Valentina TECLICI: De dragoste, la aniversare

DE DRAGOSTE, LA ANIVERSARE

Prietenei mele de-o viaţă*, Vasilica Grigoraș

De-aproape jumătate de secol călătorim.

Călătorim împreună pe-nvolburate mări,

ori line ca pluşul acceptării.

În calea noastră, mereu ne-a ieşit

O corabie la timpul potrivit.

Când umăr la umăr am urcat

munți împăduriţi de speranţe,

ori arşi de vulcanii dezamăgirilor,

Doar cu pana inimii, înmuiată

în cerneala divină, Odă prieteniei noastre

s-a scris, poveste de seară,

Izvoare nesecate sorbind din astre

necondiţionată iubire.

Filosofia ne-a dat un plus de adâncime,

ne-a lărgit orizontul cu încă o linie

şi ne-a molipsit de neliniştea căutărilor:

de sine, de mister, de absolut,

de obsesia întrebărilor.

În lumea cărţilor, am fost acasă,

ocrotite şi hrănite de slove.

În era comunistă, să fii umil bibliotecar,

pentru spiritul liber a fost supremul dar.

De-aproape jumătate de secol călătorim.

Călătorim împreună, Ochi în ochi cu luna,

lăsând uşa sufletului larg deschisă

zăpezilor albastre când Ninge pe oglinda lunii.

Indiferent de Starea vremii azi sau mâine,

Corabia noastră din neant coboară,

ne-aşteaptă în faţa uşii, la scară.

Plutim cu ea în lumea poeziei

într-o permanentă căutare a eului interior

şi evadare din mundan.

Raze de soare pentru Sara

ne luminează copilăria săltând în noi

liberă, sălbatică, sprinţară

Prin vene curge primăvara,

sufletu-i plin de muguri noi.

De-aproape jumătate de secol călătorim.

Călătorim împreună în corabia

mereu sosită la timpul potrivit.

Ceva profund şi tainic mereu ne-a înfrățit

şi-am frământat împreună cuvântul

şi copt pâinea prieteniei

la soarele adevăratelor valori.

În viaţa plină de-ncercări,

Domnul ne-a ţinut de câte-o mână

binecuvântând călătoria împreună.

*Destinele noastre s-au unit în urma cu 47 de ani, când ne-am întâlnit prima dată şi am sărit amândouă în sus de bucurie, în faţa listelor afişate cu rezultatele celor admiși la facultatea de filosofie. Asta a fost una dintre similarităţi, să alegem să studiem acest subiect atât de complex şi de interesant. Alte asemănări au fost: o perfectă comunicare, mereu pe aceeaşi lungime de undă, un similar simţ al umorului, munca de dascal – o carieră scurtă pentru amândouă, munca de bibliotecar – o carieră mai lungă, dragostea pentru citit, călătorit, credinţa că familia şi prietenii sunt prioritatea vieţii, pasiunea de a scrie, de a încerca diferite genuri literare.

Vasilica Grigoraş este pentru mine nu numai prietena de-o viaţă, confesorul meu, persoana cea mai de încredere să-i cer un sfat şi cea care-mi sare prima în ajutor, ea este mai presus de toate, sora spirituală pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu şi a cărei dragoste necondiţionată am simţit-o mereu.

 

La multi ani! Valentina Teclici, Noua Zeelanda

30 mai, 2018

Reclame

Mariana Gurza: Dar

Imagini pentru valentina teclici

„Poezia pentru mine este un mod spiritual de-a explora tainele sufletului şi-ale gândului. O cale unică de-a împărtăşi propriile frământări, îndoieli, întrebări, revelaţii, observaţii cu tine însuţi, cu semenii şi întregul Univers. Este nelinişte, căutare, energie. Este tinereţea fără bătrâneţe.”

Valentina Teclici

 

Dar

                (Valentinei Teclici, la ceas aniversar)

 

Tu ai pătruns în sufletul meu

prin poeme albastre

pictate în culorile Universului.

Uneori mă trezesc glasuri de copii

ce te strigă de dor,

din țara unde nu există bătrânețe

 

Aripile mele te înfășoară mistic

zburând peste poduri bine create

în timpul nostru.

 

Este ceea ce noi numim

dar împărătesc

prin iubirea dintre noi

prin ctitorii ce se vor neterminate…

Suntem încorsetate în timp

cu reflecțiile și problematica lumii

dar ne păstrăm respirația

prin rugă…

Aparținem celor dragi

credința fiindu-ne reazăm…

Dar candela aprinsă de tine,

arde pentru scump pământ românesc.

Omul, ca taină,

nu-și poate explica

cum Apa Vie,

smerește și binecuvintează…

 

Da, pe mine aripile uneori mă dor

dorind ca-n zborul meu

s-ajung în casa ta

și sfioasă

să-ți aduc din pacea lumii…

——————————–

Mariana Gurza

21 ianuarie 2018

Timișoara

 

Vasilica Grigoraş – Dorul de a râde româneşte

La mulţi, mulţi ani şi buni, Valentina Teclici!
Fotografia postată de Vasilica Grigoras.
Dorul de a râde româneşte
 (Poetei, traducătoarei şi scriitoarei, Valentina Teclici)
Născută în viscolul iernii
te-odihneşti într-un vulcan aprins.
În ochii tăi purtând seninul,
roua ce arde pe pleoape
adapă visul călătorului
spre orizonturi de lumină
şi-adâncuri diafane.
Clepsidra timpului tău
deapănă stropi
de-aghiasmă fierbinte…
Într-un colţ tainic al fiinţei
cultivi cu tandreţe şi dăruire
pomi roditori,
adunând în cămara-ţi sacră
fructul pasiunii
pentru cuvânt şi poem.
Inima plină de dragoste
debordează de fiorul metaforei.
Aici şi acolo străluceşti
precum scoica paua
cu irizaţii multiple
în versuri bilingve.
Gândurile bune, visări albastre,
călătoare dar statornice păsări
îşi au cuibul în sufletul tău curat,
iar moara creaţiei macină
cuvinte cernute cu dibăcie
în stihuri înmugurite
pline de mireasma
harului divin.
Ziditor de Poduri lirice
peste maluri la mari depărtări,
semănător de bună sămânţă
în pământ fertil
unde ploaia credinţei
şi iubirii de rădăcinile strămoşeşti
sub zaimful unui sentiment
neostoit, veşnic verde,
mărturisit cu sinceritate
dezvăluie năvalnicul
„dor de-a râde româneşte”.
 
Vasilica Grigoraş
 

Vasilica GRIGORAȘ: În „The House of Music – Casa muzicii”, armonie în cuvânt şi imagine

Întru bucurie, Valentina Teclici şi Elena Ciubotaru au pus „mână de la mână”, idee lângă idee, aşezate cu har şi inspiraţie, precum picăturile unei averse de vară senină,  caldă şi blândă. Toate curg armonios într-un ritm ce compune „The House of Music – Casa muzicii”.  Este vorba de o carte pentru copii, cu destinaţia mărturisită: „Primului nostru nepoţel, Andrei-Răzvan, îi dedicăm această carte care adună experienţe foarte importante din viaţa lui pe care le-a trăit, împreună cu cei dragi, până la împlinirea vârstei de doi ani”. Este editată la Scripta manent Publishing House, Napier, Noua Zeelandă şi tipărită la PIM, Iaşi, 2018.

Cartea este în ediţie bilingvă (engleză-română), versurile aparţin poetei Valentinei Teclici (Noua Zeelandă), iar ilustraţiile Elenei Ciubotaru  (România). Cred ca este o bună ocazie să exclamăm: „Ce mică este lumea asta mare!”  Şi, pe bună dreptate. Cu îngăduinţa Domnului, tehnologia ultimilor ani ne ajută să fim aproape chiar şi la distanţe fizice de mii de kilometri.

Autoarele s-au aplecat cu dragoste asupra „bulgăraşului de aur” apărut în familia şi viaţa lor. Ambele trăiesc la maximum farmecul năzdrăvăniilor şi drăgălăşeniilor lui, ceea ce le ajută să se exprime literar şi artistic pe înţelesul celor de această vârstă. Cuvântul, imaginea şi culoarea într-o armonie perfectă.

Sursa de inspiraţie a celor două se află în familia lărgită a lui Andrei, părinţi, bunici, de-o parte şi de alta. Eroul principal, prinţişorul blond, slăbuţ, cu părul zulufat atrage atenţia tuturor. Bine dispus, spre deliciul alor lui, cântă împreună cu jucăriile: Totul cântă la Andrei în casă. / Când se scoală, el întâi apasă / pe primul buton ieşit în cale / şi jucăria cântă-n gura mare.” (Casa muzicii)

Andrei nu se opreşte doar la a cânta şi asculta orice fel de muzică, el are şi un artist preferat, mai bine zis este chiar fanul Cleopatrei Stratan, şi ea copil, deja în mare vogă. Însă, admiraţia pentru interpretă îl face să-i simtă privirea aprinsă prin ecranul televizorului, ceea ce-l face să creadă că-i împărtăşeşte dragostea:De mai bine de un an, / Cleopatra Stratan a devenit / cântăreaţa mea personală / şi fanul meu vestit. // De mine-i precis fermecată. / Ca o regină mă priveşte prin ecran / şi-mi cântă ziulica toată / cu neaoş accent moldovean.” (De-a fanii)

Cartea este plină de tâlc, preocupările lui Andrei sunt multiple. La loc de cinste stă pasiunea pentru maşini. Este fascinat de piesele componente: volan, roţi..: Maşinile-mi plac să le-mping tare / şi-atunci când zboară cu mine călare. / Îmi plac volanele de la tractoare / să le rotesc cu mâinile, că sunt în stare.” (Andrei şi roţile)

Printre jucăriile misterioase se află şi o răţuşcă galbenă poznaşă, care se ascunde şi-l aşează pe Andrei în postura de detectiv priceput: „Andrei din joacă se opreşte / şi raţa galbenă pe loc o găseşte,/ în cartea în care ea locuieşte / cu un cal, un urs şi-un peşte… // “Raţa galbenă-i aici. Iată! / Andrei cu mânuţa arată. // Familia aplaudă, se entuziasmează, / în timp ce raţa galbenă se minunează: / “Băieţelul ăsta-i isteţ tare, / mă găseşte fără nici o ezitare”. (Unde-i raţa galbenă?)

Şi parcă nu mai este nimic surprinzător în ceea ce priveşte utilizarea tehnologiei. Ştie foarte bine că pentru a se întâlni cu bunicii din România, deschide computerul, accesează internetul pentru un skype şi le face o vizită online  pentru cel mai personal transfer de dragoste: Lili şi Toni locuiesc în laptop / şi asta-i normal pentru Andrei, / care-n fiecare week-end “toc, toc” / le bate la uşa ecranului: “Hei, / mi-e dor de voi, dragii mei”. (Vizite la Oneşti)

Autoarea versurilor sesizează cu bucurie şi gusturile culinare ale lui Andrei:

„Andrei după stafide nu mai poate / şi le mănâncă din mânuţă pe toate. / Metodic, cu poftă savurând / dulceaţa fiecăreia, pe rând.” (Măi ce bune-s! Ce-mi mai plac!)

Nu este trecută cu vederea nici hărnicia nepotului, surprinsă cu artă atunci când merge în vizită la Napier : Mătur tot praful de pe trotuar, / pun bine o parte în buzunar. / Smulg din răsaduri, că-s înghesuite / şi riscă să crească pipernicite. / Ud cu furtunul orice şi pe-oricine / chiar şi pisicile, ha,ha, şi pe mine. // Când vin la Napier, mare bucurie. / Şi-ntreaga familie ştie / că-s plin de energie şi de zel, / cel mai cu iniţiativă băieţel.” (Vizite la  Napier)

Textul poeziilor este hazliu, ghiduş. Farmecul versurilor este sporit şi de cuvintele stâlcite de Andrei, pe care le pronunţă cu multă dezinvoltură şi bucurie în prezenţa celor dragi. Vocabularul stâlcit, este motiv de distracţie, de antren în întreaga familie.: La dulapuri uşile-s închise, / şi la camere, la fel. / Porţile-s afară ferecate, cu zăvoare fel de fel. Pe stradă, toate maşinile / au portierele-ncuiate. / Garajele obloanele şi-au tras / şi nici un spaţiu n-a rămas. // Asta-i precauţie de cinci stele / să nu-mi prind în uşi degeţele! // Ca totul să fie închis / pentru mine este normal. / Şi de-aceea pe unde trec, / repet ca un papagal:

 “S-a chis”, “S-a chis”. (“S-a chis”, “S-a chis”)

Poeziile sunt nişte pilule concentrate de bună dispoziţie,  cu gust dezirabil şi aromă binefăcătoare, pe care destinatarul mesajului le adulmecă pe deplin.  Şi ce ne poate încânta cel mai mult la nepoţii noştri decât candoarea şi naivitatea sublimă: – Unde-i Andrei? / – Caută-l de vrei. / Da-i greu de găsit / că e tot pitit / după zece  / rămurele, / răsfirate degeţele.” (De-a v-aţi ascunselea)

Cartea ne introduce într-o atmosferă plăcută a relaţiilor de familie frumoase, fireşti, ceea ce reprezintă un climat benefic, potrivit pentru o dezvoltare armonioasă şi echilibrată a copiilor. Aşadar, fiecare filă din această carte este un fragment de poveste, o mică  imagine luminoasă, expresivă, discretă şi graţioasă surprinse admirabil atât de  poetă, cât şi de ilustratoare. O colaborare frumoasă, (nu este prima, este recidivă), şi le urez să semene în continuare harul pe acestă cale plină de lumină şi armonie.

—————————————

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

17 ianuarie 2018

 

Valentina Teclici: Uneori, pe Mariana Gurza aripile o dor

Uneori, pe Mariana Gurza aripile o dor

de-atâtea Gânduri nocturne

care lasă urme de zbor,

albastru Paradox sentimental

pe marea trecere.

Nevoia de a sfida tăcerea

dansează Lumini şi umbre

orbitoare şi sumbre.

Din care colţ al Universului se-aude

corul îngerilor ca un răspuns?

Tăcerea devine biblie,

rugăciune fără de apus.

 

Şoapte gândite, Ultimul strigăt

venite hăt din Univers,

deschid căile credinţei

cu umilinţă de vers.

Gânduri nocturne celest luminate,

Dumnezeu şi umbră.

Dumnezeu şi lumina de început,

iertătoare de păcate.

 

Uneori, pe Mariana Gurza aripile o dor,

Ultimul strigăt si şoaptele gândite.

Simplu, curat, vindecător

Lacrima iubirii-i cade mănoasă

pe sufletele arse de dorul de-acasă.

 

———————————–

Valentina Teclici

Noua Zeelandă

2 octombrie 2017

Ana Urma: Poduri Lirice – Poetical Bridges (poeme)

https://i1.wp.com/www.marianagurza.ro/blog/wp-content/uploads/2017/07/URMA-Ana.jpg

Născută în 1957, pe meleaguri vasluiene. Întâlnirea cu poezia s-a produs în anul 2007, anul în care poeziile sale devin publice pe site-uri literare. În anul 2009 editura online Semănătorul îi publică volumul „File de jurnal”. 2010 este anul întâlnirii cu poezia de inspiraţie niponă, haiku. 2015 este anul  apariţiei  primelor volume pe suport de hârtie: „Isadorable”, poezie, editura ArtBook şi „Ploaie de vară”, haiku, editura PIM. În anul 2016 vede lumina tiparului volumul „File de jurnal”, editura PIM. Este membră a cenaclului Lira 21 şi a grupului Romanian Haiku, participă la concursuri şi obţine premii naţionale, publică în antologii de poezii şi proză,  până în prezent peste zece.

Ana Urma completează: Scriu pentru că simt nevoia să dau viaţă unei imagini, unei amintiri, unei impresii. Gânduri luminoase, cred preexistente, mă caută şi mă găsesc pe mine cu mintea şi inima deschise spre miracol, la momentul  şi locul potrivit. Oricât aş amâna clipa se produce acel declic şi poezia triumfă într-un cântec venit de dincolo de cuvinte, scoţând la iveală nebănuitele valenţe ale sufletului dar şi legătura tainică cu universul. Cred că în spatele cuvintelor se află acelaşi resort magic care-l face pe pictor să dea culoare pânzei, pe muzician să compună învăluitoare acorduri, pe sculptor să dea formă pietrei, fiecare mulţumind cerului prin ceea ce face, pentru clipa sa de graţie”.

***

Born in 1957 in Vaslui area, Romania. Her encounter with poetry happened in 2007 when she published her poems on different literary websites. The online Semănătorul Publishing House published her book „Pages of Journal” in 2009. She became interested in haiku, the Japanese inspired poetry, from 2010. In 2015 she published her first paperback books, „Isadorable”, poems, at ArtBook Publishing house and „Summer Rain”, haiku, at PIM publishing house. In 2016 she published her book „Pages of Journal” at PIM publishing house.

She is a member of the Lira21 Circle and of the Romanian Haiku group. She participates in competitions, and her work won national awards and has been published in over ten anthologies of poetry and prose so far.

 

Ana reflects: ‘I write because I need to recreate a picture, a memory, an impression. Bright thoughts, probably pre-existing, seek and find me at the right time and place with an open mind and heart to the miracle. As much as I would postpone that moment, enlightenment occurs and poetry triumphs in a song that came beyond words, revealing unknown facets of the soul and also the mysterious connection to the universe. I think behind words there is the same magic impulse that makes the painter color the canvas, the musician compose dreamy arrangements, the sculptor shape the stone, each of them thanking heaven though their creation, for their moment of grace.’

 

 

LIBRET DE FLORAR

 

coboară şi urcă
printre cutele ierbii
frumuseţea dansând
în spirale de apă
e şarpele verde

cu trupul de fum
cingătoarea ţinutului viu
şi notele ploii compun

passacaglii

la o rugă distanţă

de îngeri
bifez bucuria
pe mareele minţii
recunosc ritmul vechi
sfidând adormirea
falsează doar vântul

sinoptic
pe malul cu trestii
rând pe rând zăvoarele cad
mă-nfăşor într-un sari de apă
şi ultima fibră atinsă de cântec
transformă în păsări lichide
două braţe rămase în rugă

pentru ce le-a scăpat în ajun

trilul lor susurând

nota ploii

 

LIBRETTO FLORIST

 

 

he goes up and down

among the folds of grass

beauty dancing

in spiral water

he is the green snake

with body of smoke,

the belt of alive environment

and the rain’s notes compose

 

passacaglia

to a prayer away

from angels

I mark off the joy

on the tides of mind

I recognize the old pace

defying death

only the wind is out of tune

synoptic

on the reedy shore

one after the other the locks fall

I wrap myself in a sari of water

and the last fibre touched by song

transforms two praying arms

into liquid birds

for what they missed on eve

their trill is murmuring

rain’s melody.

 

 

RESTITUIRI 
În candela veche
mai arde
un rest de fitil

egal cu sfârşitul culorii
în hăuri de galben
respir

 

suflarea măsoară
şi albul cenuşii din vipii
glisând printre semne de tuş
vrăjit caligraf este ochiul
în bucla mătăsii
cuvintele ghem îmi şoptesc

doar să fiu

 

desprinderi de verde
în sâmburi striviţi sub carâmb
absorb în spirală aritmic ecoul
când zmeiele frunză sunt scrum
şi zidul străpuns de un gând
răspunde în magma primară
Eu Sunt
respir
între greieri şi stele
caligraful dezvoltă alt punct
învăţ ascultarea

Namaste!
şi cânt

 

GIVING BACK

In the old lamp

a residue of wick is still burning

equal with the faded colour

in the immensity of yellow

I breath

 

the breath counts

and the white ash from niches

sliding through ink marks

the eye is an enchanted calligrapher

in the silk’s curve

tangled words whisper to me

to only be

 

pieces of green

in pips crushed under the helm

I absorb the arrhythmic spiral echo

when leaf-kites are burnt

and the wall pierced by a thought

responds by primary magma

I am


I breathe

the calligrapher develops another full stop

between crickets and stars

I learn obedience.

 

Namaste!

and I sing

 

 

DISERTAŢIE DUPÃ UN POEM

desculţ
aş călca prin zăpezi
prin nisipuri fierbinţi sau ciulini
pentru liniştea necuprinsă în privirile tale
ţintuind-o-n amiezi

 

nopţile odihnesc
şi învăţ pe de rost cerul
fără hartă compas sau busolă
până îngerii fac cerc împrejuru-mi
pe străzi maculate
cu lumini putrezite în bălţi
urlă lupi nesătui pasc primejdii
fără sprijin rămân despărţirile
se ciocnesc în răscruci gânduri vrăbii

şi răsar în alt loc furtunos sau nostalgic

luminând motivul dintâi al iubirii
iau fărâme
le sădesc în alt om şi aştept
şi aştept până sevele frăgezesc cruste reci
sau pământ înţesat cu orgolii şi repet
şi repet până mugurii dau în iubire

 

(Cele trei poezii selectate în acest volum au fost publicate iniţial de Ana Urma în volumul ei Isadorable, Editura Art Book, Bacău, 2015)

 

 

DISSERTATION ON A POEM

 

barefoot

I would walk through snow

on hot sand or thistles

for the peace not included in your eyes

pinning it in afternoons

 

the nights rest

and I learn by heart the sky

without map or compass

until angels circle me

 

on soiled streets

with rotted lights in puddles

howling wolves avidly graze danger

separations remain without support

sparrows-thoughts collide at crossroads

and spring up in another stormy or nostalgic place

 

illuminating the first reason of love

I take crumbs

I plant them in another man and wait

and I wait until the juices tenderise cold crusts

or earth packed with pride and I repeat

and I repeat until the buds blossom love

 

(Ana Urma has initially published the three poems selected for this collection in her book Isadorable, Art Book Publishing House, Bacău, 2015)

———————————————–

*Translated by Valentina Teclici

Mere Taito: Poduri Lirice – Poetical Bridges (poeme)

 

 

Mere Taito este de pe insula Rotuman. Insularii Rotuman sunt indigenii de pe Insula Rotuma. Mere s-a mutat în Noua Zeelandă în 2007 din Fiji şi locuieşte în Hamilton. Creaţia ei a apărut în „Landfall, a fine line, Take Me to Bed” (TMTB) şi în diverse alte antologii din Insulele din Pacific in Fiji.

Lucrează ca instructor de design la Institutul de Tehnologie din Waikato. Scrie când timpul este bun cu ea.

 

***

Mere Taito she is a Rotuman Islander. Rotuman Islanders are indigenous to the island of Rotuma. Mere moved to New Zealand in 2007 from Fiji. She lives in Hamilton. Her work has appeared in „Landfall, a fine line, Take Me to Bed” (TMTB), and various other Pacific Island writing anthologies in Fiji.

 She works as an Instructional Designer at the Waikato Institute of Technology (Learning Works). She writes when time is kind.

***

BILINGV

 

cu aceste cuvinte

voi ridica braţele împotriva ta

voi urla un strigăt de luptă din acest loc al ruinei

voi lovi conştiinţa ta cu ura mea până când sângerează

 

ascultă engleza mea

 

cu aceste cuvinte

te voi înfăşura cu grijă într-o pătură groasă

în linişte îţi voi îmbăia picioarele în ulei cald de cocos

te voi căra în spate la casa mamei mele până sângerez

 

ascultă rotumana mea.

 

THE BILINGUAL

with these words
i will take up arms against you
scream a war cry from this place of ruin
pummel your conscience with my rage until it bleeds

hear my English

with these words
i will carefully wrap you in a thick blanket
quietly bathe your feet in warm coconut oil
carry you to my mother’s home on my back until I bleed

hear my Rotuman

 

REGULAMENT

 

ca să iubeşti necondiţionat:

creează o lege

completează un formular

scrie citeţ

semnează-ţi numele
ca să mori liber:

ceartă-te aprig cu o lege

completează un formular

vorbeşte cu convingere

sufocă-ţi boala
ca să şofezi o maşină:

respectă o lege

completează un formular

specifică-i marca

adnotează-i modelul

 

ca să cumperi lapte:

fii onest unei legi

completează un formular

declară-ţi sărăcia

dezvăluie orice avere

ca să salvezi un oraş:

verifică legea

completează un formular

informează inspectorul

declară o urgenţă

 

ca să respiri     să tresari

să te mişti    să caşti

să te întinzi    să clipeşti

să cazi

 

completează toate aceste

în p… mă-sii* de formulare

 

DUE PROCESS

to love unconditionally:
create a law
fill a form
write legibly
sign your name

to die freely:
quarrel heatedly with a law
fill a form
speak with conviction
gasp your disease

to drive a car:
comply with a law
fill a form
state its make
annotate it’s model

to buy milk:
be truthful to a law
fill a form
declare your poverty
disclose any riches

to save a town:
check in with a law
fill a form
notify the Controller
declare an emergency

to breath     to twitch
to move      to yawn
to stretch    to blink
to fall

fill all these fucken* forms

 

 

PALEONTOLOGUL

 

când soldaţii au venit

când ne-au dărâmat uşile

când l-au târât pe Seru afară

când i-au crăpat buzele cu o puşcă

când l-au călcat pe Gus în picioare

când au rupt pacea în fâşia noastră

 

ţi-am scris

ţi-am scris şi descris bucăţile distruse

te-am implorat

te-am implorat să ajuţi

ţi-am cerut

ţi-am cerut cea mai înfricoşătoare fiară

 

mi-ai scris

mi-ai scris şi mi-ai spus că-ţi pare nespus de rău

ai spus

ai spus că toti T-rex au dispărut

ai oferit

mi-ai oferit o Moa în schimb

 

ţi-am răspuns

ţi-am spus mulţumesc

am refuzat

am refuzat pentru că

 

Moa nu era flămândă de monstru

 

destul.

 

PALAEONTOLOGIST

 

when the soldiers came

when they kicked down our doors

when they dragged Seru out

when they cracked his lips with a rifle                                                        

when they stomped on Gus

when they broke the peace in our lane

 

i wrote you

i wrote you and described the broken pieces

i begged you

i begged you to help

i asked you

i asked you for your scariest beast

 

you wrote me

you wrote me and said you were deeply sorry

you said

you said the T-rexes were all gone

you offered

you offered me a Moa instead

 

i wrote back

i said thank you

i declined

i declined because the

 

Moa was not hungry of monster

 

enough.

————————————–

*Translated by Valentina Teclici