RADU BOTIŞ – Autobiografie

RADU BOTIŞ

Radu Botiş este preot iconom stavrofor, licenţiat al Universităţii „Babeş-Bolyaiˮ, Facultatea de Teologie Ortodoxă (anul 1994), cu un master (istorico-practice) la aceeaşi facultate (2006).

Este membru al Asociației Scriitorilor – Filiala Baia Mare; al Ligii Scriitorilor din România –Filiala Maramureş; membru al UCMR-ADA, COPYRO, UZP Bucureşti.

Activitate culturală:

Radu Botiş este editor fondator al revistelor: „Glas Comun” (revistă cultural-creştină), „Slova Creştină” (revistă de creaţie, atitudine şi cultură) , „Slova Copiilor” (supliment al revistei „Slova Creştinăˮ);

redactor de specialitate la revista „ Izvoare codrene” (Baia Mare);

redactor colaborator la revista internaţională „Starpress” (Râmnicu Vâlcea), la revista „Dor de Dor” – Călăraşi;

membru în comitetul redacțional al revistei „Freamăt” a Filialei Maramureş a Ligii Scriitorilor Români (Baia Mare);

colaborator al revistelor „Murmur” (Bucureşti), “Romanian VIP” (S.U.A.)” , Nou Horizont” (Spania).

Radu Botiş este preşedinte fondator al Asociației cultural-creştin-umanitare „Ars Vivatˮ.

Radu Botiş

Distincţii şi premii literare:

Locul II la Concursul literar de inspiraţie spiritual-creştină „Izvorul Tămăduirii”, Bucureşti, 2000;

Premiul Editurii Ariadna (Secţiunea Volum de debut pentru poezie religioasă), în cadrul Festivalului „Pro Unione”, ed. a II-a Baia Mare, 2001;

Menţiune la Concursul Internaţional de Poezie al Românilor de Pretutindeni „Starpressˮ, Râmnicu Vâlcea, 2008;

Premiul III la Concursul Internaţional de Poezie şi Proză pentru românii din întreaga lume „Limba noastră cea românăˮ, Starpressˮ, Râmnicu Vâlcea, 2013;

Premiul I pentru Poezie la Olimpiada de Primăvară organizată de Federaţia Artă, Muzică şi Sport, 2015;

Premiul Editurii Vatra Veche la Festivalul-Concurs de Poezie Religioasă „Credo”, ed. a XV-a (Lăpuşna, 2015), Secţiunea grupaje-manuscris.

A obţinut o Diplomă de Excelenţă din partea revistei internaţionale de cultură „Cervantesˮ şi a Editurii Inspirescu pentru talentul literar pus în slujba lui Dumnezeu;

Diplomă de Excelenţă acordată de Societatea Culturală Pro Maramureş „ Dragoş Vodă” din Cluj-Napoca, la împlinirea a 17 ani de activitate, în 27 noiembrie 2012, pentru excepţionala contribuţie ştiinţifică adusă la promo-varea şi îmbogăţirea patrimoniului cultural maramureşean;

Diplomă de Excelenţă din partea Ligii Scriitorilor Români pentru întreaga activitate în promovarea literaturii române;

Diplomă de Excelenţă din partea Primăriei şi Consiliului Local al Oraşului Ulmeni – Maramureş, pentru activitatea scriitoricească şi contribuţia la promovarea cultu-rii şi spiritului românesc.

Radu Botiş a fost distins de către Liga Scriitorilor Români cu Medalia „Virtutea Literarăˮ, pentru activitatea depusă în promovarea culturii şi a educaţiei moral-creştine în rândul tinerilor.

Oglinda Ligii Scriitorilor din România

Volume:

Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos, ed. I, Ed. Transilvania, Tecuci, 2012 (premiată la „Cărţile Anului”, Secţiunea Didactică, Baia Mare, 2012), ed. a II-a, Ed. Inspirescu, Satu Mare, 2013;

Viaţa vie a unui mănunchi de creştini români (date monografice), Ed. Enesis, localitate Baia Mare, an 2001;

Ca tămâia înaintea Ta (poezii creştine), Ed. Ariadna, Baia Mare, 2002;

Sfaturi pentru mântuire, Ed. Ariadna, localitate Baia Mare, an 2006;

Elemente de istorie locală, Ed. Enesis, Baia Mare, 2008;

Activitatea preotului Vasile Lucaciu în America, Ed. Enesis, Baia Mare, 2009;

A apărut în volumele colective (selectiv):

Vechiul Testament, adaptare în versuri, de Ioan Ciorca, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2013;

Oameni de seamă ai Maramureșului. Dicționar 1700 – 2010, coord. Vasile Iuga de Săliște, Ed. Culturală Pro Maramureș „Dragoș Vodăˮ, Cluj-Napoca, 2014;

Personalităţi române şi faptele lor, vol. 59 (volum de colecţie), coord. Constantin Toni Dârţu, Ed. StudIS, Iaşi, 2014;

Tihna pelerinului (cronică literară, exegeze, portrete, omagii), de Ioana Stuparu, Ed. Semne, Bucureşti, 2014;

Noul Testament, adaptare în versuri, de Ioan Ciorca, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2014;

Ninsori albastre cerne cerul, antologie literar-artis-tică îngrijită de Voichiţa Pălăcean-Vereş, Ed. Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2015.

Radu Botiş

CARTEA A II-A GÂNDEŞTE-TE LA SUFLETUL TĂU

  1. „Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”, zice Domnul. Deci te întoarce la Dumnezeu din toată inima ta, lasă la o parte lumea aceasta cu atâtea păcate, pentru că atunci numai sufletul tău va găsi liniştea atât de dorită.

De ce te frămânţi cu lucruri trecătoare, gândeşte-te în per-manenţă la mântuirea sufletului şi atunci vei vedea împărăţia lui Dumnezeu pogorându-se înlăuntrul tău. Împărăţia lui Dumnezeu este linişte şi bucurie în Duhul Sfânt.

Domnul Iisus vă veni la tine binecuvântându-te, dacă va găsi în sufletul tău loc pentru El, liniştea adusă de El este nesfârşită, iar bunăvoinţa Sa nespus de mare.

  1. Pregăteşte-ţi inima pentru Domnul, suflet credincios, căci El vrea să vină şi să locuiască înlăuntrul tău. El spune: „De mă iubeşte cineva, acela păzeşte poruncile mele şi Eu voi veni la el şi voi locui…ˮ. Lasă pe Iisus ca să intre în inima ta, El va priveghea purtând grijă de tine, oamenii sunt schimbători, dar El rămâne în veac mereu lângă tine.
  2. Nu te întrista când cineva ţi se împotriveşte ori se ridică asupra ta; cel care astăzi este cu tine mâine se poate ridica împotriva ta, aşa sunt oamenii, schimbători precum vântul. Dar tu pune-ţi nădejdea în Dumnezeu, El va răspunde în locul tău făcând ce este mai bine pentru tine.
  3. Pentru ce te uiţi în jurul tău?Aici nu este loc de odihnă pentru tine, casa ta este în ceruri, aşa că nu te uita la lucrurile de pe pământ decât numai în treacăt, nu te lipi de nimic din lumea aceasta, că nu cumva să ajungi slugă a păcatului şi să te prăpădeşti.

Gândul tău să fie pururea la Cel Prea Înalt şi rugăciunea ta să se ridice la ceruri, întăreşte-te în vremi de suferinţă, rabdă cu uşu-rinţa gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

Oglinda Ligii Scriitorilor din România

  1. Domnul Iisus Hristos a fost batjocorit de oameni în lu-mea aceasta, fiind părăsit în mijlocul celor mai grele chinuri. El a fost chinuit şi batjocorit pentru ca omul să fie răscumpărat din păcatul neascultării. El a avut duşmani şi oameni care îi doreau răul, tu ai vrea să ai numai prieteni şi binefăcători? Cum vrei să primeşti cununa îndelungii răbdări, dacă nu ai ieşit biruitor din toate încercările? Suferă deci împreună cu Iisus şi pentru Iisus, dacă în tine există dorinţa de a împărăţi alături de El.
  2. Dacă ai fi înţeles viaţa lăuntrică a lui Iisus şi dacă ai fi gustat numai o fărâmă din iubirea Lui cea mare, atunci nu te-ai mai gândi nici la prieteni, nici la vrăşmaşi. Dimpotrivă, te-ai bucura de ocările primite, căci dragostea lui Iisus te face să nu mai ţii la tine.

Cine iubeşte pe Domnul şi cine iubeşte adevărul, cine s-a dezlipit de poftele trupeşti şi cine a uitat de el însuşi, acela doar se poate apropia de Dumnezeu putându-se odihni lângă El chiar din viaţa aceasta.

  1. Omul care este înţelept preţuieşte lucrurile aşa cum este necesar a fi preţuite, el ascultă mai mult de Dumnezeu decât de oa-meni. Cel care nu se frământă cu gânduri deşarte, ci se îngrijeşte nu-mai de propriul suflet, acela poate să se îndeletnicească cu ceea ce este plăcut Domnului care s-a jertfit pentru noi.

Creştinul adevărat îşi strânge uşor puterile sufletului său, căci el niciodată nu le-a risipit pe toate. Munca şi grijile vieţii de toate zilele nu îl tulbură cu nimic, căci se învoieşte cu toate nevoile care vin asupra lui. Cel care şi-a hotărât drumul sufletului său, acela nu se frământă cu binele ori cu răul pricinuit de alţii; nimeni nu îţi poate face răul pe care ţi-l faci tu însuţi.

  1. Dacă ai fii aşa cum trebuie să fii, adică bun şi curat ai simţi ajutorul, sporul şi desăvârşirea ta. Adesea eşti tulburat cu lu-cruri de nimic, lucruri care îţi produc supărări; şi acestea ţi se întâm-plă pentru că nu vrei să răstigneşti poftele trupului şi să renunţi la deşertăciuni. Nimic nu întunecă mai mult inima omului decât pofte-le trupului şi doar dacă le curmi te vei putea gândi la Dumnezeu şi vei putea gusta mereu din bucuriile sufleteşti.

Radu Botiş

Smerenia

  1. Să nu pui niciodată preţ nici pe prieteni şi nici pe duşmani, în tot ceea ce faci trebuie să ai grijă ca Dumnezeu să rămână în preajma ta; păstrează-ţi cugetul curat şi El te va apăra pretutindeni căci răutatea omenească nu poate să vatăme pe cel care crede în Domnul. Dacă te vei obişnui să taci şi să rabzi Dumnezeu va fi lângă tine, deci lasă-te în voia Lui şi vei primi ajutor dându-te pildă de smerenie tuturor.
  2. Cel care îşi recunoaşte păcatele, uşor potoleşte pe alţii şi se împacă lesne cu cei pe care i-a supărat căci Dumnezeu ajută pe cel ce este smerit şi îl fereşte de nevoi, se coboară la el umplându-l de daruri iar din umilinţa îl ridică la mărire. Celui smerit îi descoperă tainele Sale iar sufletul îi este liniştit pentru că nădăjduieşte întotdeauna în Purtătorul(Proniatorul) şi Apărătorul Domn Iisus Hristos.

Omul cel paşnic

  1. Numai dacă eşti pașnic vei putea să împaci pe alţii; omul care este pașnic este mai de folos decât cel care este învăţat. Omul care este rău la suflet lasă calea bună mergând către rău, fiindcă iu-beşte nelegiuirea mai mult. Omul care este paşnic şi curat vede nu-mai drumul cel bun căci având pace lăuntrică va urma numai calea binelui.
  2. Uşor te pricepi să te lauzi şi să te dezvinovăţeşti de păca-tele tale, dar ai avea mai mare câştig, dacă te vei recunoaşte că eşti un păcătos, iar pe aproapele tău îl vei vedea ca pe un om drept.

Nu este greu să trăieşti alături de omul bun şi blând, căci prin bunătatea şi smerenia lui poţi şi tu cunoaşte adevărata cale ce te poate face cu adevărat fericit.

  1. Sunt mulţi cei ce sunt lipsiţi de linişte sufletească, tul-burând şi pe alţii, aceştia sunt o grea povară atât pentru cei din jurul lor, dar şi pentru ei înşişi.

… De altfel, întreaga noastră pace sufletească în această viaţă atârnă mai mult de răbdarea necazurilor decât de alungarea lor,

Oglinda Ligii Scriitorilor din România

căci acela ce rabdă mult acela va avea şi multă pace lăuntrică. Un astfel de om este stăpânul său, dar şi învăţătorul altora, el este prie-tenul nedespărţit a lui Iisus, precum şi moştean al Împărăţiei cerurilor.

REFERINŢE CRITICE

Dumitru Iuga, … Ca tămâia înaintea Ta, în „Pro Unioneˮ (Revista Fundaţiei Culturale „Pro Unioneˮ), iulie 2002, Anul V, nr. 1-2 (13-14), Baia Mare, Maramureş;

Cezarina Adamescu, Sacerdot în cuvânt, în slujire şi-n inimă – exegeză la volumul Ca tămâia înaintea ta, în revista „Agero” – Stuttgart; în revista „Starpress” şi în revista „Observatorul” din Toronto;

Cezarina Adamescu, Părintele Slovei creştine şi renaşterea sa prin cuvânt, în revistele „Agero”, „Starpress”, „Observatorul”;

Cezarina Adamescu, Bun găsit în oaza numită Arionda – cuvânt de bunăvoire la naşterea unei antologii, în revistele „Agero”, „Observatorul”, „Starpress”;

Cezarina Adamescu, Bun găsit la „Slova copiilor”, în „Starpress”; „Romanian Vip”;

Cezarina Adamescu, în Întâlniri providenţiale, Ed. Semănătorul, 2009 (referinţe critice asupra întregii creaţii a lui Radu Botiş);

Adrian Botez, Preotul Radu Botiş, poemele sale îngereşti şi înduhovni-citele lui reviste, în revistele „Națiuneaˮ, „Singurˮ, „Cetatea lui Bucurˮ, „Semănătorulˮ.

Ioana Stuparu, Gânduri semănate, în revistele „Agora Literarăˮ, „Confluenţe Româneştiˮ, „Glas Comunˮ;

Mihaela Rotaru, Rugăciune în versuri…, Ca tămâia înaintea Ta, în revistele: „Armonii Culturaleˮ (Adjud), „Bogdaniaˮ ( Focşani ), „Confluenţe Româneştiˮ, „Izvoare Codreneˮ, „Observatorulˮ (Canada).

Constantin Dobrescu, Gânduri despre o carte de educaţie religioasă, în revistele: „Confluenţe Româneştiˮ, „Glas Comunˮ, „Izvoare Codreneˮ, „Naţiuneaˮ;

Maxim Morariu, Ulmeni. Studiu monografic, în revistele: „Renaştereaˮ, Cluj-Napoca, nr. 9, sept. 2015, „Confluenţe Literareˮ, „Revista de recenziiˮ, „Glas Comunˮ.

http://bentodica.blogspot.ro/2017/06/radu-botis-autobiografie.html

Radu BOTIŞ: Inițierea Sfinților Apostoli ca propovăduitori ai Cuvântului

Evanghelistul Marcu spunea precis că Mântuitorul a rânduit cu Sine pe cei doisprezece Apostoli, cu scopul ca, mai apoi, să-i trimită la propovăduire (Marcu 3, 14). I-a instruit şi educat, pentru ca apoi să fie şi ei, la rândul lor, educatori.

Un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie mai întâi un om cu un bun caracter moral şi cu o vădită viaţă religioasă. Predicatorul creştin trebuie sa facă cunoscut tezaurul doctrinar al Bisericii, mai ales prin cuvânt, dar şi prin faptele lui şi prin exemplul personal.

Iniţierea specială în arta de a cuvânta, şi profilul spiritual deosebit pe care trebuie să şi-l formeze un predicator al Evangheliei, Sfinţii Apostoli au avut în Domnul nostru Iisus Hristos un Învăţător neîntrecut. În cuvintele Lui simple se ascundeau şi se descopereau adevărurile fundamentale ale creştinismului. Referitor la calităţile care trebuie să caracterizeze pe aceia care sunt trimişi să vestească în lume Evanghelia, Mântuitorul le cere să se facă mai întâi cunoscuţi înaintea oamenilor din dragostea pentru ei (Ioan 13, 35), prin dragostea faţă de semeni şi de Dumnezeu, şi nu în cele din urmă, le mai cere să fie statornici în credinţă. Uneori El îi mustră pentru necredinţa lor. Imperativele apostolatului creştin sunt statornicia în credinţa faţă de Dumnezeu şi statornicia în iubire faţă de Dumnezeu şi de oameni[1].

Smerenia, lepădarea de sine şi devotamentul până la sacrificiul fără de margini pentru slujirea Cuvântului erau condiţii pe care trebuiau să le îndeplinească cei doisprezece chemaţi la apostolat. Împlinirea acestei misiuni pretindea o jertfă supremă.[2]

Învăţătorul a mai socotit că e bine ca atunci când îi va trimite la toate neamurile pentru sublima lor misiune, de slujitori ai Cuvântului, Sfinţii Apostoli să aibă o experienţă temeinică pe tărâmul propovăduirii Evangheliei. Iisus a trimis pe cei doisprezece Apostoli, mai întâi într-o misiune de probă, numai către oile cele pierdute ale casei lui Israel (Matei 10, 5-6). Domnul trimite înaintea Lui pe cei şaptezeci de ucenici „doi câte doi” (Luca 10, 1), şi tot doi apostoli merg să-i pregătească Cina cea de Taină (Marcu 14, 13; Luca 22, 8). Tot aşa au plecat şi cei doisprezece în misiunea de probă (Marcu 11, 7)[3].

După ce s-au format duhovniceşte în preajma divinului Învăţător, întăriţi fiind de Duhul Sfânt, Sfinţii Apostoli au pornit să înveţe de acum şi să boteze, după porunca primită de aceştia pe Tabor (Matei 28, 20). Ei au propovăduit Evanghelia, convinşi că Domnul era cu ei, aşa cum le făgăduise[4].

Mântuitorul, Logosul întrupat, care îşi arăta lumii şi mai înainte pedagogia Sa prin Lege şi profeţii, S-a făcut om pentru ca El Însuşi să fie Profet şi Dascăl între oameni. Datorită minunatelor mijloace educative întrebuinţate de Mântuitorul, El a reuşit să transforme pe acei pescari simpli din Galileea, în uriaşe personalităţi religioase morale[5]. Mântuitorul a fost într-adevăr Marele Învăţător al oamenilor dornici de mântuire, şi acest lucru apare în cea mai vie lumină atunci când Îl privim în cercul celor doisprezece ucenici pe care i-a consacrat Apostoli.

———————————

* Fragment din cartea „Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos” 

 

[1] Dumitru Călugăr, op. cit., p. 29

[2] Mihail Gabriel Popescu, op. cit., p. 35

[3] Ibidem, p. 37

[4] Petru Rezuş, op. cit., p. 7

[5] Dumitru Călugăr, op. cit., p.30

——————————–

Pr.stavr. Radu BOTIŞ

Baia Mare, 15 mai 2017

http://www.marianagurza.ro/blog/2017/05/15/radu-botis-initierea-sfintilor-apostoli-ca-propovaduitori-ai-cuvantului/