Valentina Teclici: Uneori, pe Mariana Gurza aripile o dor

Uneori, pe Mariana Gurza aripile o dor

de-atâtea Gânduri nocturne

care lasă urme de zbor,

albastru Paradox sentimental

pe marea trecere.

Nevoia de a sfida tăcerea

dansează Lumini şi umbre

orbitoare şi sumbre.

Din care colţ al Universului se-aude

corul îngerilor ca un răspuns?

Tăcerea devine biblie,

rugăciune fără de apus.

 

Şoapte gândite, Ultimul strigăt

venite hăt din Univers,

deschid căile credinţei

cu umilinţă de vers.

Gânduri nocturne celest luminate,

Dumnezeu şi umbră.

Dumnezeu şi lumina de început,

iertătoare de păcate.

 

Uneori, pe Mariana Gurza aripile o dor,

Ultimul strigăt si şoaptele gândite.

Simplu, curat, vindecător

Lacrima iubirii-i cade mănoasă

pe sufletele arse de dorul de-acasă.

 

———————————–

Valentina Teclici

Noua Zeelandă

2 octombrie 2017

Anunțuri

Ana Urma: Poduri Lirice – Poetical Bridges (poeme)

https://i1.wp.com/www.marianagurza.ro/blog/wp-content/uploads/2017/07/URMA-Ana.jpg

Născută în 1957, pe meleaguri vasluiene. Întâlnirea cu poezia s-a produs în anul 2007, anul în care poeziile sale devin publice pe site-uri literare. În anul 2009 editura online Semănătorul îi publică volumul „File de jurnal”. 2010 este anul întâlnirii cu poezia de inspiraţie niponă, haiku. 2015 este anul  apariţiei  primelor volume pe suport de hârtie: „Isadorable”, poezie, editura ArtBook şi „Ploaie de vară”, haiku, editura PIM. În anul 2016 vede lumina tiparului volumul „File de jurnal”, editura PIM. Este membră a cenaclului Lira 21 şi a grupului Romanian Haiku, participă la concursuri şi obţine premii naţionale, publică în antologii de poezii şi proză,  până în prezent peste zece.

Ana Urma completează: Scriu pentru că simt nevoia să dau viaţă unei imagini, unei amintiri, unei impresii. Gânduri luminoase, cred preexistente, mă caută şi mă găsesc pe mine cu mintea şi inima deschise spre miracol, la momentul  şi locul potrivit. Oricât aş amâna clipa se produce acel declic şi poezia triumfă într-un cântec venit de dincolo de cuvinte, scoţând la iveală nebănuitele valenţe ale sufletului dar şi legătura tainică cu universul. Cred că în spatele cuvintelor se află acelaşi resort magic care-l face pe pictor să dea culoare pânzei, pe muzician să compună învăluitoare acorduri, pe sculptor să dea formă pietrei, fiecare mulţumind cerului prin ceea ce face, pentru clipa sa de graţie”.

***

Born in 1957 in Vaslui area, Romania. Her encounter with poetry happened in 2007 when she published her poems on different literary websites. The online Semănătorul Publishing House published her book „Pages of Journal” in 2009. She became interested in haiku, the Japanese inspired poetry, from 2010. In 2015 she published her first paperback books, „Isadorable”, poems, at ArtBook Publishing house and „Summer Rain”, haiku, at PIM publishing house. In 2016 she published her book „Pages of Journal” at PIM publishing house.

She is a member of the Lira21 Circle and of the Romanian Haiku group. She participates in competitions, and her work won national awards and has been published in over ten anthologies of poetry and prose so far.

 

Ana reflects: ‘I write because I need to recreate a picture, a memory, an impression. Bright thoughts, probably pre-existing, seek and find me at the right time and place with an open mind and heart to the miracle. As much as I would postpone that moment, enlightenment occurs and poetry triumphs in a song that came beyond words, revealing unknown facets of the soul and also the mysterious connection to the universe. I think behind words there is the same magic impulse that makes the painter color the canvas, the musician compose dreamy arrangements, the sculptor shape the stone, each of them thanking heaven though their creation, for their moment of grace.’

 

 

LIBRET DE FLORAR

 

coboară şi urcă
printre cutele ierbii
frumuseţea dansând
în spirale de apă
e şarpele verde

cu trupul de fum
cingătoarea ţinutului viu
şi notele ploii compun

passacaglii

la o rugă distanţă

de îngeri
bifez bucuria
pe mareele minţii
recunosc ritmul vechi
sfidând adormirea
falsează doar vântul

sinoptic
pe malul cu trestii
rând pe rând zăvoarele cad
mă-nfăşor într-un sari de apă
şi ultima fibră atinsă de cântec
transformă în păsări lichide
două braţe rămase în rugă

pentru ce le-a scăpat în ajun

trilul lor susurând

nota ploii

 

LIBRETTO FLORIST

 

 

he goes up and down

among the folds of grass

beauty dancing

in spiral water

he is the green snake

with body of smoke,

the belt of alive environment

and the rain’s notes compose

 

passacaglia

to a prayer away

from angels

I mark off the joy

on the tides of mind

I recognize the old pace

defying death

only the wind is out of tune

synoptic

on the reedy shore

one after the other the locks fall

I wrap myself in a sari of water

and the last fibre touched by song

transforms two praying arms

into liquid birds

for what they missed on eve

their trill is murmuring

rain’s melody.

 

 

RESTITUIRI 
În candela veche
mai arde
un rest de fitil

egal cu sfârşitul culorii
în hăuri de galben
respir

 

suflarea măsoară
şi albul cenuşii din vipii
glisând printre semne de tuş
vrăjit caligraf este ochiul
în bucla mătăsii
cuvintele ghem îmi şoptesc

doar să fiu

 

desprinderi de verde
în sâmburi striviţi sub carâmb
absorb în spirală aritmic ecoul
când zmeiele frunză sunt scrum
şi zidul străpuns de un gând
răspunde în magma primară
Eu Sunt
respir
între greieri şi stele
caligraful dezvoltă alt punct
învăţ ascultarea

Namaste!
şi cânt

 

GIVING BACK

In the old lamp

a residue of wick is still burning

equal with the faded colour

in the immensity of yellow

I breath

 

the breath counts

and the white ash from niches

sliding through ink marks

the eye is an enchanted calligrapher

in the silk’s curve

tangled words whisper to me

to only be

 

pieces of green

in pips crushed under the helm

I absorb the arrhythmic spiral echo

when leaf-kites are burnt

and the wall pierced by a thought

responds by primary magma

I am


I breathe

the calligrapher develops another full stop

between crickets and stars

I learn obedience.

 

Namaste!

and I sing

 

 

DISERTAŢIE DUPÃ UN POEM

desculţ
aş călca prin zăpezi
prin nisipuri fierbinţi sau ciulini
pentru liniştea necuprinsă în privirile tale
ţintuind-o-n amiezi

 

nopţile odihnesc
şi învăţ pe de rost cerul
fără hartă compas sau busolă
până îngerii fac cerc împrejuru-mi
pe străzi maculate
cu lumini putrezite în bălţi
urlă lupi nesătui pasc primejdii
fără sprijin rămân despărţirile
se ciocnesc în răscruci gânduri vrăbii

şi răsar în alt loc furtunos sau nostalgic

luminând motivul dintâi al iubirii
iau fărâme
le sădesc în alt om şi aştept
şi aştept până sevele frăgezesc cruste reci
sau pământ înţesat cu orgolii şi repet
şi repet până mugurii dau în iubire

 

(Cele trei poezii selectate în acest volum au fost publicate iniţial de Ana Urma în volumul ei Isadorable, Editura Art Book, Bacău, 2015)

 

 

DISSERTATION ON A POEM

 

barefoot

I would walk through snow

on hot sand or thistles

for the peace not included in your eyes

pinning it in afternoons

 

the nights rest

and I learn by heart the sky

without map or compass

until angels circle me

 

on soiled streets

with rotted lights in puddles

howling wolves avidly graze danger

separations remain without support

sparrows-thoughts collide at crossroads

and spring up in another stormy or nostalgic place

 

illuminating the first reason of love

I take crumbs

I plant them in another man and wait

and I wait until the juices tenderise cold crusts

or earth packed with pride and I repeat

and I repeat until the buds blossom love

 

(Ana Urma has initially published the three poems selected for this collection in her book Isadorable, Art Book Publishing House, Bacău, 2015)

———————————————–

*Translated by Valentina Teclici

Mere Taito: Poduri Lirice – Poetical Bridges (poeme)

 

 

Mere Taito este de pe insula Rotuman. Insularii Rotuman sunt indigenii de pe Insula Rotuma. Mere s-a mutat în Noua Zeelandă în 2007 din Fiji şi locuieşte în Hamilton. Creaţia ei a apărut în „Landfall, a fine line, Take Me to Bed” (TMTB) şi în diverse alte antologii din Insulele din Pacific in Fiji.

Lucrează ca instructor de design la Institutul de Tehnologie din Waikato. Scrie când timpul este bun cu ea.

 

***

Mere Taito she is a Rotuman Islander. Rotuman Islanders are indigenous to the island of Rotuma. Mere moved to New Zealand in 2007 from Fiji. She lives in Hamilton. Her work has appeared in „Landfall, a fine line, Take Me to Bed” (TMTB), and various other Pacific Island writing anthologies in Fiji.

 She works as an Instructional Designer at the Waikato Institute of Technology (Learning Works). She writes when time is kind.

***

BILINGV

 

cu aceste cuvinte

voi ridica braţele împotriva ta

voi urla un strigăt de luptă din acest loc al ruinei

voi lovi conştiinţa ta cu ura mea până când sângerează

 

ascultă engleza mea

 

cu aceste cuvinte

te voi înfăşura cu grijă într-o pătură groasă

în linişte îţi voi îmbăia picioarele în ulei cald de cocos

te voi căra în spate la casa mamei mele până sângerez

 

ascultă rotumana mea.

 

THE BILINGUAL

with these words
i will take up arms against you
scream a war cry from this place of ruin
pummel your conscience with my rage until it bleeds

hear my English

with these words
i will carefully wrap you in a thick blanket
quietly bathe your feet in warm coconut oil
carry you to my mother’s home on my back until I bleed

hear my Rotuman

 

REGULAMENT

 

ca să iubeşti necondiţionat:

creează o lege

completează un formular

scrie citeţ

semnează-ţi numele
ca să mori liber:

ceartă-te aprig cu o lege

completează un formular

vorbeşte cu convingere

sufocă-ţi boala
ca să şofezi o maşină:

respectă o lege

completează un formular

specifică-i marca

adnotează-i modelul

 

ca să cumperi lapte:

fii onest unei legi

completează un formular

declară-ţi sărăcia

dezvăluie orice avere

ca să salvezi un oraş:

verifică legea

completează un formular

informează inspectorul

declară o urgenţă

 

ca să respiri     să tresari

să te mişti    să caşti

să te întinzi    să clipeşti

să cazi

 

completează toate aceste

în p… mă-sii* de formulare

 

DUE PROCESS

to love unconditionally:
create a law
fill a form
write legibly
sign your name

to die freely:
quarrel heatedly with a law
fill a form
speak with conviction
gasp your disease

to drive a car:
comply with a law
fill a form
state its make
annotate it’s model

to buy milk:
be truthful to a law
fill a form
declare your poverty
disclose any riches

to save a town:
check in with a law
fill a form
notify the Controller
declare an emergency

to breath     to twitch
to move      to yawn
to stretch    to blink
to fall

fill all these fucken* forms

 

 

PALEONTOLOGUL

 

când soldaţii au venit

când ne-au dărâmat uşile

când l-au târât pe Seru afară

când i-au crăpat buzele cu o puşcă

când l-au călcat pe Gus în picioare

când au rupt pacea în fâşia noastră

 

ţi-am scris

ţi-am scris şi descris bucăţile distruse

te-am implorat

te-am implorat să ajuţi

ţi-am cerut

ţi-am cerut cea mai înfricoşătoare fiară

 

mi-ai scris

mi-ai scris şi mi-ai spus că-ţi pare nespus de rău

ai spus

ai spus că toti T-rex au dispărut

ai oferit

mi-ai oferit o Moa în schimb

 

ţi-am răspuns

ţi-am spus mulţumesc

am refuzat

am refuzat pentru că

 

Moa nu era flămândă de monstru

 

destul.

 

PALAEONTOLOGIST

 

when the soldiers came

when they kicked down our doors

when they dragged Seru out

when they cracked his lips with a rifle                                                        

when they stomped on Gus

when they broke the peace in our lane

 

i wrote you

i wrote you and described the broken pieces

i begged you

i begged you to help

i asked you

i asked you for your scariest beast

 

you wrote me

you wrote me and said you were deeply sorry

you said

you said the T-rexes were all gone

you offered

you offered me a Moa instead

 

i wrote back

i said thank you

i declined

i declined because the

 

Moa was not hungry of monster

 

enough.

————————————–

*Translated by Valentina Teclici

Valentina Teclici: Poduri Lirice – Poetical Bridges (poeme bilingve)

Valentina Teclici s-a născut în 1952 în România. În 1999, a obţinut doctoratul în sociologie la Universitatea din Bucureşti, cu o temă despre copiii străzii, prima lucrare cu acest subiect în România. Cartea ei de debut, „De la noi din grădiniţă”, versuri, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1986 a obţinut un premiu naţional. Poezii şi fragmente din creaţia ei pentru copii sunt incluse în bibliografii şi manuale şcolare pentru învăţământul primar şi gimnazial din România. Valentina a publicat în română, franceză şi engleză 14 cărţi incluzând lucrări de sociologie, versuri şi povestiri pentru copii, poezie. Creaţia ei este inclusă în dicţionare literare româneşti.

A publicat poezii în numeroase reviste literare şi antologii din România şi de asemenea în antologia Vocile Israelului (2014) şi în revista societăţii de poezie a NZ, o linie fină (2014, 2016). Valentina este membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1993. S-a alăturat Poeţilor în Viaţă din Hawke’s Bay în 2013 şi este de atunci o membră activă. Valentina comentează: „Poezia pentru mine este un mod spiritual de-a explora tainele sufletului şi-ale gândului. O cale unică de-a împărtăşi propriile frământări, îndoieli, întrebări, revelaţii, observaţii cu tine însuţi, cu semenii şi întregul Univers. Este nelinişte, căutare, energie. Este tinereţea fără bătrâneţe.” Valentina locuieşte cu soţul ei Robert Anderson în însoritul Napier, din Noua Zeelandp, capitala Art Deco.

***

Valentina Teclici was born in Romania in 1952. In 1999, she obtained a PhD in Sociology from the University of Bucharest. The topic of her research was street children and it was the first paper published on this subject in Romania. Her debut book, From our Kindergarden, poems, Ion Creangă Publishing House, Bucharest, 1986, was awarded a national prize. Poems and excerpts from her creation for children are included in the bibliography and textbooks for primary and secondary education in Romania.

Valentina has published in Romanian, French and English 14 books including works of sociology, poetry and stories for children. Her creations are included in the Romanian literary dictionaries. She published numerous poems in literary magazines and anthologies in Romania and also in the anthology Voices of Israel (2014) and in the magazine of NZ Poetry Society, a fine line (2014, 2016). Valentina is a member of the Writers Union of Romania since 1993. She joined Hawke’s Bay Live Poets in 2013 and has been an active member since.

Valentina comments: ‘Poetry for me is a spiritual way of exploring the mysteries of the soul and thought. A unique way to share personal struggles, doubts, questions, insights, observations to self, others and the entire universe. It is restlessness, search, energy. It is youth without old age.’ Valentina lives with her husband Robert Anderson in sunny Napier, Art Deco Capital.

***

 

DE LA IMPOSIBIL LA POSIBIL

 

 

E imposibil să zbor cu tine, ai şoptit.

Doreşti prea mult albastru,

Mult prea intens şi prea departe,

Şi nu pot prinde luna de pe cer

Ca mânzul, de căpăstru.

Inimile noastre locuiesc

În emisfere separate.

Eşti prea învăluită în mister.

 

Orice-i posibil, am şoptit

Primind ecou din patru zări.

Zburând pe-un mânz albastru,

Am plantat un fir de nufăr în deşert.

Nisipul roşu, pârguit de aşteptări,

A lăcrimat adânc şi-a ferecat

Eternitatea în găoacea unei oaze.

 

Ca o candelă, nufărul alb,

Prin desferecate raze

Luminează potecile inimii

De la imposibil la posibil.

Sus, pe cer, în albastru căpăstru,

Luna, nebunatic mânz, dansează.

 

 

FROM IMPOSSIBLE TO POSSIBLE

 

It’s impossible to fly with you, you whispered.

You want too much blue,

Too intense and far away.

I can’t catch the moon in the sky,

Like a colt held on a bridle.

Our souls live

In different hemispheres,

You are too mysterious.

 

Everything is possible, I whispered,

Receiving an echo from four horizons.

I flew away, on a blue colt

And planted a water lily in the desert.

The red sand, burnt of hopes,

Burst into tears and trapped

Eternity in the shell of an oasis.

 

As a candela, the white water lily

Ignites the path of hearts,

Through free moonbeams

From Impossible to Possible.

Up, in the sky, held on a blue bridle,

The moon, playful colt, is dancing.

 

 

UNA CU OCEANUL

 

La picioarele mele, Oceanul se-nchină.

Muget de fiară, respiraţie de violină,

Strigătul Paniei, tăcerea meduzei,

Miros sângeriu de placentă,

Miasme de oase, corăbii putrezite.

Stropi ascuţiţi îmi ciuruie pielea

Cu îngheţate diamante.

Simt lutul fiinţei, vibrare moale

Adânc îngemănându-se cu apa.

 

Pe-altar înalt de valuri înspumate

Iubirea şi ura se nasc îmbrăţişate.

Soarele se priveşte-n ochi

În sufletul imens al Oceanului.

Binele şi răul se duelează-n adânc

Cu spada întunericului.

Adevărul şi minciuna sunt în etern conflict,

Ca războaiele lumii.

 

La picioarele mele, Oceanul se-nchină.

Vulcanii irump, se cutremură Luna.

Moale, lutul fiinţei mi-e modelat de apă.

Viaţa şi moartea, eterni îndrăgostiţi,

Îşi scot măştile şi se sărută.

Pescăruşii traversează curcubeul

Domol, cu apă vie în cioc.

 

ONE WITH THE OCEAN

 

The Ocean bows at my feet,

Wild beast roars, violin’s breathing

Pania’s shout, Medusa’s silence,

Scent of placenta’s blood,

Smell of rotten bones and wrecks.

Sharp waterdrops pierce my skin

With icy diamonds.

I feel the clay of my being, soft vibration

Deeply, uniting with the ocean.

 

Love and hate are born embraced

On the altar of foamy waves.

The Sun reflects in my eyes

Through the immense soul of the Ocean.

With the sword of dark,

The truth and the lie

Are in eternal conflict,

Like the wars of mankind.

 

The Ocean bows at my feet,

The volcanoes erupt, the Moon quakes.

Softly, the clay of my being is moulded by water.

Life and Death, eternal lovers

Take off their masks and kiss one another.

The seagulls, with living water in their beaks,

Slowly drift across the rainbow.

 

 

M-AM VISAT…

 

M-am visat astă-noapte o pasăre

Cu-aripi senine ca speranţa.

Aveam culoarea dorului

Şi energia dorinţei.

 

Aripile atingeau în zbor

Clapele abisului.

Simţeam libertarea de-a fi,

Puterea de-a-ndrăzni şi-acţiona

S-ating prin zbor absolutul.

 

M-am visat astă-noapte o pasăre

Cântând la pianul abisului

În zborul ei de foc, spre neant.

 

În zori, întinzându-mi aripile,

Mi-am spus:

„A fost doar un vis.

M-am visat o femeie cu aripi

Învăţând de la păsări

Libertatea de-a fi”.

——————————

(Cele trei poezii selectate în acest volum au fost publicate iniţial de Valentina Teclici în  volumul bilingv „De la imposibil la posibil – From Imposibil to Possible”, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2013)

 

I DREAMT I WAS…

 

Last night I dreamt I was a bird

With clear wings like hope.

I was the colour of longing

And the energy of desire.

 

Flying, my wings were touching

The keys to the Abyss

I felt the freedom of being

Willpower, deed and action

To touch the Absolute with my flight.

 

Last night I dreamt I was a bird

Playing the piano of the Abyss

In her fiery flight to Nothingness.

 

At daybreak, while stretching my wings,

I told myself

‘It was only a dream.

I dreamt I was a woman with wings,

Learning from birds

The freedom of being.’

———————————

(The three poems selected for this collection were initially published by Valentina Teclici in the bilingual collection „De la imposibil la posibil- From Imposibil to Possible”, Oscar Print Publishing House, Bucharest, 2013)

 

Nikora (Nik) Henrriksen: Poduri Lirice – Poetical Bridges (poeme bilingve)

Nikora (Nik) Henrriksen a scris şi publicat câteva cărţi. Cartea sa, „Corabia sfântă” (Publicaţiile HANA, 207), care este o adaptare a povestirilor tradiţionale ale oamenilor care descind din canoia Takitima, a fost distribuită în fiecare şcoală din Noua Zeelandă. Nik a fost invitat să-şi prezinte poeziile şi muzica la grupul „Poeţi în viaţă din Hawke’s Bay”, în 2016. A devenit membru al acestui grup şi este un participant constant. Creaţia sa a fost de asemenea prezentată la postul de radio Răpitorii.

Nik se prezintă: „Bună ziua, numele meu este Nikora (Nik) Henriksen şi m-am născut în Noua Zeelandă dintr-un tată norvegian şi o mamă maoră. Am locuit în Norvegia cu familia mea până la vârsta de doi ani, înainte de a reveni în însoritul Hawke’s Bay, unde am petrecut cea mai mare parte a tinereţii mele. Originar din Peninsula Mahia şi tribul Rongomaiwahine, îmi place să călătoresc şi să cunosc oameni şi culturi noi. Am trăit în Londra, timp de 6 ani şi în Madrid, timp de 6 ani, lucrând ca profesor, înainte de a reveni în Noua Zeelandă, în 2015. Îmi place să scriu şi să interpretez muzică şi poezie. În munca mea de profesor sunt capabil să inițiez elevii mei atât în scrierea creativă cât şi în muzică”.

***

Nikora (Nik) Henriksen has written and published several books. His book „He waka Tipua” (Publisher HANA Publications, 2007) is an adaptation of the traditional stories of the people who descended from the Takitimu canoe, anddistributed to every schoolin New Zealand. Nik was a guest poet and music performer at „Hawke’s Bay Live Poets” in 2016. He joined this group and has been a regular contributor. He has also had his work presented on Radio Kidnappers.

 

Nik introduces himself: ‘Kia ora, my name is Nikora (Nik) Henriksen and I was born in NZ to a Norwegian father and Maori mother. I lived in Norway with my family as a child for two years before returning to sunny Hawke’s Bay where I have spent most of my youth. Originally from the Mahia Peninsula and the Rongomaiwahine tribe I love traveling and meeting new people and cultures. I lived in London for 6 years and Madrid for 6 years working as a teacher before returning to NZ in 2015. I love writing and performing music and poetry. As a teacher, I have been able to introduce my students to both creative writing and music.’

 

 

OAMENII MÃRII

 

Născut la tine

Sunt al mării

Rămân deasupra, înăuntru şi dedesubt

Sarea prin venele mele curgând

 

Ea mă mângâie

Ţinându-mă

Îmbrăţişându-mă

Pătura mea de siguranţă

 

Şi la ultima mea răsuflare

Condu-mă înapoi de unde am venit

Pentru a aluneca sub pântecele ei apos

Acel loc pe care eu îl numesc acasă

 

SEA PEOPLE

 

Born to thee

I am of the sea

On, in and under I remain

The salt runneth in my veins

 

It caresses me

Holding me

Hugging me

My blanket of security

 

And when I take my final breath

Lead me back from whence I came

To slip asunder her watery womb

That place that I call home

 

 

TREZEŞTE-TE

 

Ce se întâmplă în lumea în care trăim

Unde banii sunt singurul lucru pe care vrem să-i preţuim

Valorile familiei şi prieteniilor au dispărut

Când, în final, toţi trebuie să plătească tribut?

 

Viața a fost mai bună fără acest blestem, eu spun

Când oamenii şi-au construit casele şi ogorul şi-au plantat

Când lumea pe oameni, nu pe contracte scrise s-a bazat

şi, înaintând înseamnă fericire, nu să fii grosolan.

 

Când mâncarea a fost aliment nu acest plastic servit

Cu numere şi aditivi canceroşi

Când munca a fost exerciţiul tău fizic şi ai trăit să culegi

cu mâna ta bogăția de pe pământul tău roditor.

 

„Noi” suntem acum țara a ceea ce avem sau nu avem

Decalajul devine din ce în ce mai mare şi nu se va opri

Până când planeta explodează şi dispare

Poate e cel mai bine pentru că atunci ne-am da seama

Că lucrurile cele mai simple în viaţă e tot ce ne trebuie.

 

Nu de bani sau maşini sau facilităţi de lux

Nici de aceste fanfaronii josnice care încearcă să facă paradă

„Trezeşte-te lume!” Acesta-i sfârşitul.

 

WAKE UP

 

Whats happened to the world we live in

Where money is the only thing we want to win

Gone are the values of family and friends

When at the end of the day they all have to pay?

 

Life was better without this curse I say

When people made their houses and planted their food

When the world relied on people not paper and getting ahead meant happiness not being rude

 

When food was food not this plastic they serve

With numbers and cancerous additives

Where work was your gym and you lived by your hand to reap the wealth off the fat of your land

 

“We” are now the land of the have and have nots

The gap getting bigger and it ain’t gonna stop

Till the world implodes and there is no more

Maybe its best because then we´d realise

The simplest things in life are all that we need

 

No money or cars or fancy conveniences

Not these vile braggarts who try to pretend

“Wake up world” this is the end.

 

 

RECICLARE

 

Acele riduri de îmbătrânire scriu trecerea ta prin timp

Cute de înțelepciune să-ţi intensifice zâmbetul

Când te privesc, timpul tocmai zboară în zare

Ca un balon în vânt, plutind pe propria-i cărare

 

Un moment înghețat acum

O imagine aici pentru a rămâne

Trăieşte în prezent, să nu-ţi pese de rest

Trecutul, viitorul nu au nici o influență reală

Astăzi, acest minut, această secundă, acum chiar

Este ceea ce-i important, lasă să curgă doar

Ca un râu şerpuindu-şi calea spre mare

Răsucindu-se şi deschizându-şi drumul spre mine

 

Zâmbeşte un minut, râzi chiar tare

Pentru că aceasta îţi aduce fericire

La fel ca paharul pe jumătate plin

Tendinţa de-a fi negativ să fie absentă

Călăreşte acest val într-o armonie excelentă

 

Nu lupta şi ţipa cum celor care ne sunt exemple le place să zică

Predicând dreptatea lor, dar pentru totul frică

Noi ştim că ei sunt mincinoşi, perfizi şi altele de acest mod

Să-i rivalizăm ar fi prea de tot

 

Aşadar, ovaţii pentru familia mea, prieteni şi iubire

Îţi ofer sincer doar sfatul meu

Zâmbeşte şi fii fericit, asta să-ţi fie viciul mereu

Pentru că noi suntem ca apa „reciclată” în viață.

 

RECYCLING

 

Those aging lines write your passage through time

Creases of wisdom to enhance your smile

When I look at you time just falls away

Like a balloon in the wind, drifting on its way

 

A moment frozen now

A picture here to stay

 

Live in the present don’t care about the rest

The past, the future has no real influence

Today, this minute, this second right now,

That’s what’s important just let it flow

Like a river meandering its way to the sea

Twisting and turning on its way to me

 

Smile for a minute even laugh out loud

For this brings you happiness

Like the glass half filled

No no´s, no glimpse of negativity

Ride this wave in perfect harmony

 

Don’t fight and scream like our role models say

Preaching their righteousness but to all dismay

We know they are liars, pretenders and such

To emulate them would be too much

 

So cheers my family, friends and love

I offer you only my sincere advice

Smile and be happy let this be your vice

For we are like water “recycled” in life.

———————————————

*Translated by Valentina Teclici

 

Ana Urma: Clipe de tăcere între îndoială şi extaz / Moments of silence between doubt and ectasy

 

După volumul Doar cu pana inimii [Tanka] publicat la Editura Pim (2015), volum de incursiune în lirica niponă, de fapt o multitudine de poeme de meditaţie de înaltă ţinută scriitoricească, Vasilica Grigoraş ne oferă o nouă surpriză bilingvă, prin apariţia cărţii Ochi în ochi cu luna – tanka şi pentastihuri. Amănunte privind apariţia noului volum am aflat chiar de la distinsa autoare care, cu modestia ce o caracterizează, într-o discuţie lămuritoare mi-a mărturisit despre împrejurările, atmosfera dar şi neliniştile fireşti ale existenţei care, pe măsura consumării datorită neasemuitului ei dar de a visa în cuvinte, au luat forma poemelor cuprinse între cele două coperte. Pornind de la o sintagmă sau după o idee unitară, cuvântul determinant fiind bolduit, poemele apar grupate câte trei după aceste criterii,  în minicapitole cu titluri sugestive: Concert de greieri, Spre asfinţit, Frisonul luminii, Fără îndoială, Clipe de tăcere, Rădăcini, etc. Se simte pe parcursul lecturii o nostalgie a trecerii timpului, o atitudine meditativă uşor aforistică asupra vieţii, a umanului. Un abandon tainic va scoate la lumină, treptat, unda nevăzută a gândirii, a cugetării omului implicat între cerinţele şi îndatoririle vieţii. Se pare că autoarea a descoperit în apele propriei oglinzi, oglinda fiinţei, izvorul discursului liric şi calea spre inima publicului.

În calitatea mea de cititor m-am transpus ipostazelor transmise de cuvinte, dornic să descopăr fiorul liric şi emoţia dincolo de formă, număr de silabe, dincolo de subtitlu, denumire sau rigorile severe ale genului, de obârşie nipon. M-am lăsat în voia cuvintelor, fără a cerceta analitic, fără să caut procedeele stilistice sau valorile estetice specifice unui gen anume şi, imaginile inefabilului au venit spre mine, prin frumoase poeme.  Cred că afinităţi neştiute ne aduc împreună, într-o meditaţie şi contemplare universală cu vădite accente de umanitate, dând cuvintelor greutate, căutarea răbdătoare a amănuntului, a frumuseţii clipei, o frumuseţe gravă şi delicată, plină de emoţie. Mă voi referi în continuare la câteva poeme dintre cele cuprinse în minicapitolele citate mai sus.

Pornind de la însemnări voit simple şi reale: concert de greieri / în plină stagiune / pe prispa casei, urmate de  respirarea plină de sinceritate: la adăpostul nopţii / şi secretele noastre,  se creează acel cadru idilic cu care, mare parte dintre noi, ne identificămAlăturarea fericită a cuvintelor din prima parte a poemului stagiune şi prispa casei,  fac  trecerea de la contemplarea destinsă dar rece, spre clipa aproape senzitivă, plină de căldură şi  însemnătate, subliniată în silabele cuvintelor secretele noastre. (Concert de greieri)

În primul poem din secvenţa Spre asfinţit, o simplă aluzie la cireşele amare, îmi trimite gândul la rotirea pe orbita vieţii, la vicisitudinile ei, somnul, trezirea şi revenirea inevitabilă în matca rodnică a tinei, într-o solemnă religiozitate: Îngenunchiat strâng / cireşele amare / în plin asfinţitdescopăr destinaţia / însă uit cărarea.

În următorul poem din aceiaşi secvenţă, curgerea ireversibilă a timpului sugerată de nisipul clepsidrei îndeamnă la reflecţie, împăcarea cu sine şi mai ales cu semenii, într-un cuvânt despietrirea, dăruirea. Dăruirea ne stă în putere, la fel ca şi gestul întoarcerii clepsidrei. Se subînţelege aici prezenţa şi importanţa unui interlocutor intim căruia îi încredinţează cu sinceritate gândul devenit rugă: Palide raze / în nisipul clepsidrei / aproape de-apus – mă doare lacrima ta / şi   înalţ o rugăciune. (Spre asfinţit)

Fiecare poem din Frisonul luminii este străbătut de firul roşu al credinţei că pe drumul devenirii vom şi găsi ceea ce căutăm. Între şovăire şi privirea atentă lumina poate avea adâncimi, realitatea obişnuită poate deveni una magică, înfăptuită printr-o altfel de vedere, cea lăuntrică. Cum altfel dacă nu însemnate cu lumină sunt şi cuvintele poemului: Copaci înfloriţi / pe oglinda râului / un blând vitraliu – în zori de zi-mbrăţişez / adâncimea luminii.

Ajungem, în secvenţa următoare, la sertarul cu vise al memoriei în care, euri contrarii se ciocnesc şi din acele atingeri fulgurante  se naşte ideea de zbor, de înălţare. În faţa culorii de ceară a îndoielii aripa triumfă: Adesea simt că-n / sertarul memoriei / sunt încă vise – îmi scutur îndoiala / şi-mi deschid aripile. Sau, printre fulgi de nea fiinţa pătrunsă de gerul raţiunii, purificată parcă, face loc aceloraşi contrarii. De astă dată cu valoare de certitudine: fără îndoială sub / cenuşă-s cărbuni aprinşi (Fără îndoială)

Şi, după un concert de greieri, spre asfinţit, sub  frisonul luminii, fără îndoială în clipe de tăcere se va produce un miracol. Cel al evadării, dar nu oricum, evadarea în alb, albul foii, aducându-i astfel împlinirea. Mi-am permis să mă joc folosind în exprimarea de mai sus chiar cuvintele autoarei. Sunt titlurile minicapitolelor de început ale cărţii. Şi, revenind: Uneori / înşirăm clipe de tăcere / în firul vieţii, ca şi cum am număra în întuneric mătănii sau am înşira pe aţă  seminţe de pin, pentru un scop numai de noi ştiut sau, pentru a rămâne faţă în faţă cu noi înşine: răsucim cheia-n uşa / unor lecţii de viaţă (Clipe de tăcere).

În următorul poem vom urmări rostul şi importanţa rădăcinilor, fără care am fi asemenea frunzelor în vânt: Prin ceaţa deasă / toiagul umilinţei / în dezordine – la poarta încercărilor / rădăcinile adânci;  să observăm aici legătura subtilă dintre toiag şi rădăcini.  În drumul spre desăvârşire avem nevoie de un sprijin, acel toiag (al umilinţei) poate deveni sceptru.  Răbdarea, înţelegerea, statornicia, adânc înrădăcinate în fiinţa noastră, cu umiliţă vor ieşi la lumină.

În final voi comenta două poeme, alese la întâmplare. Astfel:

Pulberi de lună

brodează clipele în

fresca unui vis –

deşertul de regrete

brăzdat de-amare lacrimi

Un semtiment de zădărncie al inimii tânjind mereu după ceva dispărut; întâlnim aici o metaforă extinsă: pulberi, vis, deşert, transformate de amarul lacrimei în regret profund. Cele două cuvinte: brodează şi brăzdat, prin analogie, dau fluiditate şi supleţe poemului.

Mult mai ancorat în realitate următorul poem:

Sub ceru-nstelat

 umbrele catargului

 şterse de valuri –

pun geană peste geană

 înecând nesomnul.

Imaginea catargului dispărut fără urmă, poate semnifica sfârşitul sau începutul  unei călătorii în expansiune de sine, odihnitoare şi plină de mister.

Un fior ascuns străbate cartea ca întreg, extazul contemplativ împletindu-se cu o nostalgie a depărtărilor, a solitudinii. Demersul expus în cuvântul de mai sus, este în strânsă legătură cu starea mea de spirit în acest moment al lecturii şi aşternerii pe hârtie a impresiilor. Libertatea interpretării şi împăcărea propriei imaginaţii cu prezentul zgomotos al vieţii, mă determină să afirm că Vasilica Grigoraş ştie să transmită, cu emoţie, adevăruri universal valabile, starea de creştere a fiinţei pe drumul imaginar al înţelegerii spre tărâmul comun, situat în sfera idealului şi sensibilităţii multora dintre noi.

Ana Urma (23.11.2016)

 

 

Moments of silence

between doubt and ectasy

After the Tanka volume Only with the pen of the heart, published at Pim Publishing House in 2015, a journey volume through the Nipon lyrics, in fact a multitude of meditation poems of a higly writing figure, Vasilica Grigoras is offering us a new bilingual surprise by releasing the book « Looking the moon in the eye – tanka and pentastiches ».

I found details on the new volume release right from the distinguished author who, with the modesty that is charactirizing her, confessed me about the circumstances, the background and the natural unrests of the existences which, as her unprecious gift to dream in words was in progress, took the shape of the poems comprised between the two covers.

Starting from one sentence or following a unitary idea, with the determinant word in bold, the poems are grouped in three following these criteria, in mini-chapters with suggestive titles : Cricket concert, To the twilight, The shiver of light, Without any doubt, Moments of silence, Roots, etc.

While reading one feels a nostalgia of the time passing, a slightly aphoristic contemplative attitude over life, over the humanness. A secret abandon will gradually bring to light the unseen wave of thinking, of the thinking of the human being involved between the life’s demands and duties. It seems that the author discovered in the waters of her own mirror, the human being’s mirror, the spring of the lyrical speech and the way to the audience’s heart.

As a reader, I transposed myself to the states transmitted by words, eager to discover the lyrical shiver beyond shape, number of syllabes, beyond subtitle, name and the severe rigors of the Nipon-born genre. I abandoned myself to words, without an analytic introspection, without looking for the stylistic procedures or the aesthetic values typical to a certain genre and, the images of termless came towards me, through beautiful poems.

I believe that unknown affinities bring us together, in a universal meditation and contemplation with obvious accents of humanity, giving weight to words, the patient search for the detail, for the beauty of the moment, a serious and delicate beauty, full of emotion. I shall further refer to several poems included in the above-mentioned quoted mini-chapters.

Starting from deliberately simple and real notes : cricket concert/in season/on the house porch, followed by the fully sincere breath : safe from the night/and our secrets, an idylic background takes shape, with which most of us is identifying.

The happy juxtaposition of the words from the first part of the poem, season and the house porch, enable us passing from the loose but cold contemplation, to the almost sensitive, full of warmth and significance moment, underlined in the syllabes of the words our secretes. (Cricket concert).

In the first poem in the sequence « To the twilight », a mere hint to the bitter cherries, makes me think to the gravitation on the life’s orbit, to its tides, to the sleep, the wake and the inevitable return in the fertile layer of the earth, in a solemn religiousness : on bedded knees I pick up/the bitter cherries/in full twilight-I discover the destination/ but I forget the path.

In the next poem of the same sequence, the irreversible time lapse suggested by the sand glass urges to reflection, to self reconciliation and, most of all, to reconciliation with the fellow men, in a word, devotion, non-obduracy. The devotion is in our hands, just like the move to turn the sand glass upside down.

One inheres here the presence and the importance of an intimate interlocutor who is sincerely entrusted the thought that became prayer : Pale sun rays/in the sand glass/close to twilight-your tear is hurting me/and I fly a prayer. (To the twilight).

Every poem in the Shiver of light is crossed by the red strand of the belief that we’ll going to find what we are looking for on the way of becoming. Between hesitation and the careful look, the light can have depths, the common reality can become a magic one, accomplished by such a sight, the inner one. As expected, the poem’s words are earmarked with light. Blooming trees/on the river’s mirror/a gentle stained glass-I embrace in early bright/the depth of the light.

We come to the next sequence, to the dream drawer of the memory where opposite egoes are clashing and from those flaky touches the idea of flight, of rising, is born.

The wing is exulting over the wax color of the doubt : I seldom feel that in/the memory’s drawer/there are still dreams-I shake up my doubt/and open my wings. Or, amid snow flakes, the human being starved with the cold of reason, as of purified, gives place to opposites. This time with value of certitude : undoubtedly under/the ash there are live coal (Undoubtedly).

And, after a cricket concert, to the twilight, under the shiver of light, undoubtedly in some moments of silence, a miracle will happen. The miracle of escape, but not anyhow, the escape in the white, the white paper, thus bringing completion.

I took the freedom of playing using precisely the author’s words in the above-mentioned text. There are the titles of the mini-chapters from the beginning of the book. And coming back : Sometimes/we string moments of silence/in the life’s vital thread, just like we’d string pine seeds to a goal that only we know or, to remain face to face with ourselves : we twist the key in the door/of some lessons of life. (Moments of silence).

In the next poem we’ll watch the sense and importance of the roots, as we’d be like leaves in the wind without them : Through thick fog/the rod of humility/deranged-at the attempts’ gate/deep roots ; let’s notice here the subtle link between the rod and roots. On the way to completion we need a crutch, that rod (of humility) can become sceptre. Patience, understanding, stability, deeply rooted in our being, will all slowly come to light.

In the end, I will comment two poems, chosen at random. So :

Dusts of moon

Embroider the moments in

The fresco of a dream-

Desert of regrets

Grooved by bitter tears

A vainness feeling of the heart always longing after something gone missing : we see here an extended metaphor : dusts, dream, desert, turned by the bitter tear in deep regret. The two words : embroider and grooved, are analogously providing the poem with fluidity and grace.

Much more pegged into reality is the next poem :

Under the starlight sky

The shadows of the mast

Cleaned by waves-

take a nap

drowning the insomnia.

The image of the mast gone missing traceless may mean the end or the beginning of a resting and full of mystery journey to the self expansion.

A hidden shiver is crossing the book as a whole, the contemplative ecstasy blending with a nostalgia of the distances, of the solitude. The intention of the above foreword is in closed connection with my state of mind at the moment of the reading and of noting down my impressions.

The freedom of interpretation and the make up of her own imagination with the noisy present of the life make me assert that Vasilica Grigoras knows to emotionally communicate general valid truths, the rise of the human being on the imaginary path of the understanding to the common realm located near the ideal and sensitivity of many of us.

Ana Urma (23.11.2016)

*

(Prefața la volumul bilingv semnat de  Vasilica Grigoraș, Ochi în ochi cu luna – Tanka şi pentastihuri / Looking the moon in the eye – Tanka and pentastiches, Editura  Scripta manent, Napier (NZ), 2017).

Traducere / Translation: Alina Lavinia Grigoraș

Coperta / Cover: Radu Ticu Grigoraş

Consilier editorial / Editorial adviser: Valentina Teclici

Mark Raffills: Poduri Lirice – Poetical Bridges (poeme bilingve)

Cuvintele au fost capitalul de bază al lui Mark Raffills pentru mai bine de 40 de ani. Fie că a scris despre foametea lovind Cornul Africii ori comentarii despre albumele de rock, sau mai recent tipărind reproduceri, buletine informative şi reviste pentru o întreagă gamă de clienţi, editorul, jurnalistul şi publicistul din Nelson a meşteşugit textul ca şi cum viaţa lui – şi vieţile altora – depindeau de el.

Organizator al ambelor cenacluri Aurul şi Poeţii în Viaţă din Nelson, Mark e fericit să-şi recite poeziile la colţuri de stradă, în galerii de artă şi baruri sau la festivaluri şi evenimente de poezie din întreaga ţară. El a fost finalist în ediția inaugurală a concursului de poezie NZ Poetry Slam* în 2011 și din nou în 2015. De asemenea, din când în când, face turnee cu formaţia de bluegrass / folk / blues Dirt Floor.

Probleme ale inimii, locul nostru pe planetă și observații ale familiei și prietenilor, toate sunt muză și inspirație pentru cuvintele care până acum şi-au găsit drumul în trei volume publicate de autor – lanul de porumb şi alte poezii, Graţie și favoare şi Iubit, neiubit şi din nou iubit. Mark a participat la fiecare concert susţinut de Bob Dylan în Noua Zeelandă de la prima vizită aici, în 1978. E vorba de vreo 21 de concerte.

———————-

*NZ Poetry Slam: este un concurs organizat în NZ în care poeții își citesc sau recită propriile poezii.

 

***

Words have been Mark Raffills’ stock-in-trade for over 40 years. Whether scribbling dispatches from the famine-stricken Horn of Africa or penning reviews of rock albums, or more latterly producing copy, newsletters and magazines for a whole range of clients, the Nelson-based publisher, journalist, and publicist has crafted text as though his life – and the lives of others – depended on it.

Convener of both the Golden and Nelson Live Poets, Mark is happy telling his poems on street corners, in art galleries and pubs or at festivals and poetry events across the country. He was a finalist in the inaugural NZ Poetry Slam in 2011 and again in 2015 and, also tours from time to time with the bluegrass/folk/blues-based Dirt Floor Alliance.

 Matters of the heart, our place on the planet and observations of family and friends, all are muse and inspiration for the words which so far have found their way into three self-published collections – the cornfield and other poems, Grace and Favour and Loved, Misloved and Loved Again. Mark has attended every concert Bob Dylan has played in New Zealand since his first visit here in 1978. That’s about 21 concerts or so.

 

***

FATA POEMULUI DANS

 

Pe trotuar sunt bălţi,

lacrimi curg pe pământul de dedesupt

o lună fugind complet speriată

în spatele umbrei norilor

alergând cât de repede.

Dansezi în faţa estuarului,

veselă şi mai darnică

decât un geam, vitrină de magazin,

totul este văzut în adâncurile

apelor sale întunecate.

Dansezi ca o sută de spirite,

sprintenă şi agilă şi puternică în acelaşi timp,

ochii tăi căprui zâmbind intens

şi ştiind momentele în care trebuie

să te arunci în braţe deschise.

Şi eu, al tău Walter Raleigh,

un tată în lumina lunii pline,

privesc dansul tău

prin bălţi pe trotuar

printre lacrimi curgând pe pământ.

GIRL OF THE DANCE POEM

 

There are puddles on the pavement,

tears upon the ground beneath

a moon running full scared

behind shadow clouds

racing for all they are worth.

 

You dance in front of the estuary,

joyful and more generous

than a plate-glass, shop-front window,

everything is seen in the depths

of its dark waters.

 

You dance like a hundred spirits,

lithe and nimble and powerful all at once,

your brown eyes smiling and strong

and knowing the times when you need

to press into open arms.

 

And I, your Walter Raleigh,

a father in full moonlight,

watch your dance

through puddles on the pavement

through tears upon the ground.

CÂNTĂREŢUL

Tu cânţi waiata

cu un râs molipsitor

dar ochii tăi sunt trişti.

Vorbeşti despre vise dansând pe apa albastră

dar pauzele scurte de tăcere de asemenea vorbesc.

În ochii tăi

profeţii şi strămoşii

privesc în aceste vremuri,

nemişcarea este invadată

de bătăile întrerupte ale inimii tale.

O vindecătoare manta din moa

îţi împodobeşte umerii,

caldul masaj al

penelor pe trup, confortul modei

la fel de rar ca Takahe.

Tu modulezi waiata

la fel de îmbietor ca sirenele lui Homer,

la fel de ascuţit ca sabia lui Artur;

uneori, şi tu ai nevoie

să fii îmbrăţişat.

Calci urmele paşilor

pe nisip şi te întrebi

ce te determină

să mergi şi să cânţi waiata

de unul singur.

 

THE SINGER

 

You sing waiata

with an infectious laugh

but your eyes are sad.

You talk of dreams dancing on blue water

but brief breaks of silence have their say, too.

 

In your eyes

the prophets and the ancestors

peer into these times,

the stillness is invaded

by the breaking beats

of your heart.

 

A healing cloak of moa

adorns your shoulders,

the warm massage of

feathers on flesh fashions comfort

as rare as the Takahe.

 

You weld waiata

as sweet as Homer’s sirens

as sharp as Arthur’s sword;

you sometimes have need

of arms to hold you.

 

You follow the imprints of feet

in the sand

and wonder what it is

that draws you

to walk and sing waiata alone.

AŞTEPTÂND ÎN GARĂ

Astepţi pe peron

ca oportunitatea să se ivească.

Blestemi întârzierea naibii

care-ţi ţine picioarele

într-o mare de lut –

asta este diferenţa

între viaţă şi moarte,

faimă şi obscuritate

sau noroc şi sărăcie?

Nu contează.

Poţi merge fie în jos

ţipând în fălci

sau găseşte o cale afară de aici

şi oferă-ţi mâna violonistului

sau târăşte-ţi picioarele

la o ţopăială sau un dans irlandez,

ştiind că

din orice puţ vei bea

oricare câmp vei ara

setea şi muncile

sunt la fel

vrabia cade fără nume

iar trenul soseşte doar atunci când va sosi.

———————-

(Cele trei poezii selectate în acest volum au fost publicate iniţial de Mark Raffills în lanul de porumb & alte poezii, PHANTOM PRESS, Nelson, 2005)

WAITING AT THE STATION

 

You wait on the platform

for opportunity to strike.

 

You curse the damn delay

that holds your feet

in a sea of clay –

is this the difference

between life and death,

fame and obscurity

or fortune and poverty?

It matters not.

 

You can either go down

screaming into the jaws

or bum a lift out of here

and offer your hand to

the fiddle player

or shuffle your feet

to a jig or reel,

knowing that

 

whatever well you drink from

whatever field you till

the thirst and the labours

are both the same

the sparrow falls without a name

and the train will only come when it will.

——————————–

(The poems selected for this collection were initially published by Mark Raffills in the cornfield & other poems, PHANTOM PRESS, Nelson, 2005)

———————————————

*Translated by Valentina Teclici