Vasilica Grigoraş – Haiku

Fotografia postată de Vasilica Grigoras.

rază de soare
prin uşa-ntredeschisă –
prisnă* în casă


*candelă veşnică

(Imagine internet)

 

Reclame

Vasilica Grigoraş – Haiku

Fotografia postată de Vasilica Grigoras.

teatru de umbre –
sub bagheta vântului
rufe pe sârmă

Comentariu: Corneliu Traian Atanasiu:
„Un poem obiectiv în care nu apare nici autorul și nici ființa umană. O observație simplă și reală, împletită cu intuiția autorului, este prelucrată cu inteligență și sensibilitate. Teatrul de umbre este confiscat cu desăvîrșit profesionalism de vînt pe post de dirijor. Actorii sînt rufele de pe sîrmă.
O alegorie perfectă care ne transportă în lumea lui ca și cum.”

(Ilustratie internet)
CSH, Romanian Haiku, etapa 562
(Săptămâna 20 – 26 August 2018)

Vasilica Grigoraş – O frunză-n vânt

Fotografia postată de Vasilica Grigoras.

Ca frunza-n vânt
mă tot frământ
pe-acest pământ.

Mă-ndoi
de prea multe ploi,
până ce în zare
curcubeu apare.

Mă îndrept agale
şi pornesc pe cale,
pe-o rază de soare,
blândă arătare,
ce-adie-n voie
la orice nevoie.

După ea mă duc,
peste munţi apuc,
merg pân’ la izvor
cuprinsă de-un dor
să m-adăp puţin
şi-ndată-mi revin
ca din senin.

Am ajuns în toamnă,
Slavă Ţie, Doamne!
Şi mă tot alint
Cu păr de argint
Şi cu domol pas
Mai fac un popas
Pentru preţios taifas.
File să mai dăruiesc
Celor ce-i iubesc
Pe final de drum
Din al meu album
Scris c-o pan-ascuţită
Doar de El sfinţită.

Ţine-mă cu bine
până voi apune,
răsărind în Cer,
doar atâta sper.

(Imagine internet)

Vasilica Grigoraş – Doar licărul candelei

Fotografia postată de Vasilica Grigoras.

La un moment dat
mi-a ieşit în cale
o minte inteligentă,
suplă, instruită
şi deprinsă
cu admirabile preocupări,
însă nu înceta
să se răfuiască
cu lumea-ntreagă
şi cu sine însuşi.

Vorbele-i
deloc întâmplătoare
examinate la lumina
unei experienţe
mai profunde
nu puteau fi smulse
din rădăcină,
nici înăbuşite
în tăceri adânci.

În licărul candelei
cu răbdarea
anilor fugari,
cu vorbe dulci
abia şoptite
şi mângâieri line
de vioară,
treptat,
acolo unde era
zgomot, întuneric, sufocare
se simţea
diluarea gândurilor reci
în care noaptea nu-i adâncă,
nici ziua doar lumină,
iar soneria interioară
anunţă murmurul senin
al înfloririi cireşilor
ridicând astfel cortina
spre adevăratul
izvor al iubirii.

Vasilica Grigoraş – Liberă de contract

Fotografia postată de Vasilica Grigoras.

în mijlocul toamnei
liberă de
orice contract
mai mult
ca oricând
mă îndepărtez
cu paşi siguri
de cei creaţi
îndreptându-mă
spre Cel necreat
neîncăput

deznod
cifrul pulsului
din miezul spiritului
înlătur
funinginea din suflet
şi inspir
parfumul blând mirositor
al crinilor imperiali

înţeleg că
apa revine la apă
lutul se-ntoarce în lut

împovărată de vini
tânjesc după Tine,
Doamne
nădăjduiesc
în bunătatea ta
şi Te rog,
mântuieşte-mă!

(Imagine internet)

Vasilica Grigoraş – „Ciobită”

Fotografia postată de Vasilica Grigoras.

„Ciobită”

Mami zice că-s frumoasă,
Însă taaare mofturoasă!
Are-o grijă foarte mare
Ce îmi face de mâncare.
Umple-ndată o farfurie
Şi cu dragoste mă-mbie,
Că e bună, hrănitoare
Ca o zi de sărbătoare.
Eu refuz că e „ciobită”,
Mami-i iar nemulţumită.
-Nu-i „ciobită”, este întreagă,
Hai, mănâncă, fată dragă!
-Ba-i „ciobită”,
Şi-are carne de vită!
-„Ciobită” sau neciobită,
Dar de gust, nu e lipsită.
-Ba-i „ciobită”, uite curge!
Cine ştie unde-ajunge?
-Eu ştiu unde, în burtică,
De mănânci, vei fi voinică.
Eu zic una, mama multe
Şi începe ea să guste,
Ca-nţeles vorba-mi greşită
Hazlie, dar nepotrivită,
Hrănindu-mă cu linguriţa
Până terminăm CIORBIŢA.

(Imagine internet)