ASCIOR – Antologia pentru Civilizația Creștină, 2017

Asociația pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR a hotărât în ședința Consiliului Director de azi 12 Sept, editarea unui volum „Antologia pentru Civilizația Creștină ASCIOR, 2017”, editare împreună cu scriitorii publicați în revista Orizonturile Bucuriei dar și cu alți scriitori care doresc acest lucru.

S-a hotărât formarea unei Comisii de admitere și editare: Președintele comisiei, ziarist scriitor Dumitru Dănăilă, (Vicepreședinte pe probleme de cultură al ASCIOR), consultat ziarist scriitor Diana Ciugureanu-Zlatan, (Vicepreședinte cu integrarea românilor al ASCIOR), consultat poet Girel Barbu, consultant-editor Mirela Minuţa Alexa, consultant scriitor Paulina Georgescu (Secretar General-Casier ASCIOR).

Antologia ASCIOR 2017 va cuprinde scurte articole, comentarii, proză scurtă, note de călătorii și pelerinaje, memorialistică, scurte monografii, poezii și poeme, grafică, tablouri, tot ce se poate încadra în ceea ce numim generic „Civilizația Creștină”.

Temele sunt religioase, științifice, istorice, privind diverse perioade culturale, teme naționale și internaționale, eterna și mirifica dragoste, în general temele deja abordate în cele 5 numere ale revistei Orizonturile Bucuriei.

Se primesc materiale deja publicate în revista Orizonturile Bucuriei, publicate în alte cărți sau reviste, dar și materiale noi.
Persoanele care doresc publicarea materialelor în această Antologie (se numesc „coautori” ai antologiei), vor trimite materialele, 3-7 pagini A4 în format word Tmes New Roman 12 la un rând la adresa antologieascior2017@gmail.com cu confirmare de primire.

Costurile de editare sunt estimate la 130-180 lei pentru 8 exemplare primite de coautor dar costurile sunt condiționate și de numărul de pagini admise la publicare și de numărul coautorilor, cheltuielile certe aflându-se la final când fiecare coautor va ști dacă are de primit sau de restituit bani pentru editare.

În consecință, doritorii vor depune odată cu trimiterea materialelor pentru publicare și suma de 150 lei în contul Mușat Nicolae la B Transilvania, Buzău RO27BTRLRONCRT0371052301

Materialele trimise fără suportul economic rămân pentru publicare în revista Orizonturile Bucuriei, când și cum se va putea.
Termenul limită de trimitere al materialelor și banilor pentru editare este 16 Octombrie 2017.

Vă așteptăm să fiți COAUTORI la prima Antologie ASCIOR: „Antologia pentru Civilizația Creștină ASCIOR, 2017” !

DOAMNE AJUTĂ!

Rugăm prietenii revistei Orizonturile Bucuriei și ai asociației ASCIOR să distribuie anunțul !

Anunțuri

Vasilica Grigoraş: „Mireasa din sufletul meu” – adevărata terapie pentru spirit

 

Un nou volum de poezie religioasă, intitulat Mireasa din sufletul meu“, Editura Editgraph, Buzău, 2017, autor Lorena Gabriela Gherghe.  M-a atras în primul rând prin titlu, apoi prin lectura poeziilor mi-am dat seama că este o carte deosebită, asupra căreia merită să zăbovesc ceva mai mult.

Vorbirea despre poezia religioasă este un demers delicat şi complicat. Mai mult decât orice pe lumea asta, credinţa este cea mai intimă şi mai personală stare a omului. Or, pentru a explica trăirile şi convingerile autorului, uneori este nevoie de a intra nepermis de mult în vasul duhovnicesc al acestuia pentru a asculta suavul glas al cântărilor sale. Dacă acest glas reuşeşte să impresioneze urechea sufletului cititorului, atunci, deşi dificil, acest lucru este posibil. Până la urmă, fiecare înoată în tainele poeziei până acolo unde îi este permis de puterea sa de pătrundere spre miezul trăirilor şi emoţiilor autorului, de pregătirea şi aplecarea sa asupra subiectului tratat, dar şi de fibra şi canavaua din care sunt ţesute versurile. Fiecare poezie trebuie citită în sine şi pentru sine, şi fiecare cititor înţelege ceea ce este pregătit să înţeleagă.

Cu gândul cel bun şi o stare sufletească prielnică,  am purces la o lectură mai atentă a poemelor Lorenei Gherghe. De la început am înţeles faptul că Hristos n-a stat prea mult la uşa inimii sale; aceasta, prin liberul său arbitru, i-a deschis degrabă, iar confirmarea acestui gest este însăşi această carte, care dovedeşte clar că Dumnezeu îi iubeşte sufletul pe cale de înflorire. În cartea de faţă întâlnim trei binecuvântate virtuţi ale poetei: cunoaştere, înţelepciune şi har. Bând din aceste trei izvoare prin care curge „apa vieţii”, Lorena Gherghe udă „pământul secetos” al fiinţei sale, dar şi al cititorilor, spre vindecarea spiritului.

Citirea acestor poeme declanşează trăiri autentice, transmite mesaje clare, complete spre sufletul cititorului. Se adresează şi celor care cred şi celor care nu cred, şi celor care ştiu, şi celor care nu ştiu ce înseamnă să crezi, dă relaxare şi linişte interioară, dar şi fiori greu de stăpânit. Cartea este un îndrumar dintr-o şcoală de iniţiere, un început bun, o experienţă de urmat şi de neuitat, momente de încântare şi de regăsire… Un excelent exerciţiu spiritual de rugăciune,  spovedanie, purificare, înduhovnicire… Un îndemn la nepătimire, o invitaţie la a ne înălţa.

Încet, încet, cu grijă şi atenţie sporită, am intrat în intimitatea spirituală a autoarei, pe care ne-o dezvăluie cu iubire de Dumnezeu şi de semeni. Şi cum ar putea fi altfel, când titlul volumului Mireasa din sufletul meu este atât de sugestiv? Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, însă doar unii sunt vrednici pentru a-L primi mireasă în sufletul lor şi să vadă totul într-o perspectivă plină de lumină. Poezia Lorenei Gherghe este ca buretele avid de apă, fiecare vers şi cuvânt este îmbibat cu apă sfinţită şi mir bine mirositor; este o poezie religioasă profundă şi aplicată intim pe percepte religioase, îţi crează emoţii nebănuite, emanând, fără rezerve, un dor nemărginit după dumnezeire.

Chiar din primele poezii, se observă faptul că autoarea a avut perioade de frământări, nelinişti, tulburări ale vieţii. Nu a găsit întotdeauna explicaţii mulţumitoare a ceea ce se întâmpla cu ea şi în jurul ei, de aceea începe procesul de căutare a unui ajutor, indentificându-L, în cel mai firesc mod, în Dumnezeu. Ne mărturiseşte că pentru a-L găsi, trebuie să-L căutăm, iar Calea Domnului nu este una uşoară, netedă, pavată doar cu flori bine înmiresmate, ci este una strâmtă, cu urcuşuri şi coborâşuri, cu anumite coclauri“, cu gânduri seci şi obosite“, de aceea, de multe ori ne împiedicăm şi cădem, însă, important este să ne ridicăm şi să mergem mai departe. În poezia „Te-am căutat“ ne dezvăluie drumul căutării, întâlnind atât lumini, cât  şi umbre, iar după eforturi sporite Îl regăseşte pe Domnul, chiar în inima ei: “Te-am căutat în amăgire / Pe unde-am fost şi altădată, / Dar n-am găsit fir de iubire, / Căci Tu erai în mine, Tată!“

Poemele din acest volm sunt bobiţele metaniei pe care autoarea o poartă zi şi noapte. Poezia Lorenei Gherghe poate fi asemănată cu Scăldătoarea din Vitezda, în care poeta, prin fiecare vers, strofă, poezie, se scaldă“ pentru a se vindeca de fărădelegile acestei lumi în care trăim. Deşi n-a intrat prima în această apă binefăcătoare (poezie religioasă s-a mai scris şi se va mai scrie),  a intrat cu sufletul curat, cu smerenie şi cu încredere, gesturi bineplăcute Domnului. Mai mult, poeta, ne invită şi pe noi în propria-i casă (la lectura cărţii),  pentru a sorbi stropi de credinţă şi pentru a cunoaşte efectele acestei sfinte scăldători.

Lirica Lorenei Gherghe poate fi Grădina Ghetsimani. Se ştie că aici a fost cel mai iubit loc de rugăciune al Mântuitorului lumii, iar volumul „Mireasa din sufletul meu“ este modul cel mai profund în care s-a rugat autoarea, cartea întreagă fiind o rugăciune, cuvinte şi gânduri de adâncă trăire duhovnicească. Ne aduce aminte de poezia lui Vasile Voiculescu, poet religios autentic şi medic român născut şi el pe meleaguri buzoiene,  „În grădina Ghetsemani” – inspirată din mitul biblic al rugăciunii lui Iisus pe Muntele Măslinilor, după Cina cea de taină.

Ritmul alert al vieţii de zi cu zi nu-i întunecă nici mintea, nici sufletul poetei, ci, dimpotrivă,  se observă o revărsare fină a divinului în eul liric, o conexiune intimă cu Divinitatea.  În opinia autoarei, apropierea de Dumnezeu este calea spre lumină, cu încercări şi bucurii, pe care trebuie să le acceptăm smeriţi,  mulţumind pentru ele.

Poezia Lorenei Gherghe este adormirea prin inviere, adormirea celor lumeşti şi reînvierea vieţii spirituale în straiele liricii închinate Domnului, în triplă ipostază: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Şi ne rugăm ca această adormire prin înviere să-şi arate roadele şi în viaţa noastră, a cititorilor şi a tuturor oamenilor.

Întâlnim în carte o sumă de întrebări, dar nu orice fel de întrebări, ci sunt puse după logica celui care vrea să se înţeleagă, să se regăsească pe sine şi să-L regăsească pe Dumnezeul său personal. Întâlnim aici o comunicare prietenoasă, dulce, caldă; autoarea nu se sfieşte să întrebe până şi amănunte, însă trebuie precizat faptul că nu pune întrebări pentru că nu crede şi pentru că are nevoie de dovezi, de argumente în acest sens, ci pentru a le folosi pe acestea în a-L împărtăşi pe Domnul Dumnezeu semenilor săi. Din poeziile Cine eşti Tu?  Din plinătatea unui Adevăr / Mustind de sensuri şi de veşnicie, / Tu Te reverşi în toate, nou atom, / Ca existenţa încă să mai fie. // … De faţa şi-ar spăla-o cu lumină, / Ochii de şi i-ar roura cu cer, / Tu Te-ai muta în carnea lor de tină / Şi-ai pune veşnicie-n efemer.“ şi „Cum o fi?“  “Cum o fi să nu faci economie la dragoste / să o laşi să crească / să vorbească / să-mblânzească / să-mplinească / să-nflorească / în fiecare / iubirea de soi / să îl transforme pe eu în noi / în voi …, / iubite om, / să-I cântăm lui Dumnezeu, într-o inimă „- Iubi – Te – vom!”?,  aflăm supremul adevăr al vieţii în Hrisos – IUBIREA.

Această scriere a Lorenei este o lucrare dumnezeiască, aici întâlnim Persoanele Treimice cu faţa către autor şi, prin el, către cititor. Fiecare lucrare (poem) provine din Tatăl, se comunică prin Fiul în Duhul Sfânt. Pentru autoare, ca şi pentru noi toţi, Împărăţia lui Dumnezeu înseamnă cunoaşterea Sfintei Treimi. În poemul închinat lui „Dumnezeu“ (Tatăl), ne spune, cum îl vede, cum îl simte: „Dumnezeu Acelaşi e / Astăzi, ieri şi mâine; / Te aşteaptă să Îi ceri / Să-nvieze-n tine. // Dumnezeu Îşi pleacă-n noi / Rănile din cruce / Ca să toarne-n noi şuvoi / Harul Lui preadulce. // Dumnezeu ne vrea ai Lui / În eternitate / Deschizându-i omului / Cerurile toate.“, în „Cum creşte Dumnezeu“, îl descoperim pe Iisus, Fiul Omului şi-al Domnului „-Sporeşte, Hristoase-n mine / Până mă dizolv în Tine / Trăindu-Te în iubire, / Ca şi-n cruda răstignire; / Bucuros în cerul dulce, / Dar şi-n locul Tău pe cruce; / Să nu mai pot respira / Decât prin iubirea Ta / Şi rana lumii din Tine / Să mă doară-n orişicine. // Hristoase iubit, / Al meu răstignit, / Vino-n mine şi Te-oi duce / Răstignit, cu tot cu cruce!“, iar în „Mărire Ţie!“ ne învaţă cum să invocăm Duhul Sfânt: „Rădăcina mea e Harul / Ce mă hrăneşte de Sus. / Rostul meu încă nu-i spus. / (Un rost are fiecare; / Până îl aflăm – răbdare! ) // – Doamne,  Tată, nu-i aşa / Că în poezia Ta / Ne vom regăsi cu toţii, / Şi întregii, şi netoţii / Şi vom scrie pe-o hârtie: / „ Mărire Ţie, / Doamne, mărire Ţie!?“; astfel „Sfânta Treime“,  fiinţează în tot şi în toate: „Treime înaltă din cer şi pământ / Cu cerul sporindu-Şi sămânţa-cuvânt /  În firea căzută aşteptând la intrare / Roua Harului să rodească-n rafale.“

În căutarea sa, poeta n-o uită nici pe Sfânta Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, „Maria“: „Lumina, viaţa, pământul ţi se-nchină, / Transfigurat trup de lumină, / Ce naşti în oameni jindul după cer! / O, Prealuminată Taină, Preaminunat Mister, / Iubirea-mi pentru tine o am şi tot o cer!“

După lungi evaluări, cu clătinări şi bâlbăieli, după lungi şi contradictorii gânduri, după nădejdi şi deznădejdi…, poeta îşi face un amplu, dar amănunţit  „Inventar“, o adevărată confesiune de credinţă a tot ceea ce ştie, ce poate şi ce face în urma conlucrării cu Divinitatea: „Mă citesc, / Mă răscitesc, / Ba mă pierd, / Ba mă găsesc, / Ba nu văd, / Ba  văd prea bine … / Totuşi, scris-am despre mine!// Că  vreau să fac un inventar / La tot bagajul ce îl car. / Şi scriu cu râvnă. / Aşadar: / – mersu-n hopuri şi-n târâş, / – bâlbâiala, zboru-n câş; // – râsul, scâncetul, mândria, / – deznădejdea, veselia, / – căpoşenia, mânia, / – inteligenţa, prostia, / – neblândeţea, neiertarea, / – lăcomia, înfrânarea, / – neiubirea, netăcerea, / – sănătatea şi durerea, / împietrirea, încruntarea, / – nesmerenia, iertarea, / – liniştea şi tulburarea, / – agitaţia, răbdarea, / – somnul, plânsul, lacrima, / – îndoiala, voia rea, / – surâsul şi curăţia, / – căderile, omenia, / – nătângismul, ironia, / – discernământul, hoţia … // – Cu atâta bogăţie, Mă tem, Doamne, că-s prea vie. / Sărăceşte-mă un pic / Cât să-ncap pe uşa Ta / Când va fi chemarea grea. / Să nu-mi strigi „Nu te cunosc!”, // Că eu Te cunosc pe Tine  / Şi nu Te confund cu nimeni, / Chiar de-i întuneric greu. / Te ştie sufletul meu…;“

Când iubeşti un lucru, tânjeşti din tot sufletul după el şi, când tânjeşti, te lupţi să-l dobândeşti, iar când dobândeşti, „nicio datorie nu este mai urgentă decât aceea de a spune mulţumesc.” (Sf. Ambrozie). Autoarea îşi reproşează că pentru toate binecuvântările primite, nu-i spune Domnului destul de des, aşa cum s-ar cuveni, „Te iubesc“: „Azi nu Ţi-am spus că Te iubesc şi uite e spre seară. / Tu mă aştepţi până târziu, că nu e prima oară. / Am fost la sfânta Liturghie ca să Te preaslăvesc, / Şi m-a atins flacăra ei, dar n-am spus „Te iubesc!”.  Şi, după această meditaţie trează şi lucidă, aduce mulţumire Domnului pentru toate darurile primite: Şi lutul pulsează în valuri de cer / Răsfrânte-n iubire vibrând de mister … // În mine puterile Lui se-ntâlnesc, / Eu respir: – Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc… “ (Mulţumesc), iar cu vădită şi certă convingere afirmă că aceasta este singura cale a omului în viaţă şi îndeamnă pe  „Toată suflarea îl laudă pe Domnul“: „De la minus la plus infinit, / Zidirea se bucură de Creator. / Veşniceşte iubire în darul primit – / Viaţă eternă în nesfârşirea de dor. // Eu nu văd că sunt fărâmă de tot, / Mă smucesc între mine şi mine, / Caut viaţa în fărâma de tot, / Părticică din nemărginirea care mă ţine.“

Una dintre poeziile de mare forţă spirituală inclusă în acest volum este  „Baladă Mucenicilor Brâncoveni“. Este un elogiu adus domnitorului român Constantin Brâncoveanu şi celor patru fii ai săi, omorâţi de turci pentru că nu şi-au lepădat credinţa ortodoxă străbună, credinţa în Treimea Sfântă, în Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi în sfinţii săi de oriunde din lume şi de pe pământ românesc: „Că-s prea de-ajuns chinul şi umilinţa / La care i-a supus, forţându-le căinţa? / Că, torturaţi, cu înroşite-n foc coroane, / Arşi la subsuori, strânşi între iatagane, / Băltind în sânge de patru  luni jumate, / Cu tăieturi la mâini, la cap, la spate, / E prea de-ajuns să-şi arate puterea / Şi bine-ar fi s-arunce-n hău tăierea? / Iar Brâncoveanu nu e om de rând, / E voievod peste un popor blând. / Iubit de toţi, cultivat, paşnic, / Ei înşişi respectându-l trainic. / N-au gândit că tăcerea-i vinovată, Că vor răspunde pentru ea odată“.

Autoarea, o credincioasă practicantă a bisericii ortodoxe, trăitoare şi iubitoare de Dumnezeu, sub umbrirea Duhului Sfânt, mărturiseşte că la calea credinţei a fost chemată de Însuşi Mântuitorul Hristos, iar poezia sa s-a înfiripat treptat: „Sunt trei ani de când adun aceste picături de cer şi în inima, şi în mintea mea, şi pe hârtie. A venit vremea să le scoatem de sub obrocul smereniei, să le dăm drumul în lume ca să-şi împlinească menirea. Eu m-am bucurat mult de ele, mă bucur în continuare, iar acum, cu vorbele lui Hristos, vă urez şi vouă, cititorilor,  bucuraţi-vă! (Prolog)

Lorena Gherghe îşi pune sufletul pe masă, totul este la vedere; discuţiile, trăirile,  rugăciunile sale, atât de personale sunt darul primit de la divinitate şi dăruit nouă, cititorilor. Vede totul cu ochii sufletului şi scrie cu pana inimii, ne îndeamnă la reflecţie, la trezvie, la îndreptare, că toate cele iertate aici vor fi iertate şi în adormire. Lectura cărţii sale poate aduna o minte rătăcită,  poate stinge o poftă încinsă şi poate potoli o pornire pătimaşă. Şi toate aceste efecte benefice vin din iubire de Dumnezeu şi de semeni, pentru că atunci  „când am fost creaţi la început, în noi erau numai seminţe bune, niciuna rea“. (Evagrie Ponticul).

Poeta Lorena Gherghe este licărul României profunde, este candela din adâncul sufletului românesc şi din înălţimea dealurilor şi munţilor buzoieni. Domnia sa nu a fost înzestrată doar cu harul scrierii, ci şi cu un alt dar de mare preţ, bucuria de a fi dascăl, dascălul copiilor din Verneşti, judeţul Buzău. Ce profesie mai potrivită putea fi pentru un suflet deschis spre iubire, lumină şi credinţă, ca cel al Lorenei Gherghe, decât cel de profesor? Şi nu predă orice obiect (toate bune şi frumoase), căci a preda limba neamului din care ne tragem este o menire sfântă.  Elevii domniei sale devin treptat mai buni, mai blânzi, mai drepţi, mai luminaţi în cunoaşterea şi respectul strămoşilor, iar prin limba ce-o vorbesc duc mai departe credinţa vie întru dăinuirea neamului.

Lorena Gherghe este o poetă religioasă specială, prin versurile sale rostind cuvântul lui Dumnezeu.  Ne bucurăm de această carte ca de o binecuvântare spre întărirea în credinţă şi mântuire. După fiecare poezie citită, îţi pleci capul în faţa autoarei şi înalţi o rugă de mulţumire Domnului că ţi-a oferit prilejul să citeşti asemenea poeme.

Felicitări autoarei, sănătate, inspiraţie şi la cât mai multe volume!

————————————

Vasilica Grigoraş

Vaslui

8 septembrie 2017

FESTIVALUL LIMBII ROMÂNE – MONEASA 2017, ORGANIZAT DE REVISTA INTERNAȚIONALĂ STARPRESS

,,Urmaşilor mei Văcăreşti!

Las vouă moştenire:

Creşterea limbei româneşti

Şi-a patriei cinstire. ”

               (IenăchițăVăcărescu -1740-1797)

 

Ediția a IV-a a Zilei Limbii Române s-a sărbătorit, într-o atmosferă românească de mare suflet, printr-un festival ce a avut loc în zilele de 30 și 31 august, în staţiunea Moneasa, jud. Arad. Organizatori au fost Revista de Informaţie şi Cultură Româno-CanadO-Americană „STARPRESS”, condusă de Ligya Diaconescu, scriitor etalon pentru românii care trăiesc în țară, dar și în Diaspora, în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, reprezentată de cunoscutul scriitor Alexandru Florin Țene, președintele Ligii. Invitaţii au fost cazaţi, în condiţii excelente, la hotelurile Lacul Liniştit şi Parc. Amfitrion, gazdă pentru toate activitățile festivalului, a fost scriitorul arădean Florin T. Roman.

La sărbătoare au participat  peste 100 persoane, din care aproape 50 de scriitori de pe toate meleagurile românești, dar și din Diaspora. Editori, președinți de filiale judeţene ale Ligii Scriitorilor, critici de artă, directori, redactori șefi şi redactori de reviste culturale din țară și străinătate, s-au unit timp de două zile pentru a simți și vorbi românește, pentru a face schimb de experiență cu privire la dinamica limbii române și a literaturii românești la început de secol XXI.

După pelerinajul făcut la Mănăstirea Roșia în după amiaza de 30 August, a urmat ziua de 31 August, zi plină de activități găzduite în sala festivă a Hotelului Parc din Moneasa. Un festival al Limbii Române nu se putea desfășura decât într-o ambianță caldă, deosebit de primitoare, precum a fost aranjat locul întâlnirii. Un miraj de culori, forme, lumini și umbre, te învăluia, făcându-te să te înalți în atmosfera specială a artelor. Expoziția de pictură a cuprins lucrări semnate de Ligya Diaconescu din Râmnicu-Vâlcea/  Toronto -Canada,  Aneta Beatrice Filip din Arad, Neluța Stăicuţ din Bucureşti şi Maria Gabor din Sebiş, jud. Arad. Au fost expuse totodată fotografii artistice realizate de Ovidiu Filip din Arad.

Prima parte a festivalului, desfăşurată între orele 11,00 – 14,30, a cuprins mai multe momente:

–  Salutul revistei internaționale STARPRESS, prezentat de către directorul general al revistei, scriitoarea Ligya Diaconescu.

– Mesaje transmise cu ocazia Zilei Limbii Române 2017, din partea unor scriitori din Diaspora, colaboratori ai revistei STARPRESS: Elena Buică – Toronto, Canada; Smaranda Cazan – Livescu – prof. univ. în Virginia, S.U.A., preşedintele UNIFERO (Uniunea Internaţională a Femeilor Române); Teresia Bolchiș Tătaru – Augsburg, Germania; Melania Rusu Caragioiu – Montreal, Canada; Galina Martea – Amsterdam, Olanda; Elena Buldum – Barcelona, Spania.

– Membrii prezidiului au ţinut alocuțiuni despre importanța sărbătorii: Florin T. Roman, redactor al revistei „Negru pe alb”, colaborator al Revistei STARPRESS; Ligya Diaconescu, denumită de către cei prezenți „Doamna Limbii Române” pentru eforturile de a crea punți între sufletele scriitorilor români de pretutindeni; Ionela Flood, președintele societății „Românca” din Londra – Marea Britanie – redactor sef – diaspora / sectiunea CULTURA a revistei STARPRESS ; Mariana Popa – Brașov / redactor șef –România sectiunea CULTURA a revistei STARPRESS, preotul  Constantin Mănescu, președintele filialei Vâlcea a Ligii Scriitorilor Români; Antonia Bodea, președintele cenaclului „Artur Silvestri” al filialei Cluj a Ligii Scriitorilor Români; Voichița Pălăcean Vereș, directorul editurii Napoca Nova din Cluj-Napoca; Al. Florin Țene, președintele Ligii Scriitorilor Români.

              Lansări şi prezentări de antologii literare:

Lansarea antologiei: „Ligya Diaconescu, Limba noastră cea română”, STARPRESS, 2017 – a prezentat autoarea;

Prezentarea antologiei: „Ligya Diaconescu, Cavaleri ai scrisului românesc la început de sec. XXI”, STARPRESS, 2017, ediția I – a prezentat scriitoarea Mariana Popa;

Prezentarea antologiei: „Ligya Diaconescu, Doamne ale scrisului românesc la început de sec. XXI”, STARPRESS, 2016, ediția I – a prezentat poetul Florin T. Roman.

              – Lansări şi prezentări de carte:

 AL. FLORIN ŢENE: romane biografice: „La braț cu Andromeda” (viața lui Gib Mihăescu) şi „Veniți, privighetoarea cântă” (viața lui Al. Macedonski), ambele apărute la editura Napoca Nova din Cluj-Napoca – au prezentat criticul literar Antonia Bodea și scriitoarea Voichița P. Vereș;

MARIANA POPA: „Încătuşată în târziu (poezii) – a prezentat autoarea;

FLORIN T. ROMAN: Omnia vincit amor!” (poezii) şi „România, eterna poveste”,(culegere de texte din literatura română despre România şi românism), ambele apărute în reţeaua Cronopedia, la Editura Studis din Iaşi – a prezentat autorul;

TITINA NICA ŢENE: „Clipe pe puntea vieţii” (povestiri), apărută la editura Napoca Nova – a prezentat scriitoarea Voichiţa Pălăcean Vereş;

OLIMPIA SAVA: „Limba noastră-i minunată – omonime” (poezii-jocuri de cuvinte), apărută la editura Olimpias din Galaţi – a prezentat autoarea;

TUDOSIA LAZĂR: Vaza cu poveşti” (poveşti), apărută la editura Olimpias din Galați – a prezentat autoarea.

În continuare, doamna Ligya Diaconescu a înmânat diplomele revistei STARPRESS 2017 mai multor scriitori, colaboratori ai revistei, iar domnul Al. Florin Țene a oferit scriitoarei Ligya Diaconescu premiul special al Ligii Scriitorilor Români, TROFEUL „LIMBA ROMANA” împreună cu mulțumiri adresate în numele dumnealui, dar și al celor prezenți, pentru toate acțiunile întreprinse din dragoste și respect față de românii de pretutindeni și față de Limba Română.

            Regalul de limbă și literatură română a fost presărat cu romanţe interpretate de Gheorghe Cărbunescu din Râmnicu-Vâlcea, pricesne şi cântece patriotice interpretate de Maria Brădean din Sebiş, și muzică folk interpretată de Adrian Borcea din Pecica.

            Partea a doua a sărbătorii s-a desfăşurat tot în sala festivă a hotelului Parc, începând cu ora 19,30. Au citit din creațiile proprii, printre alţii, , Al. Florin Ţene, Natalia Micalona, Florin T. Roman ( care a citit și poezia Ligyei Diaconescu –LIMBA NOASTRĂ CEA ROMANĂ) Vasile Szolga, Titina Nica Țene, Olimpia Sava, Tudosia Lazăr, Neluţa Stăicuţ.

Orchestra de muzică populară „Rapsozii Zarandului”, condusă de maestrul Petrică Pașca, a întreținut atmosfera de sărbătoare acompaniindu-le pe îndrăgitele soliste arădene Malvina Nagy şi Voichița Suba, precum şi pe solistul vâlcean Gheorghe Cărbunescu. Momente înălţătoare au constituit şi cântecele interpretate de către George Echim din Bistriţa-Năsăud şi Maria Brădean din Sebiş, care s-au prezentat publicului în costume naţionale specifice zonelor folclorice Bistriţa, respectiv Ţara Crişurilor. Au încântat publicul și solistul folk Adrian Borcea din Pecica, precum şi cunoscuta cântăreaţă de muzică uşoară Camelia Florescu din Bucureşti.

S-au făcut schimburi de cărți, de tablouri, de impresii, s-au dat autografe. Participanții s-au bucurat de clipele trăite împreună, sub pecetea frumoasei și bogatei noastre limbi. Sărbătoarea de la Moneasa a dovedit încă o dată frumusețea spirituală a  românului, dragostea sa de artă și frumos, precum și dorința de unitate și de pace.

În aceeași atmosferă de sărbătoare, Voichița Pălăcean Vereș a înmânat, unui număr însemnat de scriitori, Diplome de Excelență ale Editurii Napoca Nova – Cluj-Napoca.

Sonorizarea a fost asigurată, la înalt nivel calitativ, de către Doru Ţica, cunoscut publicului larg ca solist al ochestrei de muzică populară „Fraţii Ţica” din Sebiş.

Târziu în noapte, doamna Ligya Diaconescu a transmis tuturor colaboratorilor, dar și organizatorului Florin T. Roman, mulțumiri, făcând cunoscută inițiativa revistei STARPRESS de a sărbători Limba Română în anul care vine, la Horezu, județul Vâlcea.

——————————

A consemnat,

 Voichița T. Macovei

Alexandru Nemoianu: O încercare de portret

Într-un text anterior (“Cu părere de rău”) am încercat să adun la un loc un număr de gânduri referitoare la sistemul existent în România. După părerea mea un blestem și o pedeapsă teribilă. În același timp sunt ferm convins că acest Neam merită ceva mai bun și că la un moment dat va și obține ceva mai bun. Dar până atunci, în fruntea bucatelor rămân lepădături. În vremile de restriște gunoiul plutește și este la vedere. Dar asta nu poate dura multă vreme. Deci:

Chiar și în interiorul lor (al lepădăturilor) există posibilitatea unei clasificări; și răul are grade de nocivitate. Dar ca afirmație generală cu toată siguranța se poate spune că, cei care sunt în sistemul corupției românești și profită din el sunt participanți, perfect constienți, la rău. Împrejurarea că acești participanți de regulă sunt și dezgustători prin fire, amestec de bale și moluscă în putrefacție, doar agravează situația. În frumoasele vorbe ale unor economii trecute sunt “camăta cametelor”.
Acești participanți se aleg în totalitate dintre “neamurile proaste”. Categorii sociale periferice, de subterană, târâte. Neamuri cu antcedente fioroase: bastarzi, mame curve, tați sălbaticiți și roși de boli lumești, incestuoși, ereditați pestilentiale.
Acești indivizi nu au amintiri, nu au strămoși pe care să îi respecte, nu au credința pe care să o respecte, nu au urmă de rădăcină, nu înțeleg să ajute sau să arate milă, sunt starea antitetică a continuității organice. Ei confundă banul cu inteligența și furtul cu virtutea. Sunt incapabili să privească spre sine și incapabili să facă deosebirea dintre bine și rău. Ei nu sunt imorali, sunt AMORALI. Incapabili să poarte o convorbire și incapabili să argumenteze o idee. ”Argumentul” lor este: ”asta este părerea mea” sau “așa îmi place”. Profesează logica circulară, ”circulus în probando” (desi evident, nu înteleg asta). ”Credința“ lor o aleg dupa anotimp și o confundă cu moda. (În unele cazuri chiar sexul partenerului este determinant în alegerea credinței). Chiar și așa, și asta este cel mai bun caz, superficilitatea îi impidecă să priceapă sau să  învețe ceva. Suflet de mahala și nomad cu culoare indefinită, în fapt sunt înclinați spre divinație, spre mers la vrăjitoare, spre leacuri băbești. Cretini congenitali se agita geografic fără rost și fără finalitae. De cele mai multe ori nevestele lor au credențialele morale ale “centuristelor”. Cuplurile de acest fel au cultul halitului, furtului, dezmățului interior profund. Profitori fără cale de mântuire, generează exclusiv scârba. Mai nou, cum am mai avut ocazia să spun, s-au convertit la “corectitudine politică”. Daca strămoșii lor apropiați foloseau lingoul extremist (de dreapta sau de stânga) ei declamă “internaționalist” și, la caz, se pmenesc sub semnul #rezist. Habar nu au ce înseamnă. Dar instinctiv știu că trebuie să #rezist la orice generează stare de stabilitate. Acești viermi puturosi “infloresc” doar in haos.Evident nu citesc nimic.Intre ei se entuziasmeaza cu sentimentalismele cele mai penibile și se alintă în mod grețos. Ei sunt parte a degradantei gramezi  a “imbecililor utili”, folosiți spre rău și părtași la rău. Sufletele lor put! Voioși, fără îndoieli, șterg dintr-o lovitură parerei și fapte bine stabilite. Se avântă ăn cugetări și slobod sentințe. Iar asta dupa ei este gândire. Opozanți din temperament caută să contrazică. Confundă mugetul cu inteligența, și aici greșesc grav.Temperamentul lor simplu, necomplicat de jocul subtil al gândirii, ar tebui să se rezume la rotirea ciomagului și la înjurătura directă, domeniu unde au reale aptitudini. Dar dincolo de toate aceste sufelte pierdute nu își dau seama de un rău enorm căruia se expun.
Acesti cretini maligni de fapt servesc negativității pure. Slujesc pe necuratul și îi doresc prezența prin tot ce fac.
Complicitatea la rău, practicarea (fie și inconștient) a vrăjitoriei, sub forma credinței corupte și mladițelor ei otrăvitoare are urmări devastatoare. Sunt unelte care vor fi aruncate la gunoi de îndată ce stăpânii “planului” vor trece la împlinirea fazei lui următoare.
Dar despre “plan”, cu voia lui Dumnzeu, într-un text următor.
———————————-

Alexandru Nemoianu

Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

5 septembrie 2017

Lorena Gabriela Gherghe – DUMNEZEU ŞI LUCRURILE LUI

Imagini pentru lorena gabriela gherghe

MOTO: Dumnezeu ne măsoară pe fiecare cu iubirea.

Doamne,

Sunt aşa de mic

De mă tem să nu mă rătăceşti

Printre atâtea lucruri.

Dar îmi revin şi zic:

„Bine că Dumnezeul meu e Dumnezeu!.

Numai El poate să ştie în orice clipă

Pe unde mai e făptura Lui mică.

Numai El poate să ştie în orice timp

Unde are orice nimic”.

 

Şi-atunci vorbesc cu lucrurile –

Ca de la frate la frate –

Cum să-mpărţim veşnicia cu dreptate.

Şi ne gospodărim cum putem,

Deşi, de regulă, eu mă tem

Să nu se enerveze pe mine,

Că sunt un obiect atât de neastâmpărat,

Cu atât de multe pretenţii

Şi mai mereu fără cap.

Sunt un obiect tolerat.

Dar vorbesc cu ele tare,

Le cer iertare,

Că mă fac aşa de mare,

Le promit c-am să mă micşorez,

Că n-am să mai visez

Cai verzi pe pereţi;

C-am să le şterg de amintirile mele

Şi-am să le scutur până-n prăsele.

Şi-am să le-aşez la locurile lor

Ca pe orice lucru  uşor.

Am să le tratez cu respect

Ca pe orice obiect.

 

Da. Sunt mic. Cel mai nimic.

Dar pentru sufletul meu rebel

Dumnezeu S-a făcut miel.

S-a mutat în efemer.

Până m-a luat la cer.

Iar când mă prinde printre lucrurile mele

Că le fac zi şi noapte temenele,

Îmi pune la veşnicie zăbrele.

Mă mută în privirea Lui adâncă

(Asta cred eu cu inima mea de stâncă.

În realitate, El mă are întotdeauna în privire.

Dar eu nu ştiu. Eu gândesc până-n fire.)

Şi mă umple de iubire.

(Domnul nu Se supără din toate alea.

Numai noi

Suntem mai  de soi:

Numărăm din trei în doi.

Domnul ne numără pe fiecare cu iubirea.

Asta-i ştirea.

Restu-i zvon

Din şotron.

Bombă cu neutron,

Ca să ne lipsim să-L mai urmăm.

Că-i prea sus cerul,

Prea greu urcuşul.

În loc de scară,

Iau lunecuşul.

Satana zice că Domnu-i rău.

Domnul nostru e Dumnezeu.

Un lucru-mi cere: să fiu al Său!)

 

Da. Sunt mic.

Ele ştiu. Altfel nu s-ar lăsa în permanenţă adulate,

Admirate,

Scuturate,

Spălate,

Ridicate printre statui.

Ele, obiectele nimănui.

Că, dacă vreau, le pun pe toate la gunoi

Şi n-o să-ntrebe de ele niciun obiect mai de soi

 

Eu sunt mic. Cel mai neimportant nimic.

Dar, dacă m-aş rătăci,

Dumnezeu S-ar nelinişti.

Dumnezeu ar striga după mine,

M-ar căuta printre rele şi bune;

Ar trimite Îngerii Lui de foc şi tărie,

Ar zgudui lumea din temelie.

 

Privirea de foc va arde totul în cale

Pân’ va afla lucrul minunilor Sale.

Mă va sorbi-n iubirea Lui profundă,

Mă va ridica-n mila Lui într-o secundă.

Cuvântul ar purcede iar din Tatăl

Şi pentru mine S-ar mai răstigni o dată.

S-ar face pentru sufletul meu iarăşi Miel

Ca pentru mulţi să fac şi eu la fel.

 

Lorena Gabriela Gherghe

Viorel Roman: Cine, cum a declanșat războiul mondial? (4)

Napoleon, Hitler, Merkel

Proiectul Europa Mare, nu este în interesul anglo-saxonilor, declara Boris Jonson, ministru de externe al Marii Britanii, pe vremea când pleda pentru Brexit, inspirat de Churchill în vreme de război, ca ţara sa să devină eroina eliberatoare. Şi d-na Le Pen, Frontul Naţional frencez, vrea asta. Nici protectorul ortodocşilor nu-i de acord cu UE/NATO. Vladimir Putin îi vrea pe toti greco-pravoslavnici în Eurasia sa.

Boris Jonson, Le Pen refuza €, UE, politica germană, care încalcă tratate în timp de pace şi îi obliga pe englezi, francezi şi alţi memebrii ai UE, să plătească sute de miliarde € pentru Grecia, să suporte criza €, administraţia lui Junker, invazia a milioane de mahomedani şi idolatrii etc. Aceasta destabilizare promovată de Berlin nu lezează interesele Moscovei, din contră.

Popularitatea d-nei Merkel a scăzut. La alegerile din Mecklenburg-Vorpommern, Uniunea Creştin Democrată este surclasata de Alternativa pentru Germania/AfD, care aruncă peste bord mai toate taburile postbelice. Deja nu mai e sigur că prima femeie cancelar, reprezentanta DDR-ului defunct, câştiga alegerile. AfG a ajuns de la 0 la 10%. În SUA, după Brexit, americanizarea lui Donald Trump, nu globalizarea, motivează electoratul.

Se ştie cum au clacat, eşuat Napoleon şi Hitler in capcana intinsa de anglo-mozaici in vest si de rusi in est. Dece invita Merkel afro-asiatici incompatibili cu tradiţia creştină şi teologia muncii? Dece nu respecta tratatul monedei €? Dece nu vede că e responsabilă de Brexit, de protestul grecilor, italienilor, ungurilor, care dirijează refugiaţii spre Berlin? Dece a ajuns dependenta de Turcia din ce in ce mai islamica a lui Erdogan? Dece generează costuri de un bilion de euro pentru germani, dar şi pentru toţi europenii, fără să întrebe pe nimeni? În interesul cui destabilizează Merkel marele proiect Europa? Nu există răspuns la întrebări pe care şi le pun europenii. Ele vor fi găsite de istoricii genaratiilor viitoare. Până atunci ne mărginim la constatările din: Alternativă pentru Germania, AfD; Dezmembrarea Europei; Brexit 2016; Criza d-nei Merkel; Era d-nei Merkel; Invazia barbarilor din: www.viorel-roman.rohttp://viorel-roman-bremen.over-blog.de/ ;

http://www.gandaculdecolorado.com/napoleon-hitler-merkel/

https://jurnalulbucurestiului.ro/napoleon-hitler-merkel-2/

http://www.holzauge.de/napoleon-hitler-merkel.htm

http://necenzuratmm.ro/editorial/51206-napoleon-hitler-merkel.html

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Napoleon-Hitler-Merkel-VR-Agero-2016.htm

Churchill, Hitler si Antisemitismul

Acesta este titlul cartii istoricului Dr. Stefan Scheil aparuta in editura Duncker & Humbolt, Berlin 2008, 335 p., in care se anlizeaza “dictatura germana, inamicii ei si criza europeana 1938/39”. Adolf Hitler preia puterea 1933 si pune in practica Programul din 24 feb. 1920, de 25 de puncte, pe 2 p., al Partidului National Socialist al muncitorilor germane. Un deziderat era realizarea unei societati fara drept roman si evrei, care urmau sa emigreze cu avere, in mod pasnic. Antisemitismul era raspandit ca urmare a foametei si umilitelor impuse de invingatori. In caz de foamente acelasi destin l-ar fi avut toti strainii.

Alertate, organizatiile evreisti din lumea anglo-saxona incep boicotarea economiei germane. Reactia nazistilor: “Nu cumparati de la evrei!” Un evreu ucide un diplomat, nazistii dau foc la sinagogii etc.

Proiectul antisemit de a realiza un stat fara evrei trebuia combatut cu toate mijloacele – pe viata si pe moarte. Pentru ca daca Germania ramanea fara evreii in mod civilizat, ar fi devenit un precedent periculos.

Polonia cu 10% din popolatie evrei, care vorbeau jedisch, o alta limba decat cea oficiala, ar fi cerut acelasi lucru. Pe de alta parte emigrarea evreilor in USA ar fi dat apa la moara antisemitismului local.

Asa ca organizatiile evreisti s-au opus emigrarii evreilor din Germania, luand in calcul victime in randul conationalilor. Pe de alta parte l-au sustinut cu toate mijloacele pe Churchill si “Partidul razboinicilor” din Marea Britanie cu organizatia Focus pentru a inlatura cu toate mijloacele nazismul.

Cei care incercau o solutie pasnica pe continent au fost incet dar sigur marginalizati. Pe de alata parte Iosif, V. Stalin, un conducator mult mai radical si mai clarvazator decat Hitler s-a folosit de “contradictiile din lagarul capitalist” pentru a “arunca in aer Europa” in folosul internationalei comuniste, a clasei muncitoare si al URSS-ului.

Atat Vladimir I. Lenin cat si urmasul sau Stalin erau convinsi ca dupa un al doilea razboi mondial clasa muncitoare “va rupe lanturile”, va prelua puterea, ca in Rusia dupa primul razboi mondial, si va realizeaza idealurile panslaviste, panortodoxe si mai mult decat atata. Dictatura proletariatului va inlatura exploatarea omului de care om in toata lumea!

Polonia si Romania erau folosite in aceasta criza ca pioni de sacrificiu atat de imperialistii occidentali cat si de kominternistii de la Moscova. Polonezii erau folositi ca atacatori la razboi de catre Chrchill.

Viorel Tilea, ambasador la Londra, se plangea de un dictat german fantoma, o dezinformare. Un discurs al generalului Halder, fabricat in laboratorul de dezinformare Focus, cu scopul de a agrava criza este considerat si azi ca autentic, chiar de germani. Asa ca nu-I de mirare ca pe internet la Sectia “Istorie: minciuni si falsuri” a Ministerului Apararii Rusiei, Sergej Kovalijev arata recent ca vina izbucnirii razboiului in 1939 este a Poloniei, care a refuzat “cu incapatanare” cererile moderate germane.

In acest context este firesc ca antisemitismul, punerea la indoiala a Holocaustului, e sanctionat in mai multe tari si de mai multa vreme, de lege. Aceiasi politica se va practica si in Rusia lui Vladimir Putin, care nu mai vrea sa accepte “minciuni si falsuri”. De aceea vinovatii vor fi pedepsiti cu inchisoare de la 3 la 5 ani.

www.viorel-roman.ro

Bremen la 22 iunie 2009

Hitler

Dacă google e barometrul interesului pe Internet, atunci Adolf Hitler (1889-1945) are o cotă de 40 de milioane.

Care ar fi fost soarta Germaniei, dacă ar fi murit în 1939? Pentru că ce a realizat el după 1933 a depăşit cu mult ceea ce a obţinut Bismarck. Pe plan intern, el lichidează şomajul şi face ziua de 1 mai sărbătoare. Economia, cultura, ştiinţa şi tehnica se înviorează după ce el reface demnitatea naţională călcată în picioare la Pacea de la Versailles 1919.

Austriac, de origine modestă, tatăl vameş, Hitler cade la examenul de admitere la Arte Plastice. Dar la Viena îşi formează, marginalizat fiind, un program revoluţionar contra marxiştilor, evreilor şi burgheziei. Pleacă la München, este voluntar în armata germană, victimă a gazelor de luptă, obţine Crucea de Fier II.

După război transformă Partidul Muncitoresc German într-o „Mişcare” naţional-socialistă a muncitorilor germani. Combate democraţia. Puciul său eşuiază şi ajunge în puşcărie unde dictează Mein Kampf, o ofertă politică de o surprinzătoare sinceritate.

Eliberat înainte de termen ajunge la putere totuşi pe cale democratică cu ajutorul burgheziei, care-l folosea împotriva comuniştilor. Consecvent, cei de stânga, marxiştii, evreii sunt persecutaţi şi internaţi în lagăre.

Burghezia, nobilimea devine naţional-socialistă, asfel că Hitler era ori slab, ori corupt de cei de dreapta. Exterminarea „paraziţilor” îi privea numai pe handicapaţii „arieni”.

1/3 din evreii emigrează. Holocaustul nu poartă direct semnătura lui Hitler. Elita naţional-socialistă era antisemită, nu mai avea nevoie de aşa ceva. Oricum Lagăre de exterminare n-au existat în Germania, ci numai în est.

În războiul cu „iudeo-bolşevicii” ruşi poziţia anglo-saxonilor era hotărâtoare. Premiza că „verişorii” anglo-saxoni vor fi de partea „arienilor” germani şi nu de partea slavilor „inferiori” a fost tot timpul falsă.

Stalin se aliază şi „cu rasa superioară” şi cu anglo-americanii anti-comunişti şi ocupă astfel jumătate din Europa.

În Berlinul înconjurat de Armata Roşie, Hitler face un bilanţ în faţa fruntaşilor Mişcării sale. Pe cei de stânga, marxişti, evreii i-a lichidat, dar pe burghezi, pe nobili i-a neglijat, un păcat de neiertat: cei de dreapta, erau oameni de ieri, fără elan revoluţionar sau chiar trădători. Stalin nu s-a lăsat orbit de aparenţe şi a învins.

La sfârşitul vieţii Hitler îşi exprimă regretul că în România s-a bazat pe regele depăşit de vreme, pe anturajul sau corupt şi reacţionar, care l-au arestat pe conducătorul armatei şi predat la comunişti (!), în loc să promoveze forţele revoluţionare tinere.

E o ironie a istoriei că în România, reacţionarii şi corupţii, cei de dreapta, liberalii, conservatorii, ex-regele, trădătorii de ieri, sunt şi astăzi la putere sau reîmproprietăriţi, în timp ce 90% din tineret vor să părăsească ţara.

Succesele lui Hitler s-au pulverizat în războiul mondial al II-lea, care a durat cinci ani: 50 de milioane de morţi; germanii, Europa Centrala la pământ.

La întrebarea ce-ar fi fost dacă Hitler murea în 1939, nu există un răspuns.

În ceea ce priveşte România, după 1989, s-a revenit la cutumele balcanice, care l-au corupt şi pe Hitler.

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania

Bremen la 13 decembrie 2006