SELINA TUSITALA MARSH – NEW ZEALAND – THE LUCKY COUNTRY

Selina Tusitala MARSH - NEW ZEALAND - THE LUCKY COUNTRY

Dr. Selina Tusitala Marsh (n. 1971) este poetă şi intelectuală de origine samoană, tuvaluană, scoțiană și franceză. A fost prima persoană originară din Pacific care a obţinut doctoratul în limba engleză, la Universitatea din Auckland, unde predă acum scrierea creativă și studii literare maore și pacifice.
Creaţia Selinei Tusitala Marsh a fost publicată pe scară largă și a apărut într-o serie de reviste și antologii literare online și tipărite, incluzând Blackmail Press, Whetu Moana: Contemporary Polynesian Poetry in English, Mauri Ola: Contemporary Polynesian Poetry in English–Whetu Moana II (Auckland University Press/UHP), Best New Zealand Poems 2006, Niu Voices: Contemporary Pacific Fiction 1 şi The Contemporary Pacific (UHP).
Primul său volum de versuri, „Fast Talking PI” a fost publicat de Auckland University Press în 2009, iar în 2010 a obţinut premiul „NZSA Jessie Mackay” pentru cea mai bună carte de poezie, la debut. Selina Tusitala Marsh a fost numită Poetul Commonwealth-ului în 2016. În august 2017, Selina a fost distinsă cu titlul de Poet Laureat al Noii Zeelande pentru 2017-2019.
***
Dr Selina Tusitala Marsh (n. 1971) is an Auckland-based Pacific poet and scholar of Samoan, Tuvaluan, English, Scottish and French descent. She was the first person of Pacific descent to graduate with a PhD in English from the University of Auckland, where she now lectures in both creative writing and Māori and Pacific literary studies.
Selina Tusitala Marsh’s work has been widely published and has appeared in a range of online and hardcopy literary journals and anthologies including Blackmail Press, Whetu Moana: Contemporary Polynesian Poetry in English, Mauri Ola: Contemporary Polynesian Poetry in English–Whetu Moana II (Auckland University Press/UHP), Best New Zealand Poems 2006, Niu Voices: Contemporary Pacific Fiction 1 and The Contemporary Pacific (UHP).
Her first collection of poems, ”Fast Talking PI”, was published by Auckland University Press in 2009, and subsequently won the 2010 ”NZSA Jessie Mackay” Best First Book Award for Poetry. Selina Tusitala Marsh was named the Commonwealth Poet for 2016. In August 2017, Selina was awarded the New Zealand Poet Laureate for 2017–2019.
***
NOUA ZEELANDĀ, ŢARA NOROCOASĀ
(pentru Leadership New Zealand şi Jo B)
Noua Zeelandă, ţara norocoasă
Aotearoa, pământ al poeziei divine
al lui Papatuanuku şi Rangi,
iubitori ai pământului, cerului şi mării,
progenitori ai maorilor.
Da. Noua Zeelandă-i o ţară norocoasă!
Norocoasă, fiindcă frații erau fii fără odihnă
norocoasă, fiindcă ei s-au luptat acolo unde învinsese întunericul
norocoasă, fiindcă îşi doreau lumina soarelui
și căldura în aer liber.
Norocoasă prinTane, fiul inimos
care a condus revoluţia fără vărsare de sânge
norocoasă, că el a avut tăria să rămână neînduplecat
şi să-şi separe părinţii.
Norocoasă prin iubitii care s-au iubit atât de mult
în pofida lipsei de mângâiere blândă a celuilalt
pentru că Rangi plânge cu lacrimi din cer atât de uşor
și pământul fecund al lui Papatuanuku-i atât de vindecător
dându-ne pădurile lui Tanemahuta și râuri verzi ca jadul,
lacuri, izvoare subterane
o centură verde în jurul șoldurilor acestei națiuni
sărutată din toate părţile de buzele albastre ale mării.
De la Te Wai Pounamu la Te Ika a Maui
de la roca verde la mulţimile de peşti,
norocoasă, norocoasă ţară eşti.
Vezi cum se înroşeşte pohutukawa adânc
de-a lungul marginilor stâncilor ridicându-se abrupt
unde spiritele morţilor pornesc spre Hawaiki
de la Capul Reinga la Marea Rakiura.
Da, Noua Zeelandă este o ţară norocoasă,
dacă nu ești băştinaş
ești om al tratatului (neozeelandez)
fie britanic, sud-african sau somalez
chinez, indian sau israelian
la noi e diversitate
nu o politică de purificare etnică –
ei bine, cu excepția din jurul lui 1833
acea strategie, „pătură infectată”,
Destinul Manifest al Marii Britanii
luând pământ prin orice mijloace la îndemână
platformă istorică pentru maori
luptând războaie pe uscat, pe ţărmuri,
Bastion Point arătând calea
către binecuvântatul Tratat Waitangi
punând focul unde doare mai mult
împotriva tiraniei paternaliste
Doar fă-o, a spus Sir Tipene
cum odinioară încuraja Nike.
Da, Noua Zeelandă este o ţară norocoasă
acest pământ, casă pentru emigrantul tauiwi
de la 1858 Wellington Gujarati
până la vulpile zburătoare ale lui Al Wendt
în copacul libertăţii
faima lui Pule pe o canava de 10 metri pe 3
unde 250.000, la Western Springs
beau cu sete din izvor. Ascultă-i cum cântă:
kiribati, fijians, tuvaluans, samoani,
ni-vanuatuani, rotumani, tongani,
nouzealandezi de origine
și fuziunea de la Niue cu muntenii din Scoția
creează Fij-ongans, oamenii mării-Raro
şi insularii-Pakeha.
Noi am avut Muldoon-ul nostru
dar el nu a fost Mugabe
noi suntem pe al patrulea loc în lume
cu cea mai puţină conspiraţie politică
noi suntem liberi să purtăm
tricourile noastre cu lozinci.
Pe strada Reginei citesc:
Politicienii sunt la fel peste tot.
Promit un pod unde nu există niciun râu.
Şi acesta, din Taupo, mai jos de lac:
În NZ oricine poate fi prim ministru –
este un risc pe care ţi-l asumi.
Noua Zeelandă este o ţară norocoasă
unde dreptul nostru din naştere şi datoria civică
ne permit să votăm sau nu – este liber
nu există nici un vot cu amprentă violetă
nici satâr ţinut la gâtul familiei tale
nici AK47 să te convingă la urne
nici stat în praf, fluturând acelaşi steag
ca maşinile prezidențiale.
Noua Zeelandă este o ţară norocoasă
avem o geografie surprinzătoare
nicio topografie de pământ blocat
suntem departe, dar destul de aproape să vedem
că economia noastră de produse lactate
produce lapte, în acest pământ de miere.
Kiwi (neozeelandezi) – Shakespeare,
familii de oieri patrulând în
cizme de cauciuc, tricouri negre purtate cu mândrie,
mentalitatea că ingeniozitatea este soluţia
în industrie și companii
este Fred Dagg adaptându-se la viaţa de oraș.
Avem apă ca nimeni altii
turbine eoliene și cele cu energie solară
și Antarctica: Terra Australis Incognita
exploratorii noștri polari –
eroii noştri cunoscuţi pe tot globul.
Este un pământ al oportunităţii
munca grea se face sincronic
acolo unde noi încă putem gândi diferit
pentru că noi suntem
Oceanul Pacific al neozeelandezilor
barca din lemn de totara parcată
lângă cromatul Humvee
alături de Vespa, lângă taxiul
modernizat al unchiului
unde frumusețea plajelor este gratuită,
locuri rezervate pentru corturi de joacă,
papuci de plajă, lipa-lipa.
Modelul Rachel Hunter
picioare goale lopătând apa
sub sfântul nostru ozon caracteristic.
Orașul Frate din desenele animate de la TV
mentalitatea Vultur vs. Rechin
transformată de Ierusalimul lui
Jim Baxter în Ponsonby,
poezia berii DB Bitter a lui Sam Hunt
brioşele Devonshire
la o ceaşcă de ceai, la Mansfield
jachete Corduroy pentru demnitari,
roind ca albinele în costume albastre.
Da, Noua Zeelandă este o ţară norocoasă
este o ţară curajoasă
bani din cântat şi cerşit pe strada Cuba
unde poti cumpara McDonald şi KFC,
lângă oase de porc, puha şi palusami
taro, kumara si sapa sui
mâncare indiană iute cu curry
mâncare coreană gătită la wok – fără MSG
pe piaţa liberă a includerii din Otara.
Şi nu-i aşa că o ducem bine la nivel global?
Nu-i aşa că All Whites
au fost buni în Cupa Mondială în 2010?
Winston Reid a făcut-o şi noi toţi ne amintim când.
Prima noastră medalie de aur olimpic în 2012,
vâslaşii din insula de sud
Joe Sullivan din Picton,
Nat Cohen din Invercargill
ultimul nostru aur olimpic,
nedreptăţita noastră kiwi-tongană
Valerie Adams câștigă a doua zi
după ce au fost îndreptate toate greșelile.
Noua Zeelandă este o ţară norocoasă
când cea mai mare anomalie a natiunii noastre
este libertatea de “a fi” sau “a nu fi”
să fii adeptul noii culturi sau celei tradiţionale,
să porţi burqa sau faţa şi părul descoperite
avem educație liceală și preşcolară
spitale, reciclare a deşeurilor și biblioteci.
Noua Zeelandă este o ţară norocoasă
dar, la fel ca Sir Tipene și Sir Paul Reeves
trebuie să ne extindem orizontul
altfel putem spune Noapte bună kiwi
și tot ceea ce credem că este liber
devine ostatic pentru o economie mondială.
Avem nevoie de interacţiunea generațiilor
eco-durabilitate
pentru combustibilii fosili
și sursele noastre de energie
în această țară a spațiului,
a apei și a mării.
Avem nevoie de un pic de Hillary
care avea aceeași teamă de înălțimi
ca tine si ca mine
dar a doborât-o pe nenorocită, în final.
Da, Noua Zeelandă este o ţară norocoasă,
norocoasă, norocoasă, norocoasă.
(DARK SPARRING, Auckland University Press, 2013, reprinted 2017)
***
NEW ZEALAND, THE LUCKY COUNTRY
(for Leadership New Zealand and Jo B)
New Zealand, the lucky country
Aotearoa, land of divine poetry
of Papatuanuku and Rangi
lovers of land, sky and sea
progenitors of Maori.
Yes – New Zealand’s a lucky country.
Lucky, the brothers were restless sons
lucky, they warred where dark had won
lucky, they longed for the light of the sun
and the warmth of the open air.
Lucky, Tane was the heart-led son
seeking bloodless revolution
lucky, he had the strengths to stand
and pry his parents apart.
Lucky the lovers loved so much
missing the caress of each other’s touch
for Rangi cries tears from the sky so freely
and Papa’s fecund soil’s so healing
giving us Tanemahuta’s forests and jade green
rivers, lakes, underground springs
a green belt round this nation’s hips
kissed all over by Moana’s blue lips.
From Te Wai Pounamu to Te Ika a Maui
greenstone to fishtail, lucky, lucky country.
See the pohutukawa blush deeply
along cliff edges rising steeply
where the dead depart for Hawaiki
from Cape Reinga to Rakiura’s sea.
Yes, New Zealand’s a lucky country
if you’re not Tangata Whenua
you’re Tangata Tiriti
whether British, South African or Somali
Chinese, Indian or Israeli
we’ve got the diversity
no ethnic cleansing policy –
well, except for around 1833
that ‘infected blanket’ strategy
Britain’s Manifest Destiny
taking land by any means necessary
historical platform for Maori
fighting land wars, foreshores,
Bastion Pointing the way
to O, blessed Tiriti o Waitangi
setting a fire in your belly
against paternalistic tyranny
Just do it said Sir Tipene
was before Nike.
Yes, New Zealand’s a lucky country
this land, home to migrant tauiwi
from 1858 Wellington Gujarati
to Al Wendt’s flying fox in a freedom tree
Pule’s tapatalk canvassed 10 metres by 3
where 250,000 at Western Springs
drink deep from the well. Hear them sing:
Kiribati, Fijians, Tuvaluans, Samoans
Ni-Vanuatu, Rotumans, Tongans, NZ-borns
and the fusion from Niue to Scottish Highlanders
makes Fij-ongans, Raro-moans,
and Pakeha-islanders.
We had our Muldoon but he was no Mugabe
we’re fourth in the world
with the least political conspiracy
we wear our sloganed t-shirts freely
in Queen Street I see:
Politicians are the same all over.
They promise a bridge
where there is no river.
And this one, from Taupo, down by the lake:
In NZ anyone can be Prime Minister –
it’s a risk you take.
New Zealand’s a lucky country
where our birth-right civic duty
lets you vote, or not – it’s free
there’s no one purple finger vote
no machete held at your family’s throat
no AK47 to persuade you at the polls
no standing in the dust,
waving the same flag as the Presidential Rolls.
New Zealand’s lucky country
we’re inconvenient geography
no land-locked topography
we’re far but close enough to see
our dairy economy
makes the milk, in this land of honey.
Kiwi-Shakespeare shearing farming families
gumboot brigading, black singlet parading
no.8 wire mentality
in Enterprise and Industry
it’s Fred Dagg haggling in the city.
We’ve got water like no other
wind turbines and solar power
and Antarctica: Terra Australis Incognita
our polar explorers – our global heroes.
It’s a land of opportunity
hard work meeting synchronicity
where we can still think differently
‘cos we’re Te Moana Nui a Kiwa’s Kiwis
totara waka parked next to chromed Humvee
next to Vespa next to Uncle’s suped-up taxi
where beaching beauty is for free
reservations of canvas teepees
jandals flip-flopping
Rachel Hunter tip-topping
bare feet lapping the sea
under our Holy ozone CV
bro’ Town cartooning out TV
Eagle vs Shark mentality
Jim Baxter’s Jerusalumming it in Ponsonby
Sam Hunt’s DB Bitter poetry
Mansfield’s Devonshire
scones over a cuppa tea
corduroy jacket dignitaries
swarming hive blue-suited bees.
Yes, New Zealand’s lucky country
it’s a plucky country
Cuba Street busking, husking money
where you can buy McD’s and KFC
next to pork bones, puha and palusami
taro, kumara and sapa sui
swirling Indian curries
Korean woking – no MSG
in Otara’s free market of inclusivity.
And don’t we do so good globally?
Didn’t the All Whites do all right
in the World Cup twenty-ten?
Winston Reid did the deed,
and we all remember when.
Our first twenty-twelve Olympic gold,
South Island boys rowing
Picton’s Joe Sullivan,
Invercargill’s Nat Cohen
our last Olimpic gold,
our shot-putting Kiwi-Tongan
Valerie Adams wins the day
after righting all that wronging.
New Zealand’s lucky country
when our nation’s greatest anomaly
is the freedom “to be” or “not to be”
to be nouveau culture or customary
to walk with burqa or face and hair free
we’ve got education high school to kindy
hospitals, recycling and libraries.
New Zealand’s a lucky country
but like Sir Tipene and Sir Paul Reeves
we’ve got to horizon-seek
otherwise it’s Goodnight Kiwi
and everything we think is free
lies hostage to a world economy.
We need inter-generationality
eco-sustainability
for our fossil fuels and energy
in this land of space, water and sea.
We need a bit of Hillary
who had the same fear of heights
as you and me
but knocked the bastard off anyway.
Yes, New Zealand’s a lucky, lucky, lucky, lucky country.
–––––––––––
(DARK SPARRING, Auckland University Press, 2013, reprinted 2017)
*Traducere (Translated in Romanian language by): Valentina TECLICI

Valentina TECLICI: Destăinuire prin Cuvânt

Mulţumiri din suflet, Valentinei Teclici (poetă, scriitoare, editoare şi traducătoare) pentru minunata cronică la volumul meu de versuri „O corabie la timp potrivit”!

Este posibil ca imaginea să conţină: Vasilica Grigoras

În PARNASUL românesc, Vasilica Grigoraş a intrat relativ târziu, cu paşi discreţi, subtili, dar siguri. Autoarea vine spre poezia modernă din sfera liricii de inspiraţie niponă, încununată de numeroase premii şi menţiuni primite de-a lungul anilor pentru esenţa şi imaginile strălucite create în senryu, gogyohka şi, în special, în tanka şi haikuurile publicate în limba română şi în ediţii bilingve (română-engleză).

Multiplele sale abordări sunt rezultanta firească a unei vaste acumulări cultural-literare, spirituale, pe care şi le-a interiorizat şi le-a acordat timpul necesar pentru decantare şi exprimare. În toate formele de exprimare descoperim faţete ale personalităţii sale, ale formării şi împlinirii, dar opera rămâne unitară în ansamblul său. Se desprinde setea de armonie, de lumină, de credinţă, de autodepăşire, de dăruire, ceea ce dă originalitate şi prestanţă scriiturii sale.

Emoţiile, sentimentele, trăirile şi ideile constituie materia primă prelucrată cu măiestrie, de data aceasta în volumul „O corabie la timp potrivit”, Editura PIM, Iaşi, 2018.

Cartea începe cu o destăinuire sinceră a poetei (motto). În opinia sa: „Poezia este un monolog interior, o căutare de sine, o evadare din labirintul vieţii, e amintire şi visare. Este un mod de a sta de veghe, o cale de a te reinventa; te descoperi pe tine însuţi pentru a te dărui celorlalţi, spunând ceea ce nu ai îndrăzni să spui altfel… Este focul aprins de o scânteie divină. Este O CORABIE LA TIMP POTRIVIT”.

Continuă firul confesiunii: „Scriu/ pentru că astfel/ sunt liberă/ de trecut şi viitor/ mă-mbrac în liniştea clipei/ şi-mbrăţişez chipul senin/ continui mişcarea minţii/ căpitan de echipă/ în maratonul vieţii/ dansez vals după vals/ pe clapele pianului/ încă verde al timpului/ şi cânt Odă bucuriei/ pentru tot ceea sunt.”(De ce scriu)

Poezia Vasilicăi Grigoraş este o călătorie în lumea sufletului, în lumea ideilor, dar şi în lumea reală. În opinia poetei, lacrima este utilă fiinţei umane pentru că ea ne ajută să ne eliberăm de trăirile negative: „Prin ceaţa vălurită/ mă-ntâmpină/ unde nesătule/ şi contradictorii,/ venite din direcţii diferite/ care-mi sfarmă şi seacă/ într-un glas unic/ dorul de comoara/ din sufletu-mi tremurând.// În dansul stropilor/ îmi deschid aripile/ cu dorinţa/ de a-mi recupera/ lacrima pierdută/ în somnul de veghe.”(Lacrima pierdută) Autoarea doreşte să-şi recupereze lacrima pierdută deoarece simte o imperioasă nevoie de reflectare şi înţelegere pentru a-şi interioriza nădejdea ca virtute: „cu pumnii plini de mătănii/ şi rugăciunile/ stropi de lumină/ mă lepăd de învelişul/ înţelesului de-altădată/ punându-mi nădejdea/ în cele ce vor veni/ dând glas înfiorării/ verdelui molatic al tufarilor/ cu scântei de licurici/ şi veselie de prunci.” (Nevoia de înţelepciune)

O pondere însemnată în volumul de faţă este poezia de dragoste: „O privighetoare fără nume/ trubadur celest/ la căderea serii/ în calde armonii/ îmi cântă doar mie/ despre dragoste./ Şi ţie, pentru că altfel/ polenul n-ar mai fecunda/ bucuria clipei.// O corabie la timp potrivit/ dragostea ta ancorează/ în inima mea.// Dragostea noastră” (O corabie la timp potrivit) Întâlnim aici o lirică erotică de tip spiritualizat. Se adresează în primul rând sieşi şi Dumnezeului său interior. „Întâia-mi dragoste/ eşti Tu, Doamne!/ Te rog, pune pecetea Ta/ pe inima mea/ şi cu voia Ta,/ mântuieşte-mă!”( Întâia-mi dragoste) Delicateţea şi duioşia sentimentelor se răsfrâng subtil asupra celorlalţi pregătiţi să înţeleagă şi să primească emoţia estetică. „Vino, iubite/ să ne plimbăm/ prin marele atelier/ al cunoaşterii,/ inspirând vraja/ aştrilor neadormiţi!” (Vino, iubite)

Vasilica Grigoraş închină un poem profund femeii, văzută ca un: „Sunet solemn de orgă/ or ton de vioară-n surdină,/ tablou în lumini şi umbre,/ filă de carte scrisă cu migală/ într-un alfabet indescifrabil.” (FEMEIA, făptură de taină adâncă) şi unul trist, dar înălţător, mamei: „Ne trezim dintr-un somn prelung/ împovăraţi de lucrurile nespuse la timp,/ conştientizând că suntem eroii negativi/ dintr-o poveste pe care doar EA/ a făcut-o cea mai frumoasă.” (Prea târziu, Mamă!)

În volumul „O corabie la timp potrivit” se observă o evoluţie ascendentă a autoarei pe scara poeziei. Cu pana-i cizelată prin cultivarea ideii poetice într-o aleasă exprimare intelectuală, poeta îşi descoperă vocea proprie, distinctă, echilibrată. Ea spune cât are de spus, acel sâmbure de adevăr: „deznod/ cifrul pulsului/ din miezul spiritului/ înlătur / funinginea din suflet/ şi inspir/ parfumul blând mirositor/ al crinilor imperiali” (Liberă de contract)

Vasilica Grigoraş este un poet interiorizat, un soliloc, un prieten loial, iubitor de oameni, de înţelegere şi de linişte, un spirit conciliant. Strigătul durerii, al revoltei interioare, dar şi al descătuşării vine din iubire: „Stăpânită de lacrimi,/ îşi pipăie blând/ cicatricile nevindecate,/ printre suspine/ pune surdina gândurilor/ şi descoperă farul înalt/ din sinele său/ din care ţâşneşte/ şi se revarsă lumina.” (Agonie de noiembrie)

Autoarea este un bun observator, nu-i scapă nimic din ceea ce se întâmplă în jurul ei. Constată cu mâhnire că omenirea devine din ce în ce mai cangrenată, iar vremurile în care trăim devin din ce în ce mai turbulente. În aceste condiţii, se erijează în purtător de cuvânt al omului şi umanului: „Este musai/ să despicăm/ cu ascuţişul fin/ al privirii/ cu trezvia/ sufletului curat/ şi luciditatea/ laserului minţii/ labirinturile lumii/ de azi/ să citim/ îndărătul cuvintelor/ rostite cu inflexiuni/ cifrate ale vocii/ şi să descoperim/ în miezul faptelor/ măsluite/ şi derulate/ fără noimă/ oglinda pură/ a unor tertipuri/ aparent banale/ în realitate/ greşeli desăvârşite.” (Necesitate)

Întâlnim în poezia din acest volum o muzică a sufletului care se îngemănează cu imagini de vis şi taine ale armoniei universale. O mişcare mereu generatoare de lumini noi, de note în cheie optimistă, de noi speranţe. Un echilibru al naturii, al spiritului şi al trupului într-un ritm care desăvârşeşte universul şi viaţa: „apăs clapele/ pianului interior/ chipul mi se-nseninează/ prind vigoare/ deschid/ jurnalul inimii/ pictez cu alb pe alb/ şi mă regăsesc/ în floarea de ierbar/ dialogând cu/ propriul orologiu// (…)mă îmbăt/ cu varietatea/ culorilor/ şi mă simt/ binecuvântată/ de îmbrăţişarea/ curcubeului/ din anii de-altădată” (Pictând cu alb pe alb).

Caracterul intim, spontaneitatea şi accentul exprimării sunt caracteristici fireşti ale poeziei sale, la fel ca nuanţarea imaginilor prin discreţia cuvintelor. Interpretarea sublim-intelectuală a trăirilor reflectă gradul de sensibilitate al autoarei şi subliniază esenţa. În viaţă sunt urcuşuri şi coborâşuri chiar şi în dragoste, iar autoarea iarăşi se destănuie, spunând-ne: „Mă iau de mână ca pe un copil,/ mă rog şi sunt învăluită/ de avalanşe de lumină.// Vibraţia albastră mă-mpresoară,/ navighez în fluviul din ochii tăi,/ cu blândeţe inspir molecule/ din dragostea ta.// Începe procesul de revigorare/ respir adânc şi zbor, visez din nou.” (Respir adânc şi zbor)

Poeziile Vasilicăi Grigoraş sunt active, ideile, imaginile sunt în mişcare, uneori jucăuşe, alteori ferme, în funcţie de mesajul pe care doreşte să-l transmită cititorului. Întâlnim aici imagini vizuale, auditive şi olfactive de mare intensitate şi putere de penetraţie în sufletul cititorului. Poezia sa se distinge printr-un lirism personal, un subiectivism aparte. Autoarea s-a construit pe sine etapă cu etapă, s-a rafinat spre a se înălţa treptat dar cert în creaţia sa poetică şi… se lasă descoperită încetul cu încetul de cei care au un gust fin pentru poezia profundă.

–––––––—————————-

Valentina TECLICI,

Noua Zeelandă, 30 mai 2019