nu văd nimic,
Simt cum aripi nevăzute mă poartă
Spre uşile albe,
Unde mă aşteaptă în cântec,
O mantie argintie,
Pe care, o voi purta
multă vreme…
Durerea ce o simt o voi lăsa în prag
Şi-mi voi regăsi zâmbetul pierdut,
Dincolo de nori.
Ştiu că iubirea,
Doar ea, nu mă va părăsi
Ea fiind minunea mea.
– Mariana Gurza

Poeta, editoarea şi eseista creştină Mariana Gurza s-a născut pe 2 octombrie 1955 în localitatea Oţelul Roşu, jud. Caraş Severin.
Debutul literar are loc în revista Semenicul din Reşiţa, în anul 1975.
,,Versuri ce combină un material sufletesc neoromantic şi metodologie imagistă în cărţi reprezentative de poezie,, notează prietenul şi colaboratorul cel mai preţios al poetei, publicistul Artur Silvestri.
Volume publicate:
– Paradox sentimental – poeme, Ed. Augusta, Timişoara, 1998;
– Gânduri nocturne – poeme, Ed. Augusta, Timişoara, 1999;
– Nevoia de a sfida tăcerea – poeme, Ed. Augusta, Timişoara, 2000;
– Lumini şi Umbre – poeme, Ed. Augusta, Timişoara, 2001;
– Lacrima iubirii – poeme, Ed. Artpress, Timişoara, 2003;
– Ultimul strigăt – poeme, Ed. Eubeea, Timişoara, 2006;
– Şoapte gândite – poeme, Ed. Atticea, Timişoara, 2006;
– Vasile Plăvan: Boabe de lacrimi, ediţie îngrijită de Mariana Gurza, Ed. Carpathia Press, 2007;
– Petru Ciobanu, un iubitor de neam – memorialistică, Timişoara, 2007;
– Destine umbrite – eseuri, Editura Atticea, 2008.
– Pe urmele lui Zenon /On Zeno’s footsteps – poeme, volum bilingv, Timişoara, Editura Timpolis, 2012, traducerea prof. univ. dr. George Anca;
– Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei – restituiri, Editura Fundaţiei pentru Cultură şi Învăţământ Ioan Slavici şi Eurostampa, Timişoara, 2013, consilier editorial: prof.univ. dr. Dumitru Mnerie;
– Dumnezeu şi umbră/ God and shadow – volum bilingv de versuri (română-engleză), Editura Singur, Colecţia Scrisul de azi, 2016.
– Apropieri Mariana Gurzapelerinaj prin idee, gând și suflet: coordonator Emilia Țuțuianu, Editura Mușatinia, 2017
Apariții în volume colective:
– Poeme Hai-Hui, o antologie de poezie, Editura Grinta&Singur, 2012);
– Antologia ASLRQ 2015 – volum editat de Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Québec;
– Al cincilea patriarh – volum colectiv, Editura Intermundus, 2007;
– Înţeleptul din America – volum colectiv, Editura Intermundus, 2008;
– Mărturisirea de credinţă literară – volum colectiv, Editura Carpathia Press & Production, 2008;
– In memoriam: Artur Silvestri – Mărturii tulburătoare – volum colectiv, Editura Carpathia Press, 2009;
– Promovarea valorilor culturale româneşti în contextul globalizării – volum colectiv, Editura PIM, Iaşi, 2009, Coordonatori: prof. Elena Anuşca-Doglan, prof. Cristian Anuşca-Doglan;
– Pro Memoria: Artur Silvestri- Asa cum l-am cunoscut – volum colectiv, Editura Carpathia, 2010;
– Părintele Adrian Făgeţeanu şi crucea Rugului Aprins – Omagiu la un secol de la naşterea sa – volum colectiv, ediţie îngrijită de Andrei Dirlau, Editura Lumea credinţei, 2012;
– Poetical Bridges – Poduri lirice, ediţie bilingvă (engleză-română), translated and edited by Valentina Teclici, 2017, Editura Scripta manent din Napier, Noua Zeelandă şi tipărită la PIM, Iaşi, România, 2016.

Membră a Societăţilor Literare:
– Asociaţia Scriitorilor de Limba Română din Quebec, Montreal, ASLRQ, 2015;
– Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova, 2016.

Emilia Ţuţuianu

http://melidonium.ro/2017/10/01/la-multi-ani-mariana-gurza-2/

Mariana Gurza: Cuvioasa Teodora, “aleasa floare duhovnicească a Moldovei” (Reveniri)

Pașii m-au purtat în această vară spre Muntele Sfânt, Ceahlău.

Nimic mai frumos decât “Atohosul” nostru românesc. Perle binecuvântate, ctitoriile ortodoxe voivodale, aer proaspat primenit de respirația tainică a sufletelor ce încă mai rătăcesc prin peșteri.

Un loc tainic l-am descoperit urcând la Schitul Sihla, unde într-o peșteră pe versantul nordic al muntelui s-a nevoit o mare pustnică, Cuvioasa Teodora, “aleasa floare duhovnicească a Moldovei.”

Peștera a devenit un mic paraclis, un loc de pelerinaj pentru cei credincioși. O mulțime de lumânări, de iconițe, o rază de soare oprită în loc de vremuri.

S-a scris mult, sunt multe legende, dar personal sentimentul călătorului care ajunge în acel colț de țară, este unic. Ești undeva, într-un colț de rai.

Aproape de peșteră, pe o cărare în vale, te întâmpină misterios, fântâniţa Sfintei Teodora, pe o stâncă înaltă, așezată la marginea unei prăpăstii. Într-o mică scobitură, dupa cum spune tradiția, “Sfânta Teodora și-a săpat-o cu înseși unghiile sale”,  se strângea ploaia, sau picături de rouă din care, Sfânta își potolea setea.

“Un strop de apa adunat din ploi sau din roua nopților zace veșnic pe fundul acestei scobituri căptușite cu mătreață”, fiind tămăduitoare de boli.

De ce Sfintele sale moaște se afla la Kiev, în peșterile Mănăstirii Pecerska nu am înțeles. Pe raclă fiind scris; “Sfânta Teodora din Carpați”. Oare nu o putem aduce acasă?

Unii spun că moaștele au fost duse în Rusia imediat dupa moartea sa, alții mai spun că după 1830, ele fiind în posesia familiei Sturza și așezate în biserica Miclăușeni-Iași, iar în 1856, au fost date Mănăstirii Pecerska, în schimbul unor veșminte de fir.

Minunile din acel colț de rai, prezența nevăzută a Sfintei Teodora de la Sihla, încă rugătoare pentru Neamul Românesc, au dus la trecerea Cuvioasei în rândul sfinților, fiind pomenită în ziua de 7 august.

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare, roagă-te pentru noi!

***

Sfânta Teodora de la Sihla

 

“Ieșind din moartea pietrei, cu ochiul obosit,

Deodată vezi o stâncă cu vârful ruginit.

E vatra suferinței, e peștera în care

Martira Teodora aflat-a alinare.

 

Aici, sfânta femeie, ducând un aspru trai,

Vedea prin rugăciune minunile din rai.

În fața grotei sfinte, o piatră se arată

Pe fruntea ei pleșuvă, de fulgere brazdată

 

Săpat e din natură, un mic rotund bazin

Ce-n orișicare vreme cu apă este plin.

Sfințenia și taina aicea predomnesc.

Pădurea, apa, stânca, tăcute se privesc.

 

Doar micul licurici, a tufelor făclie

Împrăștie în noapte lumina albăstrie,

Aici rășina albă, tămâia bradului

Carpatice arome trimite cerului.

 

Și-adesea, către seara, când clopotul se plânge,

Când glasul rugăciunii încet prin vai se stânge,

Călugarii din Sihla, bătrânii munților

La piatra Teodorei înalţă ruga lor”

(Sfânta Teodora de la Sihla din volumul Poezii al lui N. Beldiceanu, Bucureşti, 1893)

(Peştera Cuvioasei Teodora de la Sihla)

—————————-

Mariana Gurza

http://monitorcultural.wordpress.com/o-cultura-tacuta-o-rubrica-de-mariana-gurza/

Mariana Gurza: O pagină deschisă spre gânduri desculţe

MOTTO:

,,Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru , către noi înșine, călătorie ce o facem în singurătate” .

Mircea Eliade

 

Viorel Birtu-Pîrăianu, autor a mai multor volume, ne oferă cu generozitate un nou volum de versuri, intitulat  Printre gânduri desculțe, Editura Singur, 2017.

Cine este Viorel Birtu-Pîrăianu? ,,Un om ce de o viaţă încearcă să trateze trupul şi sufletul/ sau poate sunt o pană ce visează pe o coală albă,/ nu sunt nici far şi nici lanternă/ sunt doar o scânteie/ viaţa mea e o pagină deschisă pentru cei ce vor veni…”. Scrie pentru a putea respira, locuiește pretutindeni și nu se regăsește nicăieri.

În volumul Printre gânduri desculțe, Viorel Birtu-Pîrăianu nu ne oferă poeme, ci ne comunică stări, subliniază  scriitorul Ștefan Doru Dăncuș. Fiecare text este scris cu multă profunzime, autorul folosind cea mai nobilă substanță a ființei sale. Conceptul de ființă a fost abordat de filozofi încă din antichitate, aprofundat și de poeți,  și privit din diverse unghiuri, ca un proces al activității și de  mișcare a  minții.  Pentru Georg Simmel, ființa implică schimbare, devenire.  Definită și ca substanță de scolasticii realiști, se ajunge la o ultimă realitate. Poetul Viorel Birtu-Pîrăianu își lasă în text gândirea procesată, preocupat de problematica profundă existențială. Mergând pe urmele lui Blaga, caută, cuprins de taine,  ,,starea dumnezeiască” , prin trăiri profunde și sacre. ,,În fond poetul implică o trăire profundă, dramatică și sacrală (N. Steinhardt) în călătorii <<pe țărmurile>> labirinturilor și în căutarea lui Hölderlin”.

Gândurile sunt ale noastre, dincolo de noi. Metafora îi îmbracă gândul, dar îl lasă desculț într-un univers plin de taine.

Ca medic se confruntă cu durerea lumii, trăiește fiecare clipă alături de cei care sunt în suferință. Nu are o poezie veselă. Scrisă în stil modern, are o muzicalitate aparte. Se simte zbaterea pentru fiecare secundă, pentru fiecare respirație.

Obosit de cenușiu, de tărâmuri pe care ajunge prin imaginația fecundă, dă impresia că este îngenunchiat de nori, dar mereu renaște spiritual atingând stelele.

Ascuns printre gânduri desculțe, lovit de tăcerea cuvintelor, poetul  Viorel Birtu-Pîrăianu rătăcește în timp, căutând răspunsuri. Transformat într-un cui, se lasă lovit regăsindu-se pentru o clipă în țărâna timpului….

…m-am așezat în țărâna timpului / închinându-mă /atunci am știut…/eram păcătosul rătăcit pe pământ. (Cuiul)

Își caută calea ca un creștin cutremurat și  străin de o lume străină …fugit la periferia lumii unde a găsit pe o masă /…o cruce /m-am ridicat din cenușă/găsisem calea/drumul către mine/pășind către cer.(Calea)

Ca un strigăt, eul poetului își strigă singurătatea, obosit de mersul anotimpurilor. Aflat mereu între tărâmuri, năucit de lumina cerului, simte durerea vorbelor aruncate pe pereți/în splendoarea unei lumi/ rătăcite pe alt tărâm.(Tărâmul)

Privirea se confundă cu marea pe coperta timpului. A semnat cu sânge pe masa unde a pus un pahar și o pană mânjită de gânduri.

Ruga îi dă putere poetului Viorel Birtu-Pîrăianu să meargă mai departe. Un poet smerit ce a înțeles comportamentul omului religios  (homo religiosus)  și universal mental,  care se raportează mereu la Ființă. Pentru Mircea Eliade sacrul are o valoare universală. Omul religios este, pentru Eliade și pentru mulți creatori, omul sacru.

Un pustnic îmi vorbise odată de harul și de menirea profetică a medicului, care se împletește atât de bine cu menirea poetului… Medicul, poetul Viorel Birtu-Pîrăianu, în curbura obosită  a coloanei timpului, se roagă și mulțumește pentru ce i-a fost dat. Există și la autor sublima sacralizare a condiției poetului modern. Deși obosit, este convins  că ,,rugăciunea este prezenţa lui Dumnezeu în toţi şi în toate.” (Rugă)

…..

am obosit
să mă sprijin de tine, Doamne
încerc să merg drept
trupul e greu
coloana e frântă
genunchii mă dor
de umilința zilnică
cu fruntea în țărână
mă las ție…

Drumul iubirii este un zbor nesfârșit. Nu putea lipsi tematica celui mai frumos sentiment, împletind muguri de iubire pe care îi va împrăștia pe cer să lumineze calea
îndrăgostiților. (Drumul iubirii)

Autorul, parafrazând un clasic, este ca ,,o pasăre de o desăvârşire nepământeană, care evadează din tărâmul său celest şi soseşte în această lume” desfătându-ne.

Pe cerul vieții, poetul Viorel Birtu-Pîrăianu și-a desenat sufletul.  Alături de prieteni, de cei dragi. Volumul Printre gânduri desculțe, un volum de referință. Un volum captivant care te poartă între două tărâmuri.

O carte tristă, într-o lume măcinată de boală și neputințe. Ar vrea să o vindece, dar se simte obosit și își dorește pacea…

Cine este poetul Viorel Birtu-Pîrăianu ? Este unul dintre cei care urcă drumul Golgotei în căutarea sinelui, a iertării, a clipei veșnice. Prin vers se mântuiește.

,,Un poet este o lume închisă într-un om… Prin observaţie, el este un filosof şi poate un legiuitor; prin imaginaţie, magician şi creator; prin intuiţie, poet şi poate revelator. Revelator de fapte; el e profet, revelator de idei, el e apostol.” Gotthold Ephraim Lessing

Mariana Gurza

Timișoara

26 iulie 2017