Monica Săvulescu Voudouri: Poduri lirice (poeme bilingve)

Monica Săvulescu Voudouri s-a născut la Galaţi în 1942. Liceul l-a făcut la Cluj, a absolvit Filosofia la Universitatea din Bucureşti şi tot aici şi-a susţinut, în 1974, doctoratul în filosofie. În 1985 a emigrat în Olanda, iar din 2007 trăieşte în Grecia, la Atena. În ultimii 20 de ani, a lucrat ca sociolog în centre europene de cercetare specializate în socio-psihologia imigraţiei.

Monica scrie poezie, proză, eseu, cronică de teatru, studii de sociologie. De asemenea, traduce din literatura olandeză. A publicat în România, Olanda, Grecia, Anglia, Peru etc. A luat câteva premii literare în România şi în Olanda.

În ultimii ani i-au apărut: „Fetele Nikas, în lumina zilei mare şi albă” (roman, tradus în câteva limbi), „Vă scriu din Atena, în anii crizei” (povestiri), „Dacă treci podul Soweto” (roman), „Ce nu ştie un non-migrant” (culegere de articole apărute în revista Cultura din Bucureşti).

Este preşedinta Societăţii Culturale „Balkania Contemporană” din Atena, înfiinţată în 2004. Este de asemenea membră a Uniunii Scriitorilor din România, din Olanda şi din Belgia. În curs de apariţie, volumul de poezii „Acolo, aici, pretutindeni, just people”. Monica comentează: „Pentru mine, a scrie poezie înseamnă ca şi literatura, în general, o încercare, pe cât posibil, de a-ţi înţelege destinul.”

***

Monica Săvulescu Voudouri was born in Galaţi in 1942. She went to high school in Cluj, and graduated Philosophy at University of Bucharest. In 1974, she obtained a PhD in Philosophy from the same university. She emigrated to the Netherlands in 1985 and now lives in Athens, Greece since 2007. Over the past twenty years she worked as a sociologist in European research centres specialized in socio-psychology of immigration.

Monica writes poetry, prose, essays, theatre critiques and sociology studies. She also translates from Dutch literature. She published her work in Romania, the Netherlands, Greece, England, Peru, etc. Her work received several literary awards in Romania and the Netherlands. In recent years, she has published: „Nikas Girls, in Large and White Daylight” (novel, translated into several languages), „I write from Athens during crisis years” (stories), „If You Pass the Bridge Soweto” (novel), „What a Non-Migrant Doesn’t Know?” (collection of articles published in The Culture magazine in Bucharest).

She is the president of Balkania Contemporary Cultural Society of Athens, founded in 2004. She is also a member of the Writers’ Union of Romania, the Netherlands and Belgium. She is about to publish the volume of poems „There, There, Everywhere, Just People”. Monica comments: ‘Writing poetry for me is like literature in general, an opportunity, where possible, to understand your destiny.’

1.

Umblu prin lume

de la un capăt la altul,

peste tot sunt acasă,

peste tot sunt străină

Tot mai mult mă gândesc

la băiatul acela, nazaritheanul,

care simţise şi el

că împărăţia pe care o căuta

nu e pe lumea aceasta.

Doar că el apucase să treacă

doar prin deşert.

Dar dacă ar fi fost mai umblat?

N-ar fi încercat el să scape

dintre cei doi tâlhari?

Poate că undeva, în alt loc,

şi-ar fi găsit altă cruce.

1.

 I am walking through the world

from one end to the other,

I’m at home everywhere,

I’m a foreigner everywhere.

 

More and more I’m thinking

 

of that boy, the Nazarene,

who also felt

that the Kingdom he was looking for

was not on this world.

 

He had only managed to go

through the desert.


What if he would have travelled more?

 

Wouldn’t he have tried to escape from

the two robbers?

 

Maybe somewhere, in a different place,

he would have found a different cross.

2.

Traversând viaţa,

ca o cămilă deşertul,

pas după pas,

pas după pas.

Nimeni nu o întreabă

cât e de obosită

şi nici ea nu dă

nici un semn de extenuare.

Pas după pas,

pas după pas.

astăzi ca ieri,

ieri ca alaltăieri.

Pănă-n clipa în care

cade-n genunchi

şi-şi dă sufletul.

Cum aşa!!!

se aud murmure nemulţumite

în caravană.

2.

 I’m passing through life,

like a camel in the desert,

 

a step at a time,

a step at a time.


No one asks her

how tired she is

and also she doesn’t show

any sign of exhaustion.

 

A step at a time,

a step at a time.

today like yesterday,


yesterday like the day before.

 

Until the moment when

she falls to her knees

and her soul passes away.

 

How come!!!

unhappy murmurs are heard

in the caravan.

3.

Sunt ca în dansul grecesc,

cu braţele în aer, cu un picior

la câteva palme deasupra pământului

într-un echilibru precar,

temporar,

aşteptând lovitura destinului.

Apoi,

dansatorul se-apleacă brusc la pământ,

nu-ngenunchiază,

dar îşi adună puterile,

ca s-o ia de la capăt.

Mă tem că eu acest pas,

următor,
n-am să ştiu să-l mai fac.

Cândva,

undeva,

am pierdut o măsură.

3.

 I’m like in the Greek dance,

with my arms in the air, with one leg

just a few palms above the ground

in a precarious, temporary

balance,

 

waiting for my destiny’s blow.

 

Then,

the dancer, suddenly leans towards the ground,

not kneeling,

 

but gathering strength

to start again.


I’m afraid that

I didn’t know how to take

this step, the next one.

 

Sometime,

somewhere,

I lost a beat.

Anunțuri