Mihail Gașpar și Nicolae Iorga, militanți ai idealurilor de unitate națională – 135 de ani de la nașterea protopopului și scriitorului Mihail Gașpar aniversați la Biserica Ortodoxă „Nașterea Maicii Domnului” din Bocșa Vasiova

Gabriela Șerban

Duminică, 24 ianuarie 2016, Biblioteca Orășenească ”Tata Oancea” Bocșa, în colaborare cu Centrul de Tineret ”Vasiova”, a organizat un moment dedicat scriitorului și protopopului Mihail Gașpar cu prilejul omagierii celor 135 de ani de la nașterea importantului om de cultură.

Totodată, au fost marcați și cei 157 de ani de la Unirea Principatelor, important act istoric pentru România modernă, istoricul Mihai Vișan susținând o succintă, dar importantă, lecție de istorie publicului prezent, și, mai ales, tinerilor care și de această data au fost prezenți la slujba de duminică oficiată în Biserica lui Tata Oancea.

Evenimentul s-a vrut unul de suflet, cu atât mai mult cu cât, la invitația pr. Doru Melinescu, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de preotul Ioan Vâșcu, preot pensionar, care a slujit în biserica vasioveană zeci de ani, colaborator important al bibliotecii bocșene și drag prieten al multor vasioveni.

Organizatorii evenimentului – Biblioteca Orășenească ”Tata Oancea” Bocșa, Centrul de Tineret ”Vasiova” și Consiliul Local Bocșa, reprezentat prin consilier Marian Bocșan – i-au oferit părintelui Vâșcu daruri prețioase: calendarul ”Bocșa, un oraș cât o poveste”( care începe cu evocarea protopopului Mihail Gașpar, care este conceput de biblioteca bocșană și finanțat de un vasiovean de frunte, cu care noi ne mândrim – dl. Ionel Pau), revistele ”Bocșa culturală” și volumul VIII ”Gânduri către Dumnezeu”, două dintre aceste proiecte fiind începute, dealtfel, împreună cu pr. Ioan Vâșcu, cu ani în urmă.

Evenimentul s-a încheiat cu un scurt pelerinaj la bustul lui Mihail Gașpar.

Nu întâmplător am ales ziua de 24 ianuarie pentru a omagia două dintre personalitățile importante ale culturii române: protopopul și scriitorul bănățean Mihail Gașpar și istoricul, dramaturgul, omul politic, profesor universitar și academician român, Nicolae Iorga.

Sunt două dintre personalitățile române omagiate în 201     6, scriitorul și proto-popul Bocșei Montana Mihail Gașpar la 135 de ani de la naștere și marele istoric și scriitor Nicolae Iorga la 145 de ani de la naștere.

Între cei doi au existat legături personale, având, de asemenea, preocupări și orientări asemănătoare. Aceștia s-au cunoscut în 1906 și i-au unit multiple idealuri de unitate națională. Au fost doi patrioți care au propovăduit (fiecare la nivelul său) istoria națională, satul românesc, tradiția, având drept menire luminarea oamenilor de pretutindeni.

Mihail Gașpar a văzut lumina zilei la 12/24 ianuarie 1881 la Gătaia, jud. Timiș. Aici și-a petrecut copilăria, perioadă pe care o va descrie în viitoarele sale scrieri. De asemenea, locul natal îl va descrie cu bune și rele, acest colt de țară rămânând impregnate în suflet viitorului scriitor bănățean.

După școala primară din Gătaia natală, Mihail Gașpar urmează cursurile liceului maghiar din Timișoara, dar studiază și la Becicherecul Mare și la Beiuș. Anii petrecuți prin gimnaziile românești îl ajută să-și perfecționeze exprimarea în limba română și o mai bună cunoaștere a istoriei naționale. Era un cititor pasionat; stăpânind limba maghiară și germană, reușește să se apropie de literatura universală.

În anul 1900 este admis la Institutul Teologic din Caransebeș, singura școală superioară din Banat, avându-l diriginte pe ilustrul profesor Iosif I. Olariu, director al Institutului. Aici a audiat cursurile unor dascăli precum: Patriciu Dragalina (istorie), Petru Barbu (catehetică și omiletică), George Petrescu (muzică bisericească), Antoniu Sequens (muzică vocală și instrumentală), Enea Hodoș (limba română), etc. În această perioadă a fost membru activ al Societății de lectură ”Ioan Popasu” a studenților, iar în 1902 a avut loc debutul literar prin citirea schiței Moșu Dascălu,care rememorează anii copilăriei.

După absolvirea Institutului Teologic s-a căsătorit cu Lavinia Blajovan, cu care a avut doi copii: Titus (1904), militar de carieră și Ionel (1906), avocat.

Între anii 1903 și 1911 audiază câteva cursuri la Facultatea de Drept din Budapesta, dar nu finalizează aceste încercări.

În anul 1903 este ales diacon la Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Lugoj, oraș care, la 1900, era centrul politicii naționale românești. Aici dr. Valeriu Braniște a fondat ziarul ”Drapelul” (1901, 1/14 ianuarie), ziar al cărui scop era ”solidaritatea națională, politică, socială și culturală a tuturor românilor din țările coroanei Sfântului Ștefan. Vom apăra bisericile noastre, scutul istoric al naționalității noastre și depozitarul credinței noastre strămoșești în Dumnezeu. Vom propaga pacea și buna înțelegere între bisericile noastre, ca întregul popor cu ambele sale biserici să stee ca un om în linia apărării avutului nostrum national, al limbei, legii și moșiei strămoșești.”

În scurt timp, Mihail Gașpar a devenit colaborator apropiat al ziarului ”Drapelul”, debutând în 1902 cu legenda Stâlpii lui Alexandru Basarab publicată sub pseudonimul Sorin.

În vara anului 1905, împreună cu alți colegi de redacție, Mihail Gașpar publică articole de fond de redeșteptare a conștiinței naționale, iar pentru unele dintre aceste articole este condamnat la închisoare: primul articol se intitulează Ne trebuiesc fapte și este o istorie critică a poporului român în comparație cu gloria de odinioară a înaintașilor; al doilea se numește Care era ținta? Un comentariu asupra unui proiect de lege care își propunea maghiarizarea românilor prin limbă și cultură. ( Îmi imaginez cam cum ar fi arătat articolele de fond ale lui Mihai Gașpar în zilele noastre…)

În anul 1906 scriitorul bănățean îl întâlnește pe Nicolae Iorga la București, iar din 1908 începe să ia parte la cursurile de vară de la Vălenii de Munte, astfel că între cei doi se leagă o afectuoasă prietenie pentru toată viața.

Nicolae Iorga avea o excepțională intuiție a valorilor. Nu avea niciun fel de prejudecăți în cercetarea literaturii, astfel că a descoperit mulți scriitori de talent. Niciun alt istoric literar nu a scos la lumină, nu a promovat atâția scriitori, mai mari sau mai mărunți, din toate zonele țării, așa cum a făcut Nicolae Iorga. Fiecare colț de țară își are rolul bine stabilit de Iorga în dezvoltarea fenomenului literar. Astfel că Mihail Gașpar este unul dintre cei mai prețuiți scriitori ai Banatului, cel mai important prozator bănățean din prima jumătate a sec. XX, își găsește locul în Istoria literaturii românești contemporane a lui Iorga, însă, astăzi, nu este cuprins nici măcar în Dicționarul scriitorilor din Banat editat de Universitatea de Vest din Timișoara.

Mihail Gașpar corespondează cu Nicolae Iorga (scrisori publicate de I.E. Torouțiu), este propagator în Banat al ideilor lui Nicolae Iorga (căruia i se adresează cu ”iubite maestre” devenind cel mai îndrăgit conferențiar din Banat. La Lugoj era adesea invitatul seratelor literare ale tineretului, conferințele sale alternând cu cele ale lui Valeriu Braniște.); în scrierile lui Mihail Gașpar se simte influența lui Iorga, acestea clădindu-se pe două motive fundamentale: satul bănățean și istoria națională, relevând astfel o anume tendință sămănătoristă.

Ca publicist, Mihail Gașpar popularizează studii istorice, cursuri, ale lui Iorga în prea bănățeană, inclusive în gazeta Drum Nou pe care o înființează la Bocșa în 1923 și în care semnează colaboratori de prestigiu în frunte cu academicianul și istoricul Nicolae Iorga.

De asemenea, câteva dintre narațiunile istorice ale lui Mihail Gașpar sunt publicate în Neamul românesc literar și în Sămănătorul (ambele publicații fiind conduse de N. Iorga), iar în 1910, la Tipografia ”Datina românească” de la Vălenii de Munte, îi apare primul volum din romanul Din vremuri de mărire.

Păstrând proporțiile, putem spune că acțiunile culturale și patriotice desfășurate de cei doi au avut menirea de a lumina, de a educa, de a ferici, de a hrăni spiritual, oamenii dornici de cultură, tradiție, istorie, civilizație.

Mihail Gașpar a fost un animator al mișcării teatrale din Banat, a îndeplinit funcția de secretar al ”Reuniunii de cântări și fond teatral” din Lugoj.

După ce opt ani a fost diacon la Lugoj, Mihail Gașpar vine la Bocșa. În martie 1911 sinodul protopopesc al Bocșei Montane îl alege cu toate voturile (81) protopresbiter tractual. Episcopal dr. Miron Cristea al Caransebeșului îl hirotonește preot la 23 aprilie 1911, iar în 26 iunie este hirotesit protopop. Instalarea în scaun i-a  făcut-o secretarul consistorial Cornel Corneanu. La eveniment au luat cuvântul dr. Valeriu Braniște, Aurel Oprea și Ștefan Jianu.

La Bocșa Mihail Gașpar nu a fost doar un preot, ci și un activ om de cultură, scriitor și publicist. Aici a fost vizitat de unii scriitori contemporani: Camil Petrescu, Octavian Goga, Em. Bucuța. A fost ”unul dintre cei mai vioi intelectuali bănățeni, autor al mai multor romane și nuvele…” îl caracteriza Camil Petrescu în 1921.

Mihail Gașpar a desfășurat o importantă activitate bisericească, luând parte active la conducerea Episcopiei Caransebeșului, fiind între anii 1912 – 1920 deputat sinodal.

La Bocșa a pus bazele publicației Drum Nou pe care a diriguit-o de la înființare – 1923 – până la sfârșitul vieții – 1929 – o gazetă în care erau prezentate probleme sociale și culturale.

N-a fost străin nici de evenimentele politice și istorice ale vremii. La 1 Decembrie 1918 îl găsim present la actul unirii de la Alba Iulia, o călătorie cu peripeții din cauza autorităților maghiare.

După divizarea administrativă a județului Caraș-Severin (1 ian. 1926) a fost ales președinte al organizației județene a Partidului Național Țărănesc și deputat din partea formațiunii între anii 1926 – 1929.

Mihail Gașpar a fost un om avut. A deținut bani și teren agricol. La Bocșa Montană a fondat o Bancă de credit, iar în imediata vecinătate, banca a construit o clădire pe care a preluat-o plătind ratele până la deces.

S-a stins la 48 de ani îngtr-un sanatoriu din Timișoara în 27 noiembrie 1929. Este înmormântat la Bocșa Montană, iar necrologul este rostit de preotul Petru Ieremia din Câlnic.

În anul 1943, la 27 iunie, la Bocșa Montană a avut loc ceremonia dezvelirii bustului scriitorului Mihail Gașpar realizat de sculptorul Romul Ladea, iar publicația ”Curentul Nou” i-a dedicat un număr omagial.

Mihail Gașpar a rămas în conștiința contemporanilor ca un scriitor complex, abordând atât proza, cât și poezia, dramaturgia, dar și un traducător foarte bun din limbile de circulație europeană, precum și un journalist și scriitor de factură științifică. Un preot cu har care se exprima în limba simplă a țăranului, dar și un veritabil orator în limbajul erudit al avocatului, al dascălului, al omului politic, al scriitorului erudite, cultivat, cu un pronunțat caracter modern.

Bocșa, 25 ianuarie 2016

Bibliografie:

Mihail Gașpar și Nicolae Iorga în fondurile Bibliotecii ”Tata Oancea” Bocșa/ volum întocmit de Gabriela Șerban. Reșița: TIM, 2011(Bocșa – istorie și cultură);

Barbu, Dinu. Mic atlas al județului Timiș. Caleidoscop. Ed. a II.-a, revăzută și adăugită. Timișoara: ArtPres, 2010, p. 76

Bârsescu, Alexandru. Nicolae Iorga călător în Banat în: Banatica I, Reșița, 1971, p. 373;

Bugariu, Valentin, pr.dr. Protopopul Mihail Gașpar. Studio monographic. Timișoara: Eurostampa, 2007.

Cosma, Aurel,dr. Bănățeni de altădată. Vol. I.Timișoara: Tipografia  ”Unirea Română”, 1933, p. 87-89;

Jurma, Gheorghe, Petrica, Vasile. Istorie și artă bisericească. Reșița: Timpul, 2000;

Șerban, Gabriela. Biblioteca între datorie și pasiune. 60 de ani de bibliotecă publică la Bocșa. Reșița: TIM, 2013 (Bocșa – istorie și cultură);

Theodorescu, Barbu. Nicolae Iorga. București: Editura Tineretului, 1968 (Oameni de seamă), p. 209;

Torouțiu, I.E. Studii și documente literare, VII.București, 1939, p. 237 – 238;

Vișan, Mihai, Crecan, Daniel. Istorie și administrație la Bocșa multiseculară. Timișoara: Mirton, 2011.

http://bentodica.blogspot.ro/2016/01/mihail-gaspar-si-nicolae-iorga.html

Anunțuri