,,Mafia și Camorra” MIHAI EMINESCU

MIHAI  EMINESCU

,,Daca in timpul cand ni se promitea domnia virtutii, cineva ar fi prezis ceea ce are sa se intample peste cativa ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

Sa fi zis cineva ca cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; ca cei ce combat functionarismul vor spori numarul posturilor cu sutele; ca cei ce sunt pentru independenta alegatorilor vor face pe functionar sa atarne atat de mult de autoritatile supreme incat aceste mii de oameni sa voteze conform comandei din Bucuresti; ca se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavoda-Chiustenge (Constanta n.r.), care nu face nici cinci, si ca patru milioane din pretul de cumparatura se va imparti intre membrii Adunarilor; ca se va constata cumca o seama de judecatori si de administratori in Romania sunt tovarasi de castig ca banditii de codru.

Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi ras de dansul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au intamplat si se intampla zilnic, fara ca opiniunea publica sa se mai poata irita macar.

Nu exista alt izvor de avutie decat munca, fie actuala, fie capitalizata, sau sustragerea, furtul. Cand vedem milionari facand avere fara munca si fara capital nu mai e indoiala ca ceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare sa patrunza orisiunde in tara aceasta, pentru mita capetele cele mai de sus ale administratiei vand sangele si averea unei generatii… Oameni care au comis crime grave se plimba pe strade, ocupa functiuni inalte, in loc de a-si petrece viata la puscarie…

Functiunile publice sunt, adesea, in mainile unor oameni stricati, loviti de sentinte judecatoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toata mana, care, in schimbul foloaselor lor individuale, dau conducatorilor lor o supunere mai mult decat oarba.

Justitia, subordonata politicii, a devenit o fictiune.

Spre exemplu: un om e implicat intr-o mare afacere pe cat se poate de scandaloasa, care se denunta. Acest om este mentinut in functie, dirijaza insusi cercetarile facute contra sa; partidul tine mortis a-l reabilita, alegandu-l in Senat.

Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calca fagaduielile facute natiei in ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanti ai vointei legale si sincere a tarii… Cauza acestei organizari stricte e interesul banesc, nu comunitatea de idei, organizare egala cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscarie.”

AUREL V. BURICEA

Ieșirea din spirit 

 

din ceruri astrale ninge cu idei
înzăpezit de vremea celor ce-au fost
mi-am zidit din amintiri alt adăpost
imagini divine traduc ochii mei

 

 

duhul e-n vis doar zborul i se vede
privirea mea dincolo stol de îngeri
cum stai , mama , în nevăzut şi sângeri
şi-mi viscoleşti gândul dar cine mă crede

 

 

în sângele meu bat clopote de-amurg
umbra toamnei putrezeste-n cuvinte
roadele luminii se fac morminte

 

 

în sufletul meu nechează un cal murg
gata pentru calea fără de sfârşit
stă universu-n mine trist şi spăsit

 

 

 

ADRIAN  BOTEZ

 

Sinucigașul

 

“toţi m-au trădat – şi lumea e murdară…

dar ce taxi s-aleg – când plec din urbe

spre lumea cu o nouă primăvară?”

sinucigaşul se întreabă – ars de zurbe…

 

 

…întâi – că – sfânt episcop – Liliacul

a înflorit la poarta dinspre-ogradă

au explodat toţi Merii din livadă

să-i facă-n ciudă – albi – lui negru – dracul…

 

 

asurzitor – Sticleţii şi Hulubii

ţi-au smuls sumbri-epoleţii de paradă

ţi-au şters chiar banda radio cu…”dubii

 

 

te-au degradat la…OM – deci ieşi pe stradă!

…şi-apoi – taxiul morţii e în grevă:

Rozele-nalţă fulgere de sevă!

LUIZA-

sotia lui MIHAI SORA
Un  fel de a implini 100 de  ani

Text publicat pe  Facebook de Luiza, sotia lui Mihai Sora la implinirea de  catre acesta a varstei de 100 de ani ,,Multă vreme m-am mirat că majoritatea oamenilor care îl întâlnesc pe Mihai Șora, care îl vizitează, îi solicită interviuri, vor să se  fotografieze cu el (după cum, în alte vremuri, strămoșii lor se fotografiau cu ursul), așadar: majoritatea aceasta – în mod sistematic și destul de obositor – îl întreabă mereu despre Cioran, despre Eliade, despre Ionesco și alții.

În loc să-l întrebe despre el însuși. Nu am nici astăzi o dezlegare perfectă a acestui mister. Desigur, Mihai Șora a străbătut un secol întreg: a fost bun prieten cu Cioran și cu Eliade, s-a zbenguit pe străzile Parisului cu Ionesco, a fost studentul lui Mircea Vulcănescu, a pus de-o mămăligă  în atelierul lui Brâncuși, a  luat zece la cel mai teribil examen din timpul studenției lui bucureștene, la profesorul Nae Ionescu, – și l-a luat fără ca profesorul Nae Ionescu să-i pună vreo întrebare: „Dați-mi carnetul!“, a fost singura propoziție rostită în ziua examinării; a audiat cursurile lui Paul Valéry la Collège de France, ale lui Jean Wahl, Étienne Gilson, Jean Laporte, Jacques Chevalier și ale altor gânditori remarcabili; a trăit sub ocupația nazistă în Franța, unde se afla în perioada doctoratului, – și unde, fără îndoială, ar fi rămas pentru tot restul vieții dacă nu ar fi avut ideea de a reveni acasă, în  1948, după zece ani de absență, într-o excursie organizată de Frontul Național Român (niște comuniști  mai spilcuiți, cu fluturi în cap și idealuri „neîntinate“), – excursie  în urma căreia a fost sechestrat și obligat să rămână în România totalitară, din ordinul Anei Pauker.

Mihai Șora a pus țara la cale în salonul parizian al Elenei Văcărescu; i-a strâns mâna lui George Enescu și l-au trecut fiorii, amintindu-și apoi de domnișoara Moldovan, profesoara lui de pian care îi dădea cu rigla peste degete dacă greșea o notă; a stat cu sufletul la  gură când, la Radio Londres, Generalul De Gaulle a pronunțat prima alocuțiune către poporul francez ocupat, în 18 iunie 1940; a intrat în Rezistența franceză (în vreme ce Mariana Șora, prima lui soție, îl credea la bibliotecă, studiind cu sârg opera  lui Pascal); a publicat, în 1947, la editura Gallimard, cartea ‘Du dialogue intérieur.  Fragment d’une anthropologie métaphysique’, carte despre care cele mai strălucite minți  ale vremii aceleia au spus și scris numai de bine [Étienne  Gilson: „Un asemenea filosof se naște o dată la o sută de ani.“ Gilson nu avea cum să știe, așa că voi completa eu acum: „Și trăiește peste o sută de ani.“]; a refuzat cetățenia franceză (care i-a fost propusă imediat după apariția  cărții la Gallimard), și a refuzat-o dintr-un fel de  patriotism naiv, atașament față de originile lui bănățene și dor sfâșietor după Moșul lui din Feneriș, – bunicul  patern; a făcut trei copii (în care nu se regăsește)  și NU !, nu a avut nicio idilă cu Ana Pauker (cum spun câțiva nesăbuiți), nu a dat niciodată mâna cu Ceaușescu,  a fost urmărit de Securitate (din 1948 până în 1989, ceea ce face din el cel mai longeviv urmărit), a citit multe cărți, a scris (mai puține decât a citit), a revărsat peste lume „Biblioteca Pentru Toți“, când să fii editor – în înțelesul deplin și autentic al cuvântului – era un act de curaj: „Ești nebun!“, i-au spus, în anii ’60, toți prietenii. „Cum crezi că o să te lase ăștia să  publici așa ceva?“, iar „ăia“ l-au lăsat, și așa a apărut Marcel Proust în limba română, în 80175 (optzeci de mii sută șaptezeci și cinci) de exemplare broșate, pe când bolșevici semi-analfabeți erau la putere și cenzurau tot ce se publica; a fost, după Revoluție, primul și singurul demnitar care și-a dat demisia la Mineriade, primul și singurul demnitar care s-a  ridicat, în iunie 1990, din fotoliul generos pe care-l ocupa în Ministerul Învățământului, și a coborât până jos, până jos de tot, la nivelul solului, în Piața Universității, ca să vadă cu ochii lui ce se întâmplă cu studenții, de ce și de cine sunt bătuți și tratați inuman; a fost singurul demnitar care, în zilele acelea tulburi din iunie 1990, s-a  retras definitiv din politică: pentru că nu putea sta la aceeași masă cu politicienii vremii, nici nu putea fi cumpărat de  unii sau de alții. Mihai Șora a fost  bărbatul care, la 98 de ani, a avut  tăria, în fața lumii  întregi (neauzitor de vorbe nedrepte), s-o ceară în căsătorie pe femeia iubită, iar ea a spus „da“ de fapt, ea a spus „DAAAAA“). Mihai Șora a iubit, a iubit, a iubit. Mihai Șora iubește. Și nu a urât niciodată pe nimeni. Nu urăște.

Nici chiar pe cei care i-au schimbat cursul vieții, l-au persecutat, l-au batjocorit, l-au furat, l-au  călcat în picioare, i-au  scufundat  corăbiile și i-au spulberat proiectele. Da, Mihai Șora a trecut prin toate acestea și prin multe altele, în cei o sută de ani ai săi; a cunoscut mii de oameni, – unii mai interesanți, mai geniali, mai grozavi decât alții. Sau mai puțin grozavi, mai puțin geniali, mai urâți, mai urâței. Dar Mihai Șora nu este „doar“ atât. Mihai Șora este omul care primește pe oricine în casa lui, cu brațele deschise, – când nu sunt sparte țevile de la baie sau de  la bucătărie și nu este inundat tot apartamentul 19 de la etajul 3 al  blocului ponosit din strada Jules Michelet, numărul 15-17,  în care locuiește din anii  ’50. Mihai Șora deschide ușa oricui, îi face oaspetelui o cafea la ibric, îl poftește în salon, pe canapeaua înfundată  de atâtea așezări; apoi stă și ascultă, ascultă, ascultă…, ascultă tot ceea ce oaspetele are să-i spună  despre el, despre sărăcia și nevoile și neamul lui. Și mulți s-au perindat, de-a lungul timpului: mai vorbăreți  sau mai timizi, mai insolenți ori neșlefuiți, în căutarea unui maestru, a unui prieten, a unui sfat, a  unei vorbe bune; mulți l-au iubit, unii l-au părăsit, alții l-au trădat.

Mihai Șora este omul care visează să ajungă sub cascada Niagara și „să-i cadă apa-n cap.“ (Și unde nu a ajuns până acum, pentru că nu are nici viză pentru Americi, nici dolari pentru avion). Mihai Șora este omul care îi cântă iubitei cântecelul cu ♫ lighida li domba logoda li hendri ♫, cum niciun om de pe Pământ nu i-a cântat vreodată unei iubite. (…)

Mihai Șora este fiul preotului ortodox Melentie și copilul care a visat să ajungă în Țara Sfântă; iar bunul Dumnezeu i-a îndeplinit visul: la 97 de ani.
Mihai Șora este omul care poartă cămăși roșii pentru că roșul este culoarea vieții și pentru că  Roșia Montană. Mihai Șora este cetățeanul care, la 98 de ani, sărea în Piața Universității și striga: „Cine nu sare nu vrea schimbare“. Iar, la 99, suferea profund și în tăcere din cauza tragediei de la Colectiv. Mihai Șora este omul care, atunci când primește o decorație la Palatul  Cotroceni, rămâne așezat în timp ce se cântă imnului  național: din solidaritate cu Domnul Neagu Djuvara, coetaneul său. Mihai Șora „rabdă îndelung, este plin de bunătate, nu știe de pizmă, nu se laudă, nu se trufește, nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu pune la socoteală răul“.

Mihai Șora „nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr“. Mihai Șora este o cumințenie a Pământului. O cumințenie în carne  și oase, pe care niciun Guvern din lume nu ar putea vreodată pune un preț, căci Mihai Șora este de neprețuit. Mihai Șora este iubitul meu și este soțul meu.

COMUNICAT

Presedintele Traian Basescu i-a decorat joi, in cadrul unei ceremonii desfasurate la Palatul Cotroceni, pe membrii din Romania ai Comisiei pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel”, in semn de apreciere deosebita pentru meritele avute in cercetarea stiintifica desfasurata in cadrul Comisiei.

Presedintele Traian Basescu a acordat Ordinul National “Pentru Merit” in grad de Comandor rabinului Andrew Baker, lui Radu Ioanid, Daniel Mariaschin, Paul Shapiro si rabinului Menachem Hakohen.

De asemenea, seful statului a conferit Ordinul “Meritul Cultural” in grad de Comandor profesorului universitar doctor Randolph L. Braham si Ordinul “Meritul Cultural” in grad de Ofiter doctorului Hildrun Glass si lui William Totok.

In cadrul ceremoniei, presedintele a acordat Ordinul “Meritul Cultural” in grad de Cavaler doctorilor Viorel Achim, Lya Benjamin, lui Adrian Mihai Cioflanca, profesorului universitar doctor Ioan Ciuperca, locotenet-colonelului in retragere Alexandru Elias, conferentiarului universitar Alexandru Florian, doctorului Mihai Dinu Gheorghiu, generalului-maior in retragere profesorului universitar doctor Mihail E. Ionescu, lui Vasile Ionescu, profesorului universitar doctor Corneliu Mihail Lungu, Irinei Sanda Marin-Cajal, lui Victor Opaschi, profesorului universitar doctor Ioan Scurtu si profesorului universitar doctor George Voicu.

Cu prilejul inaugurarii, la Bucuresti, a Memorialului Holocaustului, in semn de apreciere deosebita a activitatii profesionale, precum si a eforturilor depuse pentru pastrarea vie a memoriei victimelor Holocaustului din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, presedintele a conferit Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler deputatului Aurel Vainer; Ordinul “Meritul Agricol” in grad de Cavaler lui Nilu Aronovici si doctorului inginer Jose Blum, precum si Ordinul “Meritul Cultural” in grad de Mare Ofiter avocatului Iulian H. Sorin.

Seful statului a decorat cu Ordinul “Meritul Cultural” in grad de Cavaler pe doctorul Zvi Feine, pe Sharli Israel Sabag, pe doctorul Culer Haim (Kuller Hary), pe profesorul universitar doctor arhitect Tiboriu Benedek. Totodata, presedintele Traian Basescu a acordat Ordinul “Meritul Industrial si Comercial” in grad de Cavaler: lui Alexandru Ausch, inginerilor Jose Iacobescu, Pincu Kaiserman, Felix Koppelman, Albert Kupferberg, Tiberiu Roth, Ionel Schlesinger, Paul Schwartz si Haineric Solomon; Ordinul “Meritul pentru Invatamant” in grad de Cavaler profesorului Isidor Iancu; Ordinul “Meritul Sanitar” in grad de Cavaler doctorului Paul-Sandu Costin; Ordinul “Meritul Sportiv”, Clasa a III-a lui David Iosef si Ordinul “Virtutea Militara” in grad de Cavaler, cu insemn pentru civili, lui Iancu Segal David.

“Pentru a cinsti memoria victimelor si in semn de profund respect pentru supravietuitorii Holocaustului, membri ai comunitatii roma”, presedintele Traian Basescu a conferit Crucea Nationala “Serviciul Credincios” clasa a III-a: lui Justinian Badea, Marchidan Berescu, Mihai Bratu, Mariei Dumitru, Ion Hangalet, Ion Iancu, Mihai Iorga, Melaniei Marian, lui Marin Porogeanu, Alexandrinei Radu, lui Ion Stoica si Paulinei Vasile.

In incheiere, seful statului a subliniat faptul ca ceremonia are caracter comemorativ, multumindu-le celor prezenti “pentru ca pot ierta”.

COMMENT

1. Herta Muller, nu apartine Germaniei si nici Romaniei, a devenit cetatean al tarii numita Clubul marilor creatori ai cunoasterii.
2. creatorul si fabricantul tunurilor, ardeleanul Orban Valahul, nefiind finantat de cavalerii crestinatatii a produs pe banda rulanta tunuri pentru cucerirea Bizantului si apoi tarii sale de bastina.
3. Hanri Coanda a furnizat Angliei inventii pentru construirea avionelor care au contribuit, in cursul celui de al doilea razboi mondial, la bombardarea tarii sale.
4. romanul Nikola Tesla, parintele curentului alternativ, wireles, roboticii si a altor unelte de lucru devenite uzuale in debutul societatii bazate pe cunoastere a favorizat dezvoltarea USA.
5. Generalul George Pomut, unul dintre parintii USA, declarat astfel oficial, a contribuit la extenderea teritoriului patriei adoptive cu circa un sfert.
6. exemplele pot continua cu Brancusi, Enescu, Palade.
7. creatorul nu apartine, in sens ingust poporului sau, el apartine creierului umanitatii, omului in general si se dedica, oriunde ar fi, idealului universal de scurtare a asteptarii alocata intampinarii semenilor de pe alte areale ale universului.
8. Herta Muller ar fi cucerit marele premiu neplecand din Timisoara sau mutandu-se in orice alta tara. Herta a refacut drumul stramosilor sai care, candva, pentru conditii mai bune de existenta au emigrat in Romania. Herta tot pentru conditii mai bune a reemigrat in Germania.
9. Sa fi crescut in partea comunista a Germaniei ar fi prezentata efectele laboratului comunist standardizat de Marx si Engles. Nascandu-se si traind in Romania, in partea mai putin oprimata a tarii, a descris efectele aplicatiei marilor teoriticieni germani instrumentate, prin via ruseasca,de dictatori romani.
10. Practic Herta Muller descrie, in opera sa spiritul doctrinar al comunismului marxist implantat si in Romania de sovietici. Transferul sau de pe terenul aplicatiei teoriei de factura marxista in locatia elaborarii acesteia prin sinea sa constituie o drama similara cu intoarcerea unui cetatean japonez de etnie americana, locuitor al Hirosimei, in USA.
11.s-a instapanit pacea, de 2 decenii tarile exmarxiste pot gandi, oarecum libere, desi oamenii inca se autocenzureaza.
12. in cadrul adevaratei libertati europene drumul model Herta Muller, model cetateanului japonez de etnie americana, care se intorc in patriile de origine a parintilor in care au trait elaboratorii sistemelor de distrugere a elitei, creatorilor de componente de capital intelectual nu vor mai fi posibile.
13.asteptam de la autoarea marelui premiu o opera in care sa prezinte efectele mediului in care producatorii de constrangeri a evolutiei umanitatii au uzinficat cele mai antiumane sisteme.
14. a venit timpul sa cercetam nazismul si marxismul, ambele bine teoritizate si standardizate cu rigore in Germania, patria istorica a stramasilor laureatei pentru literatura si prin dreapta judecata sa vedem ce tip de opresiune a fost mai violent si mai inuman.
15. Herta, si sute de milioane de oameni au trait zi de zi in lagarul comunist, denumit astfel de concretizatori. In redarea maiestrita a crampeilor de laborator se regasesc cobaii marxismului. Lucrarile Hertei nu apartin numai literaturii ci si istoriei, sociologiei, psihologiei si filosofiei.
16. A nu se intelege ca opinia este indreptata impotriva euroconcetatenilor germani dimpotriva Germania este una dintre cele mai democrate tari de pe planeta care a permis coexistenta sistemelor opuse. Faptul ca la un moment dat, in decursul istoriei s-au exircita extremele dovedeste ca sunt necesare, in debutul erei cunoasterii si inovarii, noi institutii de gestionare a elementelor de capital intelectual in folosul intensificarii dezvoltarii umanismului si confortului economic.

http://georgeanca.blogspot.ro/2017/06/mafia-si-camora.html