Vasilica Grigoraş – Introspecţii : tanka (II)

Îmi spunea mama:

cântatul cocoşilor

îi ornic perfect-

cine ne poate trezi

din somnul neliniştii?

x

Zâmbetul nostru-i

un fulg de nea pe obraz

şi-n suflet un crin-

zbor pe aripile lui

e lumina-mplinirii.

x

Cu ochi de copil,

din cerdacul casei văd

freamăt de stele-

privind atentă în mine,

mi-am regăsit liniştea.

x

Corabia vieţii

hălăduind pe valuri-

îngenunchind,

deschid inima spre Cer

să pătrundă lumina.

x

Iat-un curcubeu

pe umerii cerului-

cu discreţie,

seninul îmi inundă

încet viaţa spre apus.

 

Vasilica Grigoraş